Dragi camarazi,
 

Mutaţiile de pe scena politică vor fi greu de anticipat. Sunt în joc interese oculte, puteri externe, bani mulţi şi fapte penale acoperite. Tânărul istoric din fruntea guvernului va trece prin „furcile caudine” dacă va încerca cea mai mică abatere de la linia partidului.
 

UDMR, fidelă electoratului maghiar, va continua politica duplicitară, cochetând cu opoziţia şi sprijinind coaliţia aflată la putere. În măsura în care opoziţia va lansa intens şi repetat mesajul de excludere a UDMR din viitorul guvern constituit după alegeri, liderii maghiari vor cântări mai serios actuala şansă de ieşire din coaliţie. Acest demers vizează şi grupul minorităţilor naţionale care, în momentul de faţă este în „aşteptare strategică”.

Cât priveşte grupul politic la traseiştilor din UNPR, acesta se va orienta către un sistem de coagulare politică cu alte forţe rătăcite prin labirintul scenei politice, nici vorbă de o apropiere faţă de opoziţie. Luaţi individual, în afară de „reputatul fost ministru al muncii provenit din sindicat” şi domnul Oprea, militarul activ şi şef de partid, cu toţi ceilalţi, se poate negocia. Opoziţia unită poate influenţa decisiv votul în Parlament cu sprijinul cetăţenilor protestatari din pieţele marilor oraşe. Probabil această soluţie va fi luată în calcul în strategiile ambelor tabere. Din aceste considerente, principala preocupare a noului guvern va fi emiterea unor mesaje dătătoare de speranţe benefice, pentru nivelul de trai. Dacă vor muşca din „momeala otrăvită” cetăţenii vor continua să trăiască Odissea sărăciei şi drama rapsodului popular grec, nevăzător, Homer.

Va veni însă primăvara şi sufletele românilor (cuvânt cu mare semnificaţie electorală pentru cetăţeanul Emil Boc) se vor umple de speranţă crezând într-un viitor mai bun. „Jos Bosescu” va deveni ecoul de rezonanţă civică al cărui efect va desfunda urechile fudule şi nepăsătoare ale liderilor portocalii. Ca simpli cetăţeni deposedaţi de dreptul la muncă şi un trai mai bun, vom acţiona fiecare după cum ne dictează conştiinţa, înduioşaţi de grija părintească cu care ne-au crescut unora pensiile sau revoltaţi de ura instinctuală cu care ne-au terfelit demnitatea. Personal, voi continua acţiunile în instanţele europene pentru recâştigarea demnităţii de general. Şi, din când în când, voi mai scrie câte ceva referitor la pribegia noastră, a militarilor în rezervă, prin mizerabila democraţie portocalie. În anul 2009, când am editat lucrarea „Criza Democraţiei” previzionând principalele derapaje ale acesteia în regimul Băsescu-Boc, simţeam o oarecare strângere de inimă că i-am acuzat prea sever. Astăzi, după cele trăite de mine şi camarazii mei, simt că am fost mult prea indulgent. Dar nu-i nimic mai sunt zile şi nopţi!

Dragi camarazi,
Sindicatul nostru militar a avut, are şi va avea un rol deosebit în menţinerea coloanei vertebrale a demnităţii naţionale, în timpul acestor vremuri ciudate, create de lăcomia banului şi dispreţul îmbuibaţilor. Vom avea de înfruntat multe alte evenimente nedorite, vom fi permanent în atenţia celor care apreciază extrem de incisivă şi hotărâtă, acţiunea noastră. Am constituit modele pentru cetăţeni, acum suntem aliaţi într-o platformă civică de mare amploare.

Încercările de zdruncinare şi destructurare a unităţii poporului român, aducerea pe eşichierul politic a unor personaje cu grave carenţe comportamentale, uşor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate într-un anumit sens, lupta dintre carteluri şi instituţiile statului naţional, reţelele şi grupurile de interese oculte, mafia organizată în complicatul mecanism al infracţiunilor, grupurile financiare politice transpartinice, uriaşele profituri de miliarde de euro scoase din ţară, paralizarea pieţei petrolului, metalurgiei, agriculturii, imobiliare, nu ar fi fost posibile dacă guvernanţii nu răspundeau cu promptitudine la ofertele externe.

Războiul mediatic de dezinformare a exemplificat ţări care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se că o ţară se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, aşa cum vedem comportamentul lui Jeffrey Franks (şeful misiunii FMI pentru România) principala formă de control al unei ţări este cea financiară. Crearea unui sistem economic mondial, un sistem care va afecta slujbele, preţurile, libertatea indivizilor bate la uşa naţiunilor. Scurgerile financiare din ţară, preluarea acestora la datoria publică, falimentul IMM-urilor prin impozitul forfetar, toate relele petrecute în România post-decembristă poartă amprenta incompetenţei unei părţi din clasa politică.

Dar cea mai mare catastrofă a fost vânzarea pachetului de 75% din acţiunile Rompetrol, evaluat la 3,6 miliarde de dolari, către grupul Kaz Munai Gaz, deţinut de statul Kazahstan. Prezentată drept a doua mare tranzacţie din România, după privatizarea BCR (Banca Comerciala Romana a fost cumpărată la sfârşitul anului 2005 de grupul austriac Erste, pentru 3,75 de miliarde de euro),

Rompetrol era „nava amiral” a comerţului exterior românesc. Fiind singurul actor economic strategic specializat în petrol şi gaze, care activa cu succes pe piaţa mondială, a adus în ţară milioane de dolari rezultaţi din lucrările de foraj şi construcţii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse ţări ale lumii. “Afacerea Rompetrol a fost concepută din start ca bază a unei strategii de destructurare a economiei naţionale, căci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale ţării fiind înstrăinată prin jaf”.

Acum se joacă la poker zăcămintele uriaşe din Roşia Montană. Pentru reuşita proiectului companiei “Roşia Montană Gold Corporation”, proiect ce presupune folosirea cianurii în procesul de extragere a aurului, în toată media românească (video, audio şi scrisă) au fost propagate în mod deliberat, minciuni şi dezinformări asupra beneficiilor previzionate. Au fost omise aspectele legate de distrugerea valorilor istorice, culturale, ecologice, de mediu, de patrimoniu şi arheologice. Cu toată împotrivirea societăÈ›ii civile, a mediilor academice şi intelectuale, a Bisericii şi unei părţi a comunităţii din Roşia Montană, firma canadiană, împreună cu statul român, prin reprezentanÈ›ii săi din Guvern şi Preşedinţie (inclusiv preşedintele Traian Băsescu), continuă să facă lobby şi propagandă acestui proiect. Dacă aveţi "sânge în instalaţii", stimaţi guvernanţi, faceţi din Roşia Montană un proiect de investiţie românească!

Iată, dragi camarazi, pentru ce s-a constituit SCMD. Poate unitatea noastră va renaşte spiritul de solidaritate şi demnitate naţională, iar românii vor deveni tot mai siguri şi prosperi la ei acasă. Aşa ne-au perceput şi cetăţenii ţării şi, din aceste considerente de trăire demnă şi simţire patriotică, sunt permanent alături de noi. Pe 24 ianuarie, în Piaţa Victoriei, prin numărul şi comportamentul societăţii civile, am demonstrat românilor că avem forţa echivalentă a opoziţiei unite.

Noi nu luptăm în stradă pentru mărirea pensiilor, ci pentru recâştigarea demnităţii naţionale. De această dată, eu mizez pe renaşterea sentimentelor de solidaritate politică în parlamentul României, renaşterea interesului naţional şi recuzarea amatorilor care doresc să alcătuiască gaşca guvernamentală din eşalonul al doilea portocaliu. Ataşat permanent de strategia SCMD, vă adresez mesajul de solidaritate atât acelora mulţumiţi de revizuire, cât şi acelora cu care vom continua lupta de recâştigare a demnităţii. Deocamdată, iniţiativa strategică ne aparţine în totalitate.
 

G-ral.mr.(r) prof univ. Petrişor Mandu,
dr. în Ştiinţe Economice
dr. în Ştiinţe Militare
PREŞEDINTELE FILIALEI BRAŞOV A SCMD