La părintele Vintilă

Vine-Arvinte, cam sfios
Şi se roaga: Fie-ţi milă
De un suflet păcătos!

Chiar în săptămâna mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu-ndurare,
Uite, am păcătuit!

- Ai furat? întreabă popa
- Nu, prea sfinte! Fără vrere
M-am dat răului şi hopa
În grădină c'o muiere!

- Vai de mine, vai de mine....
Greu păcat ai săvârşit...
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.

- Nu pot, a răspuns Arvinte,
Să-mi fac chinul şi mai greu
Nu pot s-o divulg, Părinte,
Că mă bate Dumnezeu!

Era'naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar...

- Nu cumva ai fost cu Tanţi
Din Smârdan, de peste drum?
- Nu pot s-o divulg ca Domnul
Mă trăzneşte chiar acum!

...Şi-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit...

- Poate-ai fost cu Miţa Creaţa
Cea uşoară ca un fulg ?
- Cere-mi tot, ba chiar şi viaţa,
Însă nu pot s-o divulg!

Durdulie, 'mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-odată,
Ai simţit în vine foc!

- Măi Arvinte,-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
-Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun!

...O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!

- Bine, du-te, meditează,
Şi vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibe-n pază!
- Sărut dreapta! Şi s-a dus.

Ajungând în colţ, ca vântu'
S-a-ntâlnit cu Calistrat
Care-ntreabă: - Ei, Prea Sfântul
De păcat te-a dezlegat?

- Încă nu! – răspunse-Arvinte
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi !”