Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri,
Căci pentr-un vin şi pentru tine
Mai am în sân trei pungi cu aur.
Rămâi să ne-alungăm tristeţea
Şi setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare!

 Ştii tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă,
Din taina unui trup de fată?
L-a făurit cândva olarul,
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată
Frumos şi cald ca trupul tău.

                                         Înmiresmează-te, frumoaso,
                                        Ca pe-un altar de mirodenii
                                        Când zarea-i plină de albastru,
                                        Când lumea-i plină de vedenii
                                        Şi-atât cât darurile noastre
                                        Mai au pe margini bucurii,
                                       Căci mâine în zadar vei bate
                                        La porţi de suflete pustii.

Că mâine-om putrezi-n morminte
Uitaţi nepomeniţi de nime,
Căci mâine vor veni olarii
Să fure lut din ţintirime.
Şi trupul tău care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri.