Se încarcă pagina ...

Despre profanarea unei natiuni si cea mai pestilentială formă de înaltă trădare

Data publicarii: 04.11.2018 18:15:00

 

Articol apărut în numărul 12 al revistei „CERTITUDINEA”

 

             Din 1990 încoace, România s-a istovit mental între excesele naÈ›ionalismului tribal, în care fiecare grupuscul deÈ›inea reÈ›eta românismului absolut, orb È™i surd la tot ce venea din altă parte, È™i voluptatea unei autodenigrări feroce, fără precedent, dar È™i fără similaritate cu un alt popor sau o altă naÈ›iune. Între aceste două extreme ne-am epuizat energiile È™i perspectivele, canibalizându-ne furibund, până în pragul disoluÈ›iei definitive.

 

            „Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul este aproximativ”- scria, în 1936, Emil Cioran în „Schimbarea la faÈ›ă a României”. Nu s-a schimbat, de atunci, absolut nimic! Mai mult chiar, sensul È™i semnificaÈ›ia cuvintelor lui Cioran au căpătat, astăzi, dimensiuni tragice.

 

            Lobby-ul maghiar internaÈ›ional pentru reîncorporarea Transilvaniei este imens, ca forÈ›ă financiară È™i influenÈ›ă politică, cu toate că nu e vorba de nicio „reîncorporare”, ci de o acaparare. Căci, începând din 1526, după bătălia de la Mohacs, când Ungaria a fost transformată în paÈ™alâc turcesc (Transilvania nu), ungurii nu au mai stăpânit această regiune. De fapt, Ungaria, ca stat de sine stătător, cu capitală proprie, nici nu a mai existat, începând din 1526 È™i până la Tratatul de la Trianon din 1920. Transilvania a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, în perioada 1867-1918, dar Imperiul Austro-Ungar nu e acelaÈ™i lucru cu Ungaria. Paradoxal, dar tocmai Tratatul de la Trianon, pe care-l contestă atât de virulent ungurii, a redat Ungariei onoarea È™i demnitatea de stat autonom, È™i nu unul asistat, cum fusese până atunci, sub „fustele” Vienei.

 

            În 1997 apărea, la Paris, în cadrul editurii Groupe Saintonge (GSE) , ca o stavilă planetară împotriva lobby-ului iredentist maghiar de „recuperare” a Transilvaniei, celebra monografie în imagini „Eternelle et fascinante Roumanie”, concepută, creată, finanÈ›ată, editată şi distribuită, pe întreg pământul de Adrian Costea. Era pentru prima dată, după încercarea din 1919 a lui Nicolae Iorga - care editase, tot la Paris, volumul I al albumului „La Roumanie en images” - când cineva iniÈ›ia È™i ducea la bun sfâtrÈ™it un proiect solid È™i monumental de reconstrucÈ›ie a imaginii României în lume, de recredibilizare, în ochii străinătăÈ›ii, a unei È›ări È™i a unui popor strivite, atunci ca È™i acum, de o dezlănÈ›uită campanie de denigrare care viza, în fapt, dezintegrarea poporului român È™i a teritoriului său.

 

            Despre felul în care a fost - È™i continuă să fie - tratată această carte a lui Adrian Costea în România, m-am exprimat nuanÈ›at È™i complet în articolul STUDIU DE CAZ: cristian tudor popescu È™i sindromul isteriei în faÈ›a perfecÈ›iunii”. Am lăsat deoparte, pentru a-l aborda separat, aspectul cel mai ruÈ™inos pe care-l poate atinge, la nivel de blasfemie antiromânească, replica demoniacă a cărÈ›ii „Eternelle et fascinante Roumanie” (Paris, GSE). Această replică a  apărut la Editura Printing Publishing - Cotidianul, în anul în 2000, la scurtă vreme după ultima mineriadă, sub numele „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg”.

 

    

           

             Nu cred că Ștefan IoniÈ›ă (alias Fane Jeg, nume predestinat È™i consubstanÈ›ial cărÈ›ii) are vreo „vină” de concepÈ›ie în realizarea ei. Îl cunosc, el nu putea gândi un asemenea concept. El doar fotografiază realitatea în care se simte bine. O realitate strâmbă È™i grotescă, pe care o identifică oriunde, peste tot, în cele mai inocente cadre. Dacă într-un câmp de maci există o cioară moartă, Fane Jeg nu vede câmpul de maci, ci cioara moartă dintr-un câmp de maci.

 

            AÈ™adar, nu cred că Fane Jeg este autorul proiectului „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg”. El a făcut doar fotografiile. Fane Jeg este, metaforic spus, omul de paie utilizat/manipulat de o mână nevăzută, atât pentru crearea unei piste false, cât È™i pentru acoperirea deghizată a echipei de demolatori fără patrie, care se ascunde în spatele proiectului.

 

            „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” este o replică grotescă È™i ieftină (la propriu È™i la figurat) a cărÈ›ii lui Adrian Costea,  „Eternelle et fascinante Roumanie” (Paris GSE). Chiar dacă, în comparaÈ›ie cu aceasta, „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” (147 de imagini, faÈ›ă de 513, câte are „Eternelle et fascinante Roumanie”) pare, la prima vedere, o simplă improvizaÈ›ie de mahala, sinistră È™i „jegoasă”, ea este, de fapt, o construcÈ›ie în oglindă, atent gândită de iniÈ›iator. Toate imaginile din ea sunt replici groteÈ™ti, ale celei dintâi.

 

            România din cartea lui Adrian Costea te face să visezi. România din cartea lui Fane Jeg te face să vomiÈ›i. Și aici intervine devianÈ›a socială indusă de manipulare: cartea lui Adrian Costea a fost demonizată violent de toată România, cartea lui Fane a fost lăudată, prefaÈ›ată È™i postfaÈ›ată de personaje cu nume notorii. Acestea sunt: Nicolae Ulieru, Mihai Oroveanu, Marius Tucă, Paul Agarici.

 

           Plecând de la constatarea că, în ambele cărÈ›i, unicul subiect prezentat este poporul român È™i de la „tratamentul” aplicat subiectului - glorificare, respectiv înjosire - , concluzia inevitabilă este că singurul care va fi obligat să plătească integral consecinÈ›ele tratamentului este poporul român.

 

Iată, în loc de alte comentarii, câteva imagini în oglindă ale celor două cărÈ›i: stânga - „Eternelle et fascinante Roumanie” (Paris, GSE), dreapta -  „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” (BucureÈ™ti, Printing Publishing - Cotidianul):

 
 

 

 

 

  

 

  

 

            Fiecare È›ară are mizeriile ei. Surprinderea acestora  în instantanee foto sau în orice altă formă de expunere publică, poate avea È™i un rol antiseptic È™i revigorator pentru o societate. Dar asta într-o pagină gen „CaÈ›avencu” sau în oricare alt ziar, nu într-o monografie, fie ea critică sau polemică. Monografia unei È›ări, sau un demers cu pretenÈ›ii de monografie, reprezintă  o carte de vizită, o fotografie de familie. Un fel de muzeu al intimităÈ›ii unei naÈ›iuni, care presupune, între altele, È™i o formă elevată de respect.  Or, să faci din È›ara ta un muzeu al dejecÈ›iilor È™i să arăÈ›i cu fală, întregii lumi, o faÈ›ă purulentă È™i plină de viermi, ca pe o carte de vizită, jubilând de satisfacÈ›ie demoniacă, este un fapt care depăÈ™eÈ™te orice logică È™i orice nivel de suportabilitate morală. Căci această pseudo-monografie a lui Fane Jeg a ajuns la toate consulatele È™i ambasadele din România, de unde a fost trimisă, conform cutumelor È™i uzanÈ›elor internaÈ›ionale, la cancelariile È›ărilor lor, deci la la È™efii de stat È™i la guvernele aferente.

 

            Lucrurile nu s-au oprit însă aici: „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” a fost livrată, cu generozitate, È™i spaÈ›iului public de consum, adică opiniei publice internaÈ›ionale, ajungând chiar È™i în librăriile de la Paris. Este evident că menirea acestei cărÈ›i a fost  să producă numai scârbă È™i revoltă faÈ›ă de România È™i de români, în spaÈ›iul european È™i mondial, oricărui privitor È™i, în special, staffurilor de decizie È™i de putere. Căci dacă tu însuÈ›i, din propria ta iniÈ›iativă, te prezinÈ›i în lume ca fiind un deÈ™eu uman în plin proces de putrefacÈ›ie, îi obligi, practic, pe toÈ›i cei din proximitatea ta, să intre în stare de alertă generală È™i, într-o primă fază, să înceapă să te evite cu prudenÈ›ă. După care, ulterior, pentru a se proteja, vor  diminua sau chiar vor întrerupe orice formă de comunicare sau contact în ceea ce te priveÈ™te. Prin publicarea cărÈ›ii intutulată „ Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg”, întreaga Românie a fost împinsă, inexorabil, în malaxoarele unui halucinant mecanism de automutilare.

 

            Tot ce putea fi reprezentativ, pentru România, în faÈ›a lumii, a fost meticulos compromis È™i împroÈ™cat cu dejecÈ›ii, inclusiv - È™i mai ales -  interfaÈ›a politică (liderii). Printre gunoaie, aurolaci, case bolnave, femei bătrâne cu sânii goi, câini vagabonzi, È›igani murdari È™i imagini ale unei Românii pârjolite, „strălucesc” pestilenÈ›ial cei mai de vază reprezentanÈ›i politici ai României de la vremea aceea, inclusiv trei preÈ™edinÈ›i de stat: Ion Iliescu (de două ori), Emil Constantinescu (de trei ori) È™i Traian Băsescu, viitor preÈ™edinte, la momentul acela. Și, ca È™i cum n-ar fi fost suficient, catafalcul a mai fost pavoazat È™i cu o importantă cohortă de oameni politici: Teodor MeleÈ™canu, Mugur Isărescu, Radu Berceanu, Marian Vanghelie, Petre Roman, Zoe Petre, Victor Ciorbea, Viorel Cataramă È™i alÈ›ii. Poate că unii s-au lăsat expuÈ™i din prostie sau nici n-au È™tiut că vor fi expuÈ™i. Dar nu cred că un È™ef de stat putea apărea într-o publicaÈ›ie atât de dezonorantă fără să i se ceară, în mod expres, acordul prealabil È™i în scris. Sau, dacă, totuÈ™i, aÈ™a a fost, pentru oricare dintre oamenii politici citaÈ›i mai sus, nu È›in minte ca, ulterior, să-l fi dat cineva pe autor în judecată pentru compromitere/abuz/atentat la imagine. Era de datoria lor, a tuturor, să se disocieze public de această blasfemie manipulatorie, inventată să distrugă imaginea È™i credibilitatea poporului român. Nu au făcut-o. Nici unul. Și azi ca È™i ieri, tăcerea continuă să-i acuze pe fiecare în parte È™i pe toÈ›i împreună.

 

           ApariÈ›ia unor preÈ™edinÈ›i de È›ară într-o astfel de carte transmite următorul mesaj: „Aceasta este adevărata Românie. Aceasta este România pe care o conduc ca preÈ™edinte È™i cu care mă identific”. PrezenÈ›ele, puternic conturate, în „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg”, a preÈ™edinÈ›ilor României, în primul rând  a lui Emil Constantinescu, în mandatul căruia s-a „întâmplat” apariÈ›ia, au girat, au exportat È™i au consacrat în lume imaginea unei Românii decrepite È™i infecte, de care trebuie neapărat să fugi È™i să te fereÈ™ti. Nu È™tiu exact cât din această imensă culpă istorică îi revine lui Iliescu. Dar È™tiu cu certitudine că Emil Constantinescu este cel care a cedat, definitiv È™i iremediabil, Ucrainei, în data de 2 februarie 1997, prin ticălosul „Tratat cu privire la relaÈ›iile de bună vecinătate È™i cooperare dintre România È™i Ucraina”, teritoriile răpite României, de sovietici, prin celălalt tratat ticălos, Ribbentrop-Molotov: Bucovina de Nord, Èšinutul HerÈ›a, Èšinutul Hotin şi judeţele din sudul Basarabiei. A fost primul act de înaltă trădare naÈ›ională al preÈ™edintelui ales Emil Constantinescu. Girarea imaginii României din „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg”, cu propriul său chip, este al doilea. La o asemenea imagine înfiorătoare se raportează elitele lumii, È™efii de state, atunci când ne tratează aÈ™a cum ne tratează. Concluzia este simplă È™i implicită: o asemenea È›ară, cu asemenea oameni, nu merită să aibă nici geografie, nici graniÈ›e. Ungaria jubilează din nou!...

 

            În acest context, destinaÈ›ia demersului (ambasade, consulate, guverne È™i È™efi de stat, dar È™i opinia publică internaÈ›ională) denunÈ›ă intenÈ›ia faptei, actul de crimă premeditată. Mult mai grav, după părerea mea, decât tratatul Ribbentrop-Molotov. Căci acela a fost comis de duÈ™mani ai României, pe când  „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” a fost realizată de cetăÈ›eni ai României È™i garantată de vârful elitei noastre politice de la acea vreme. Adică de noi toÈ›i.

 

            Fane Jeg nu poate gândi în termeni axiologici, deci este exonerat de o vină majoră. După părerea mea, el este doar minerul care a fost adus în PiaÈ›a UniversităÈ›ii sau, poate, doar bâta din mâna minerului. VinovaÈ›i cu adevărat sunt cei care l-au adus, adică autorii din spatele sinistrului proiect. Ei nu au nicio scuză, acum È™i în veci. Și nu cred că au însăilat această carte doar din sentimente de ură sau invidie faÈ›ă de cartea lui Costea sau faÈ›ă de persoana lui. El a fost doar pretextul, perdeaua de fum în spatele căreia s-a comis trădarea. Și, în timp ce întreaga mass-media românească, asmuÈ›ită, din umbră, de fantome, îl huiduia din răsputeri pe Adrian Costea, „Eternelle et fascinante Roumanie” era înlocuită în ochii întregii lumi, cu „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg”. A fost un proiect gândit minuÈ›ios, la rece, ca parte componentă a unui plan major È™i bine articulat de desfiinÈ›are a României. Dar indiferent cine l-a gândit È™i indiferent care a fost sensul apariÈ›iei acestei orori, ea rămâne pentru eternitate oglinda non-demnităÈ›ii noastre naÈ›ionale.

 

            Marele paradox e că eternitatea României, propusă de Adrian Costea în „Eternelle et fascinante Roumanie” (Paris, GSE), deÈ™i realistă, autentică È™i profundă în întreaga ei expresie, a fost îngropată într-un maldăr de gunoi, devenind astfel, în prezent, un vis grandios È™i utopic, pe când „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” (Editura Printing Publishing - Cotidianul), deÈ™i insalubră È™i morbidă de la prima până la ultima pagină, s-a insinuat ca realistă È™i credibilă. Mecanismul prin care s-a ajuns aici e simplu È™i se numeÈ™te manipulare. Căci un fapt sau un lucru, pentru a căpăta sens È™i semnificaÈ›ie, are nevoie de consensul public. Care s-a manifestat în privinÈ›a ambelor cărÈ›i. Adică am lapidat-o consensual pe prima È™i, tot consensual, am legitimat-o pe a doua. Noi, cu toÈ›ii, suntem complicii  acestui tip de reprezentare. Noi am consimÈ›it să ne fie scoasă mama pe centură - de fapt chiar noi am scos-o! - , îmbrăcată în zdrenÈ›e murdare È™i arătată lumii în toată hidoÈ™enia acestei travestiri.

 

            „Eternelle et fascinante Roumanie” a încercat să ne prezinte lumii în È›inuta noastră hieratic-identitară È™i cu chipul nostru autentic, ancestral.

            „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” expune È™i generalizează maÈ›ele, gunoaile È™i păduchii.

            „Eternelle et fascinante Roumanie” exprimă o realitate care între timp a devenit amintire, poate legendă.

            „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” a „profeÈ›it” o imagine sinistră, care a devenit, între timp, noua È™i ultima noastră realitate. O realitate implacabilă È™i sumbră în faÈ›a întregii lumi, căci a fost o imagine exportată. Ca È™i  „Eternelle et fascinante Roumanie”, de altfel, doar că...

            România lui Fane Jeg a înlocuit România lui Adrian Costea. La comandă, contra cost, dar cu complicitatea noastră.

            „Eternelle et fascinante Roumanie” rămâne, totuÈ™i, în bibliotecile lumii, relicva unei mărturii documentare È™i romantice a unui popor care a existat cândva.

 

P.S. „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” a apărut în 2000, la scurtă vreme după ultima mineriadă (1999). A fost, de fapt, ultima mineriadă, având în vedere È›inta vizată È™i efectele: decredibilizarea României în străinătate È™i plasarea ei la periferia civilizaÈ›iilor. AcÈ›iunea continuă È™i se va materializa, probabil, într-o nouă „mineriadă” care, de altfel, a È™i început: Ungaria finanÈ›ează cu 300 de milioane de euro „proiectul” Trianon 100, iar noi răspundem, deocamdată, cu 0,000 euro pentru Centenerul Unirii. Lipsa de ripostă reprezintă, de fapt, contribuÈ›ia noastră la Proiectul LOR.

 

Sunt zvonuri că se vor aloca, totuÈ™i, niÈ™te bani, pentru statui, monumente, simpozioane, celebrări, flaiere È™i confeti. Problema e că „războiul” se poartă în afara È›ării, simultan în Europa, în America È™i, de fapt, în întreaga lume. „Războiul” este lobby-ul maghiar de legitimare, la scară mondială, a dizlocării Transilvaniei din corpul României. PENTRU ASTA sunt alocate cele 300 de milioane de euro! Ungurii ne desfiinÈ›ează, constant È™i pas cu pas, în cancelariile de la Washington, Paris, Londra, Berlin, Geneva sau Bruxelles, iar noi răspundem cu simpozioane în È›ară. Vai de capul nostru, dacă e vorba de prostie, dar vai de sufletul nostru dacă e vorba (tot) de complicitate cu duÈ™manul!

Nu m-ar mira să asistăm, cu prilejul Centenarului,  la reeditarea imaginii de export a statului român: „Eterna È™i fascinanta Românie văzută de Fane Jeg”...

 

Afisari: 281
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ioana... (Nov, Tue 13, 2018 / 22:00)
Dincolo de mesajul foarte clar al acestui articol...raman uluita de aceste "alaturari" in oglinda...Parca..."Eterna si fascinanta Romanie" paseste gratios si dureros prin oglinzi...pastrandu-si mereu minunata senta...Uneori EA il priveste scrutator pe Adrian Costea, alteori de Fane Jeg, alteori pe altii si altii... :)
Nume: ioana (Nov, Tue 13, 2018 / 22:02)
MINUNATA ESENTA, desigue!!!!!!!
Nume: ioana... (Nov, Tue 13, 2018 / 22:05)
Dincolo de mesajul foarte clar al acestui articol...raman uluita de aceste "alaturari" in oglinda...Parca..."Eterna si fascinanta Romanie" paseste gratios si dureros prin oglinzi...pastrandu-si mereu minunata ESENTA...Uneori EA il priveste scrutator pe Adrian Costea, alteori pe Fane Jeg, alteori pe altii si altii... :)
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter