Evstratie Logofătul
şi după dânsul Simion Dascălul
şi Misail Călugărul

"... Scrie Letopiseţul cel unguresc, că oarecând pre aceste locuri au fost locuind tătari; şi inmulţîndu-se aceşti tătari s-au tins de au trecut şi peste munţi în Ardeal. Şi împingând pre unguri den ocinele lor, n-au mai putut a suferire; ce singur Laslău, Craiul unguresc...
s-au sculat de s-au dus la împăratul Romului, de şi-au cerşut oaste într-ajiutor împotriva vrăjmaşilor săi. Dece, împăratul Romului... au dzis: "Eu sunt jurat, când am stătut la Împărăţie, om de judeţul meu să nu piaie; pentru aceea, mulţi oameni răi s-au făcut în ţara mea, şi câte temniţe toate sunt pline de dânşii. Şi nu mai am ce le face; ce ţi-i voi da ţie să faci izbândă cu dânşii. Iară tu în ţara mea să nu-i mai aduci, că ţi-i dăruiesc ţie".
Şi de sârg învăţă de-i strânseră pre toţi, de i-au ars împrejiurul capului, de le-au pârjolit părul cu un her înherbântat; care semn trăiesce şi până astădzi în ţeara Moldovei şi la Maramoruş, de se cehluiesc prejiur capu.
Dece, Laslău Craiul, dacă au luat acel ajiutor tâlhăresc... au silit la ţeara Ungurească..., cu toată puterea sa s-au apucat de Tătari a-i batere şi a-i gonire. Şi aşa gonindu-i pren munţi, scos au pre aceşti Tătari, carii au fost lăcuitori în Moldova - de i-au gonit până au trecut ape Siretului... Tătarii... cădeau în primejdii de pereau şi orice feluri de meşteşuguri vreau face, tot lor erau de sminteală, pân i-au scos den tot locul şi i-au depărtat peste Nistru la Crîm, unde şi până astădzi trăiesc…
Laslău, Craiul unguresc, dupe isbândă cu noroc ce au făcut asupra Tătarilor şi s-au aşedzat la scaunul său, s-au sfătuit cu boiarii săi ce vor face cu acei tâlhari ce-i luase-ntrajiutor de la împăratul Romului, cu carii mare isbândă au făcut... Să le dea loc şi moşie în ţară, nu sufereau Ungurii cei de moşie, văzând că sînt oameni răi şi ucigaşi... socotind că de se vor îmulţi, ei se vor întări, şi să nu li se întâmple vr-o price cu ei şi să petreacă mai rău decât cu Tătarii... să nu le hie a-şi pierde şi Crăiia.
Ce le-au ales un loc osebit şi pustiu, îngrădit cu munţi pe’nprejiur .... unde este acum ţara ce se cheamă Maramoruşul; acolo le-au împărţit moşii de târguri şi de sate, unde trăiesc şi până astădzi.
... Dupe multă vreme, când fiii cei de Domni... pogorând după vânat şi au nemerit la apa Moldovei, văzând locuri desfătate... au tras pre ai sei de la Maramoruş... apoi până la Nistru şi până la Mare s-au lăţit… Căce şi răsboaie mai apoi făceau ca să-şi apere ţeara şi pământul sei de către Schiţi şi Goţi... De multe ori în ţeara Leşească au intrat şi multă pradă şi isbândă au făcut...”

(pasaje adăugate la cronica lui Grigore Ureche, intitulată “Letopiseţul Ţării Moldovei de când s-au descălecat ţara şi de cursul anilor şi de viaţa domnilor care scrie de la Dragoş până la Aron-vodă”)