Demersul acesta este o provocare. Încerc să prezint un Dostoievski prescurtat dar, în acelaşi timp, autentic. Am redus celebrul roman "Crimă şi pedeapsă" la mai puţin de un sfert, dar nu atât repovestindu-l, cât scurtându-l, pur şi simplu. Am eliminat tot ceea ce mi s-a părut că nu ar ştirbi, prin absenţă, vibraţia epică a marelui prozator şi am lăsat aproape intactă naraţiunea propriu-zisă. Am intervenit doar acolo unde pasajele lipsă impuneau unele explicaţii, mai ales la începutul romanului. Nu ştiu dacă acest Dostoievski lapidar este chiar un Dostoievski dar, sub aspectul informaţiei, va fi având, sper, vreun dram de utilitate. Iar dacă am comis vreun sacrilegiu, să-mi fie cu iertare! (Miron Manega)
citeste tot >>

Fotografie de Miron Manega
citeste tot >>

Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc., fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproşează. Mama care spune copilului: uite, dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine, îţi cumpăr cutare lucru, face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se transformă într-un tiran sau, şi mai rău, poate muri.
citeste tot >>

Văicăreala noastră cea de toate zilele este un mod de viaţă special, un fel de a fi al nostru, al românilor, o filosofie aparte, ruptă dintr-un studiu milenar al unor întâmplări tragice! Sună frumos, nu? Când spui că văicăreala noastră este un produs filosofic intri deja într-o altă lume... începi să placi celor care fac din văicăreală un mod zilnic de trai. Eşti, dacă mi se permite, un tip al dialogului, al înţelegerii maxime a unor nevoi imediate reclamate astfel, adică prin văicăreală, de compatrioţii tăi.
citeste tot >>