Se încarcă pagina ...

STUDIU DE CAZ: cristian tudor popescu si sindromul isteriei în fata perfectiunii

Data publicarii: 11.07.2017 11:09:00

STUDIU DE CAZ: cristian tudor popescu 葯i sindromul isteriei în fa葲a perfec葲iunii

 

Pe la începutul anilor 2000, am publicat în ziarul „Na葲ional” un text care se intitula „Despre eternitatea gândacilor de bucătărie”. Îmi exprimam acolo îngrijorarea că, dintre toate fiin葲ele existente pe pământ, cele mai adaptabile 葯i mai rezistente sunt cele care se hrănesc din dejec葲ii 葯i gunoaie 葯i că rezisten葲a acestora frizează, uneori, eternitatea.

 

Nu am primit, de atunci încoace, niciun semnal care să-mi invalideze temerile. Însă, nici atunci, nici acum, nu am căzut în ispita de a-mi abandona op葲iunile morale 葯i existen葲iale.


Am urmărit, în timp, comportamentul oamenilor atunci când sunt pu葯i în fa葲a unor lucruri care le depă葯esc puterea de în葲elegere. Cei mai mul葲i au reac葲ia ardeleanului care a văzut pentru prima dată o girafă: „A葯a ceva nu există!”. Până aici lucrurile sunt omene葯te acceptabile, căci e vorba de un refuz pasiv.

 

Când însă cel în cauză vrea să distrugă ceea ce nu în葲elege sau nu vrea să în葲eleagă 葯i mobilizează, în acest sens, toate resursele de ură ancestrală care zac în el, avem de-a face cu un caz de devian葲ă psihologică.

 

Un asemenea caz de patologie morală gravă este, pentru mine, analistul  priceput la toate cristian tudor popescu, a cărui „maladie” se dezlăn葲uie numai în contact cu ceea ce iese din cadrele imundului 葯i abjectului cutumiar.

 

Un prim exemplu ar fi reac葲ia sa, într-o emisiune de la Digi 24 din aprilie 2017, vizavi de primarul din Prundeni, care a vrut să plece la Las Vegas în schimb de experien葲ă, pe bani publici. Cazul a fost destul de mediatizat, nu insist asupra lui... Dar nu asta l-a indignat pe cristian tudor popescu (povestea cu Las Vegas-ul a tratat-o cu amuzament, expediind-o în câteva ironii pasagere), ci faptul că primarul a „îndrăznit” să tipărească, în condi葲ii grafice deosebite, o monografie a comunei Brebu. Nu e o deduc葲ie, este chiar mărturisirea explicită a lui cristian tudor popescu din timpul emisiunii: „Pentru că eu, de câte ori văd chestii de-astea - super-prezentări, albume în condi葲ii grafice de cazi pe spate - am aceea葯i reac葲ie ca Hermann Goering: când aud de cultură, îmi vine să pun mâna pe pistol (n.r. în realitate cuvintele îi apar葲in lui Joseph Goebbels). Eu când văd albume din astea, îmi vine să le spun celor de la DNA să facă o vizită prin Brebu...”. Cu alte cuvinte, pentru cristian tudor popescu, tot ceea ce încearcă să fie frumos 葯i de calitate reprezintă automat o infrac葲iune.

 

A葯 fi păstrat pentru mine observa葲iile de mai sus, mul葲umindu-mă cu constatarea unor frustrări demne mai degrabă de compasiune decât de ripostă. Numai că atitudinea maladivă a „pacientului” cristian tudor popescu a depă葯it cu mult cadrul conven葲ional 葯i controlabil al unei manifestări benigne 葯i a devenit, după părerea mea, un pericol public, comi葲ând un gest asemănător cu cel al nebunului care a dat cu ciocanul în Pieta.


Iată despre ce e vorba. Pe 26 mai, la o altă edi葲ie a emisiunii moderate de Cosmin Prelipceanu (redactorul 葯ef al Digi 24), cristian tudor popescu a adus cu sine 葯i a prezentat, în toată splendoarea ei 葯i cu lux de amănunte, o carte care a fost demonizată unanim, pe toate canalele de comunicare media din România, inclusiv în sute de pagini de ziare, fără ca autorii acestei campanii să 葯tie cum arată lucrarea.

 

Nimeni nu s-a preocupat vreodată, din 1997 葯i până în momentul de fa葲ă, să afle 葯i să în葲eleagă ce anume a determinat apari葲ia acestei căr葲i, cum arată, ce con葲ine, care au fost menirea 葯i 葲inta vizată 葯i, cu atât mai pu葲in, cine anume 葯i în ce condi葲ii a inventat-o 葯i a gestionat-o. E vorba despre celebra monografie în imagini „Eternelle et Fascinante Roumanie” a lui Adrian Costea. Pe care, însă, cristian tudor popescu nu a adus-o cu inten葲ia de a o propune sau supune unei forme oarecare de analiză sau unei dezbateri publice, ci doar pentru a o călca în picioare. Ceea ce a 葯i făcut, cu multă vervă, ură 葯i dispre葲, dar 葯i cu o impruden葲ă de neîn葲eles pentru un jurnalist cu mari preten葲ii de notorietate 葯i experien葲ă în comunicare.


Numai că, în dorin葲a de a avea cât mai concret, cât mai tactil, satisfac葲ia sadică a scatologiei în direct, el a comis, cum spuneam, impruden葲a unei premiere na葲ionale: a arătat, în detaliu 葯i în toată monumentalitatea lui, un exemplar din această carte, cu toate accesoriile 葯i ingredientele de marketing care alcătuiau ansamblul editorial. Dacă s-ar fi mul葲umit doar cu discursul, fără să fi arătat 葯i obiectul discursului, probabil că majoritatea telespectatorilor l-ar fi crezut. Arătând 葯i „obiectul”, pentru prima dată, de la momentul apari葲iei sale în România, o parte dintre privitori au început, evident, să observe discrepan葲a dintre calitatea discursului 葯i calitatea obiectului...


Iată cum arată acest discurs pe care, pentru a elimina orice suspiciune asupra unei posibile trunchieri din partea subsemnatului, îl transcriu integral, exact cu cuvintele cu care s-a exprimat „intelectualul” cristian tudor popescu.


 

 

„A葲i văzut vreodată a葯a ceva? (se referă la albumul „Eternelle et fascinante Roumanie”)... N-a葲i văzut cum arată animalu' ăsta... Deci, dacă data trecută v-am arătat albumu' primarului din Brebu, 葯i am văzut 葯i imagini pe-aici, ăsta este, fa葲ă de albumu' dîn Brebu, este cam ce este un Tyranosaurus Rex fa葲ă de o pisică. Este, domnule, după părerea mea, este (roste葯te tare 葯i accentuat) MONUMENTUL CORUP葰IEI DIN ROMÂNIA. Artistic!... Ar putea fi pus pă un soclu... Trebuie să avem 葯i un monument al corup葲iei, dom'le, de ce să n-avem?.... Corup葲ia este în fibra noastră. E aici, e cu noi. Zi de zi 葯i ceas de ceas. De ce să nu facem un monument 葯i corup葲iei? Ăsta poate fi monumentul...


Se împlinesc 20 de ani de când a fost construit. Acum!... 葮i am văzut o veche cuno葯tin葲ă a mea, Guzganul Rozaliu... L-am văzut acum... cu alegerile din 2009, cu... se dă în fapt... Domnu' Hrebenciuc... care a făcut tot felul de declara葲ii sibilinice pe-acolo... 葮i mi-am adus aminte, între multe altele, că este 葯i artizanul acestui monument...


Iată ce avem aici. Avem ni葯te zapisuri, ni葯te hrisoave pentru viitorime... Ăsta este de la
(cite葯te, cu infantilă ironie, numele editorului, a葯a cum se scrie): „Gro-u-pe Sain-ton-ge”... (repetă, la fel): „Groupe Saintonge”din Fran葲a. Pentru că a葯a ceva nu putea fi făcut în România... Peste poate!... Care îmi comunică (cite葯te în franceză, destul de corect, ca să demonstreze că mai înainte se prostise inten葲ionat. Dar nu uită să traducă în române葯te, chipurile, în trecăt: „Avem marea plăcere 葯i onoarea să vi-l oferim... Vă mul葲umim pentru gentile葲ea dumneavoastră”)... 葮i semnătura asta pe care o vede葲i aici... este a unui personaj fabulos, fascinant atunci, este a domnului Adrian Costea. Ăsta era un personaj coborât direct din Ilf 葯i Petrov... Un escroc interna葲ional, cu un sânge rece fenomenal - român, altfel! - 葯i care a reu葯it să scoată peste cinci milioane de dolari, cu contribu葲ia decisivă a domnului Hrebenciuc din banii, din buzunarul (dă din mână ca Nicolae Ceau葯escu 葯i pronun葲ă următoarele cuvinte exact cu intona葲ia acestuia:) CE-TĂ-葰E-NI-LOR RO-MÂ-NI-EI, ca să producă ce avem aici...


Aici avem o pecete... Este ca după vremea lui 葮tefan cel Mare, după cum vede葲i... ceară ro葯ie... a葯a... 葮i zice a葯a: „Edition
(la fel, numele editorului stâlcit prin pronun葲ie fonetică) Saintonge (revine la citirea corectă, amestecată cu traducere în română), remis à Monsieur Cristian Tudor Popescu, elle fait partie d'un tirage dă o mie trei sute treizeci 葯i trei dă exemplare hors commerce et numérotés de unu à o mie trei sute treizeci 葯i trei... Hors commerce!... (Cu aerul consternat al constatării unei mari escrocherii) Deci acest obiect nu a fost pus în vânzare niciodată! 葮i din astea 1.333 de exemplare am primit 葯i eu unul. 葮i vi-l arăt acum d-voastră...

 

Dedesubt se găse葯te, aici-葯a... Tre' să ai acum un mecanism, vede葲i că au prevăzut aici, ca la groapă, 葯ti葲i, când să lasă co葯ciugul în groapă, sînt ni葯te funii acolo... Aici e ca la groapă, tragi dă funii pentru a scoate chestia asta (râde înfundat, ca de o farsă reu葯ită, apoi, către Cosmin Prelipceanu:) Vre葲i să o lua葲i pu葲in în mână?... Să face葲i, a葯a, o evaluare... Încerca葲i pu葲in... E ceva, nu?... Nu oricine poate să umble cu chestia asta în mână...

 

Deci acesta (sic!) este o carte.  Vede葲i cum e făcută? Dă葯chidem acum 葯i ce vedem aici-葯a?... În carte, mai e ceva... aicea, tot cadrul ăsta ro葯u... 葯i acuma, vede葲i (se screme, efectiv, mimând un efort imens), trebuie să scoatem dă aici (acela葯i joc de efort supraomenesc), hopa!, a葯a, scoatem... Cutie în cutie. (râde ca de o absurditate comică)... 葮i mai e o cutie în cutie... Hopa! A葯a... 葮i acuma vă rog să deschide葲i, să răsfoi葲i dumneavoastră...

 

Este o frumoasă fată din România (se referă la imaginea de pe copertă)... Iată poze!... Este o carte cu poze, dom'le... Cu poze dă oameni. Cu poze dă oameni, dă garduri... „Eterna 葯i fascinanta Românie”. (comentează o imagine:) Asta e dă la Ateneu... Are 葯i semn de carte cu care po葲i să omori un om... E 葯i cu ouă dă Pa葯ti... (Repetă, pentru a sublinia absurdul ideii de a pune imagini cu ouă încondeiate pe un semn de carte:)... Cu ouă dă Pa葯ti! Semnul dă carte e cu ouă dă Pa葯ti!...

 

Iată, l-am păstrat 20 de ani - obiectul ăsta - , că m-am gândit că vine 葯i ziua lui. A venit... Monumentul corup葲iei!... Deci această SPLENDIDĂ abera葲ie... vă da葲i seama...? E patafizic... Un obiect patafizic... foarfece pentru patru mâini, fluier luminos pentru câine surd, un broscoporc, o aricioară... Este un obiect care nu există!... Cum să concepi că o să vină investitorii? Că d-aia a fost făcut!... Da' a葯a ceva nu poate fi manevrat de o fiin葲ă umană, după cum vede葲i... Cine stă cu cărămida asta să umble p-acolo?... Asta era considerat (sic!) cheia aducerii investitorilor 葯i turi葯tilor în România. 葮i pentru asta s-au dat PESTE CINCI MILIOANE DĂ DOLARI... Un singur lucru demonstrează acest obiect: că România este într-adevăr eternă 葯i fascinantă”.

 

Pentru conformitate, iată 葯i con葲inutul video al emisiunii: 

 

 

Cristian tudor popescu suferă, cred, de sindromul anti-Pieta, sau sindromul isteriei în fa葲a perfec葲iunii. De aceea, cred că el trebuie tratat cu multă omenească în葲elegere, însă nu mai trebuie lăsat fără pază în spa葲iul delicat 葯i vulnerabil al culturii. Ceea ce a făcut cristian tudor popescu este un atentat major la sacralitate. La orice inten葲ie de sacralitate, căci presta葲ia sa de la Digi 24 este o recidivă „în formă continuată”. Dar nu pentru că „Eternelle et Fascinante Roumanie水 ar fi fost, sau 葯i-ar fi propus să fie, o formă oarecare de perfec葲iune, ci pentru că întregul concept, prin calitatea înaltă a produsului final, se situează în vecinătatea proximă a ceea ce numim perfec葲iune. În fapt, a fost un apogeu mondial în materie de ini葲iativă editorială 葯i de marketing al ultimei tehnologii 葯i 葯tiin葲e a comunicării de la vremea aceea, apogeu creat pentru România 葯i români 葯i pus la dispozi葲ia lor ca să-l utilizeze.


Voi încerca acum, în acela葯i sens în care, de-a lungul anilor, m-am mai pronun葲at, o prezentare cât de cât corectă 葯i nuan葲ată a lucrării intitulate „Eternelle et Fascinante Roumanie水. Cartea a fost concepută, creată, finan葲ată, editată şi distribuită de Adrian Costea, în perioada anilor 1992-2000 葯i este o antologie în imagini a poporului român.  Ea a reu葯it, de la momentul aducerii pe teritoriul României (în 1997) şi până astăzi, paradoxala performanţă de a deveni supercunoscută, fără să fie văzută. S-au scris sute de pagini de ziare 葯i s-au 葲inut sute de ore de dezbateri tv/radio în care s-au dat tot atâtea verdicte, fără ca autorii celor afirmate verbal sau în scris să fi avut vreodată cartea în faţă: ba că e de o calitate execrabilă, ba că a fost un mijloc de a devaliza Bancorexul, ba că, de fapt, nici nu s-a tipărit. Cu toate că, în fapt, ea a  ajuns în mai toate librăriile din Bucure葯ti 葯i marile ora葯e ale 葲ării. Discursul lui cristian tudor popescu de la Digi 24 este în perfectă consonan葲ă cu această imagine prefabricată 葯i livrată sistematic publicului larg.


Cartea nu a fost destinată însă publicului larg, nici în România, nici în vreo altă o 葲ară din lume. Ea s-a distribuit nominal, gratuit 葯i direct, numai în mâinile unei elite mondiale, pentru care a fost anume creată, adică a unei elite politice, economice, financiare, militare, religioase. De asemenea, principalilor formatori interna葲ionali de opinie, unor personalită葲i din diverse domenii, precum 葯i tuturor marilor institu葲ii 葯i organiza葲ii interna葲ionale. „Eternelle et Fascinante Roumanie水 nu a fost destinată în niciun fel comercializării, nici directe, nici indirecte (ceea ce, pentru cristian tudor popescu, pare o impietate 葯i chiar un cap de acuzare). Toate exemplarele care ajuns în librării 葯i pe diversele tarabe din România au fost numai exemplare furate din cele trimise gratuit 葯i cu bon de expedi葲ie, de la editorul Groupe Saintonge Editions din Paris către toate ministerele, Senat, Parlament, Pre葯eden葲ie, diverse alte institu葲ii de stat 葯i Bancorex - în calitate de cumpărător de publicitate. Cu alte cuvinte, au ajuns pe pia葲ă, în urma unui act de delapidare organizată 葯i comisă de func葲ionari ai statului român.


 „Eternelle et Fascinante Roumanie水 a fost un instrument de comunicare vizuală, creat pentru a fi pus pe masa tuturor centrelor de putere din lume, în momentul în care România avea cea mai mare nevoie. În urma evenimentelor din decembrie 1989, dar 葯i a celor de după (mineriade, orfelinate în putrefac葲ie), puternic mediatizate, ani în 葯ir, pe întreg mapamondul, concluzia generală era că românii sunt un popor primitiv 葯i sălbatic, dominat de pulsiuni criminale, inclusiv la adresa propriilor copii 葯i bătrâni. Pe această canava a intervenit din greu 葯i diaspora maghiară de pe întreg pământul. În primul rând cea din Statele Unite, extrem de bine organizată 葯i pozi葲ionată, atât politic, cât 葯i financiar. Opinia publică interna葲ională - 葯i, prin induc葲ie, elitele acestei opinii - , începuse să adopte 葯i ea ideea propagată 葯i promovată intens de diaspora maghiară, cum că Transilvania a fost furată/confiscată Ungariei de către - cine al葲ii? -  românii sălbatici, înseta葲i de sânge, a葯a cum erau ei văzu葲i la televizor, peste tot 葯i nonstop.


Aici se găsea România, ca 葲ară 葯i popor, în perioada anilor 1990-1997, înainte să fie acceptată în NATO 葯i UE. Principalii conducători ai acestor două organiza葲ii decidente la nivel mondial s-au numărat, la vremea respectivă, printre primii beneficiari ai vectorului de comunicare intitulat „Eternelle et Fascinante Roumanie”. To葲i liderii acestor două organiza葲ii au primit în mână, cu dedica葲ie nominală, aceea葯i „oroare水 pe care a primit-o 葯i cristian tudor popescu, înso葲ită însă de o altă acrisoare, intitulată „Lettre ouvert à la democratie et au monde libre”.


Era nevoie, pentru a stopa căderea în vid a României, de un răspuns construit dintr-un cumul compact de argumente vizuale puternice, palpabile 葯i convingătoare, care să demonstreze rapid, într-o parcurgere de 15-20 de minute, că românii nu sunt nici vampiri, nici bestii. De aceea întâlnim atât de multe chipuri în carte: pentru a li se vedea fe葲ele de aproape, pentru a-i putea cântări 葯i a constata că sunt oameni ca to葲i ceilal葲i oameni de pe pământ. Oameni, locuitori ai unei Românii autentice, fără machiaj. O Românie ancestrală, caldă, în culorile ei reale, demnă 葯i verticală. Privirile chipurilor sunt directe 葯i clare, unele inocente, altele severe. Se vede însă substan葲a umană în albul ochilor prezenta葲i. O Românie care emană încredere 葯i cheamă la ea. În desfă葯urătorul a 500  de imagini (o mie, cu reluarea lor în legenda de la sfâr葯it) nu există nicăieri capcane, pericole sau rupturi de acorduri, 葯i nici vreo formă de propagandă sau manipulare.

 

Era necesară, a葯adar, o contrapondere de acela葯i calibru a imaginii execrabile a României, cu care era impregnată întreaga opinie publică interna葲ională. Era nevoie urgent de o altă imagine, de o altă identitate, de o legitimitate onorabilă 葯i credibilă de necontestat. Acesta a fost motivul apari葲iei acestei căr葲i, care a reu葯it să recredebilizeze România 葯i pe români în propor葲ie de 100%, reconfigurând percep葲ia dezastruoasă deja instalată, generând speran葲ă 葯i un nou suflu. Din nefericire, pentru un interval de timp extrem de scurt, căci noua imagine a României nu a fost valorificată de NIMENI. Nivelul de incompeten葲ă poilitică (acela葯i, atunci, ca 葯i astăzi) a batjocorit, realmente cartea, distrugând-o. 葮i, odată cu ea, toate avantajele 葯i oportunită葲ile ob葲inute.


Toate fotografiile au fost făcute de Adrian Costea.  Ele au fost realizate în cadrul unei caravane profesionale care a durat din 1992 până în 1996, caravană care a parcurs aproximativ 80.000 km 葯i în timpul căreia s-au făcut 240.000 de fotografii pe peliculă Kodak. S-a folosit numai tehnica tradi葲ională, pentru că fotografia digitală nu exista încă, iar photoshopul era la primii pa葯i. Dintre toate negativele ob葲inute, în final s-au selectat doar 44.000, care au devenit arhiva acestei opera葲ii de comunicare. Din această arhivă au fost extrase cele 500 de imagini care se găsesc în „Eternelle et Fascinante Roumanie水.

 

Dar, dincolo de aceste detalii tehnice, cartea este răvăşitoare în sine, prin încărcătura de emoţie pe care o cuprinde şi o transmite, compatibilă cu mărimea 葯i greutatea ei. Căci, unui con葲inut de o asemenea complexitate 葯i cu asemenea menire, trebuie să-i corespundă o pondere fizică pe măsură (volum 葯i greutate) care să sugereze importan葲a acestui con葲inut. Degeaba se „sperie” cristian tudor popescu, ca de un „animal”. Probabil că domnia sa ar fi preferat o bro葯ură, că e mai ieftină. Cu un asemenea tip de gândire, nu se poate ajunge decât la un produs de anvergura frunzei doamnei Udrea.


„Eternelle et Fascinante Roumanie水 este epopeea în imagini a redescoperirii unui spaţiu „etern şi fascinant”, imortalizat pentru vecie între două coperte. Nu ne arată o Românie triumfală sau turistică în sensul curent al cuvântului, chiar dacă întâlnim aici imagini de o frumuseţe irespirabilă, dar nici una ridicolă şi decrepită. Totul este prezentat cu o sinceritate aproape brutală 葯i cu o nesfârşită tandreţe, fără niciun strop de ironie.


Revin la cristian tudor popescu 葯i propun analiza comportamentului său ca pe un studiu de caz, pentru un eventual curs de antropologie profesională la facultă葲ile de jurnalism. Eu cred, a葯a cum spuneam, că ne aflăm în fa葲a unui caz patologic recidivist 葯i, în această perspectivă, merită studiat.


Să-i analizăm discursul pe fragmente...

 

„A葲i văzut vreodată a葯a ceva? - întreabă el retoric, arătând spre albumul „Eternelle et fascinante Roumanie”... N-a葲i văzut cum arată animalu' ăsta [...]. Este, domnule, după părerea mea, este MONUMENTUL CORUP葰IEI DIN ROMÂNIA. Artistic!”...
Cristian tudor popescu nu ne explică nici măcar o dată de ce cartea este un „monument al corup葲iei”, dar îi recunoa葯te, involuntar, de mai multe ori, monumentalitatea 葯i dimensiunea artistică. Doar că, pentru el, monumentalitatea este... un „animal”. Apoi continuă: „Ar putea fi pus pă un soclu... Trebuie să avem 葯i un monument al corup葲iei, dom'le, de ce să n-avem?.... Corup葲ia este în fibra noastră. E aici, e cu noi. Zi de zi 葯i ceas de ceas. De ce să nu facem un monument 葯i corup葲iei? Ăsta poate fi monumentul”...


În treacăt fie spus, subscriu 葯i eu la ideea de a pune cartea pe un soclu, dar din motive serioase 葯i temeinice. În primul rând pentru că ar merita. Cât prive葯te afirma葲ia: „Corup葲ia este în fibra noastră. E aici, e cu noi. Zi de zi 葯i ceas de ceas” - poate în fibra dumneavoastră, domnule cristian tudor popescu. În fibra mea, nu.


Mai departe: „Domnu' Hrebenciuc... care a făcut tot felul de declara葲ii sibilinice pe-acolo... 葮i mi-am adus aminte, între multe altele, că este 葯i artizanul acestui monument”. Domnule cristian tudor popescu, vă face葲i de râs. Chiar crede葲i că Hrebenciuc, „Guzganul Rozaliu”, cum îl numi葲i d-voastră, poate imagina un asemenea proiect? Adică o asemenea ac葲iune de rebranding, fără precedent în istoria omenirii, pentru o 葲ară cu 20 de milioane de locuitori, ar fi putut trece prin capul lui Viorel Hrebenciuc?...

„Iată ce avem aici. Avem ni葯te zapisuri, ni葯te hrisoave pentru viitorime” - continuă cristian tudor popescu, cu subîn葲elesul sarcastic că „uite ce abera葲ie, ce inep葲ie, ce monstruozitate, să faci ni葯te scrisori sub formă de hrisoave”... Obiec葲ia dovede葯te o ignoran葲ă atît de primitivă încât nu merită vreun răspuns.

 

 

Sigiliul căr葲ii „Eternelle et Fascinante Roumanie水 葯i sigiliul unei culegeri de basme 葯i legende române葯ti apărute în limba engleză

 

Trecând peste pocirea infantilă, prin citire fonetică, a Grupului Saintonge (editorul căr葲ii), de o manieră specifică elevilor din curtea 葯colii, cristian tudor popescu zice mai departe, referindu-se, cu mânie proletară, la editură: „Groupe Saintonge din Fran葲a! Pentru că a葯a ceva nu putea fi făcut în România... Peste poate!”. Adică, tradus în cuvinte: „Da' ce, bă, în România nu putea葲i s-o tipări葲i?”.

 

Păi, nu, domnule cristian tudor popescu. Nu se putea, că nu exista tipografie pentru a葯a ceva, nici hârtie, nici legătorie 葯i, mai ales, nici 葯tiin葲a de a face acest lucru. 葮i nici acum nu există. S-a tipărit acolo unde se putea tipări, adică acolo unde se putea ob葲ine calitatea maximă.  Pe de altă parte, există o vorbă: „Nu e treaba măgarului de unde beau oile apă”. Adică nu e treaba nimănui unde 葯i cum vrea să tipărească editorul, atâta timp cât ini葲iativa, banii 葯i decizia sunt ale lui. Pentru că volumul s-a tipărit pe banii lui Adrian Costea, conform standardelor 葯i obiectivelor stabilite numai de el.

 

Ăia „peste cinci milioane de dolari”, care au fost, de fapt, 4,7 milioane, extra葯i, „cu contribu葲ia decisivă a domnului Hrebenciuc din banii, din buzunarul CE-TĂ-葰E-NI-LOR RO-MÂ-NI-EI” reprezentau, repet, contravaloarea publicităţii cumpărate de Bancorex. Publicitate care se regăse葯te de patru ori în ansamblul căr葲ii, atât în interior (pagina 512 – penultima) 葯i pe coperta 4, cât 葯i (de două ori) pe semnul de carte, căruia cristian tudor popescu îi face o „analiză critică” de mare „fine葲e” culturală (a se citi: masacru): „Are 葯i semn de carte cu care po葲i să omori un om... E 葯i cu ouă dă Pa葯ti... Cu ouă dă Pa葯ti! Semnul dă carte e cu ouă dă Pa葯ti!”.

 

Nu vreau să psihanalizez viziunea „analistului” asupra „pericolului” pe care-l prezintă semnul de carte, vreau doar să precizez că, dacă e s-o luăm a葯a, mult mai periculoasă e cartea: dacă-i cade cuiva în cap, ceva s-ar putea să se spargă. Revenind la semnul de carte 葯i la ouăle „dă pa葯ti”, mai precizez că e vorba de imaginea unor ouă încondeiate. Care, în inten葲ia autorului, nu vizează ouăle în sine sau ce-i în ele, ci ceeea ce este PE ele. Dar aici e vorba de etnografie 葯i n-are rost să intrăm pe teritoriul unui domeniu care-i provoacă atâta frică lui cristian tudor popescu...


Care continuă, cu aceea葯i sfântă indignare: „Deci acest obiect nu a fost pus în vânzare niciodată! 葮i din astea 1.333 de exemplare am primit 葯i eu unul”. Adică, dacă nu a fost pus în vânzare, ci distribuit gratuit, asta este, în viziunea jurnalistului, o infrac葲iune gravă. De葯i, atunci când faci cuiva un dar, de obicei nu ceri bani pe el de la destinatar. Cât prive葯te faptul că, din cele 1.333 de exemplare, a primit 葯i cristian tudor popescu unul, mare gre葯eală din partea lui Adrian Costea. Să dăruie葯ti un obiect de o asemenea valoare, unui om de o asemenea nonvaloare, mi se pare ceva impardonabil...

 

Cristian tudor popescu încearcă, veninos 葯i acid, să sugereze, cred, 葯i altceva: că, de fapt, „cu banii de la Bancorex水 s-ar fi tipărit numai 1.333 de exemplare. Ceea ce dovede葯te din partea sa ori rea credin葲ă, ori ignoran葲ă, ori amândouă. Căci dacă „dă葯chidem aici-葯a”, ca să mă exprim în limbajul domniei sale, adică  la pagina de gardă, „ce vedem noi aici-葯a”? Vedem caseta tehnică 葯i următoarea explica葲ie: „Édité à 97.000 exemplaires en 8 langues, Allemand - Anglais - Arabe - Espagnol - Francais - Italien - Japanais - Roumain, dont 1.333 exemplaires numérotés”. Fac următoarea precizare: cartea s-a tipărit, de fapt, într-un tiraj de aproximativ 130.000 exemplare, din care o parte au fost rebuturi (diferen葲e de culori, fascicole legate gre葯it, puncte necusute, pete din cauza grosimii excesive a stratului de cerneală etc.), rămânând „curate” 97.000. Din fascicolele salvate ale rebuturilor ini葲iale s-au putut recompune alte 13.000 de exemplare 葯i, astfel, s-a ajuns la un tiraj final 葯i complet de aproximativ 110.000...

 

Revin: o fi văzut, sau n-o fi văzut cristian tudor popescu caseta tehnică? Eu cred că da, dar s-a făcut că plouă, pentru că altfel toată diatriba sa împotriva căr葲ii ar fi fost lipsită de sens. Căci, la un asemenea tiraj 葯i la un asemenea volum de hârtie, fără să mai punem la socoteală cheltuielile de distribu葲ie nominală în 144 de 葲ări (aproximativ 8 kg X 110.000 exemplare = 880.000 kg), suma invocată de el, ca presupus jaf na葲ional, devenea o simplă 葯i sinistră glumă. Mi-ar face plăcere să-l văd pe cristian tudor popescu la fel de indignat în privin葲a „frunzei” doamnei Udrea, ale cărei costuri s-au ridicat la aproape 76 de milioane de euro, din care 75 de milioane numai pentru promovare 葯i distribuire.


Următorul pasaj este de un grotesc incalificabil, a葯a că mă mul葲umesc doar să-l semnalez ca atare, lăsând pe seama cititorului op葲iunea analizei: „Dedesubt se găse葯te, aici-葯a... Tre' să ai acum un mecanism, vede葲i că au prevăzut aici, ca la groapă...  葮ti葲i, când să lasă co葯ciugul în groapă, sînt ni葯te funii acolo... Aici e ca la groapă, tragi dă funii pentru a scoate chestia asta”.


Finalul discursului lui cristian tudor popescu marchează, cred, apogeul ignoran葲ei 葯i falimentul imaginii sale de „om de cultură”. Iată „apoteoza”: „Este o carte cu poze, dom'le... Cu poze dă oameni. Cu poze dă oameni, dă garduri... Eterna 葯i fascinanta Românie”. Atât a în葲eles cristian tudor popescu din „Eterna 葯i fascinanta Românie”: „Este o carte cu poze dă oameni, dă garduri”.

 

La un moment dat, lui cristian tudor popescu îi scapă, referindu-se la „Eternelle et Fascinante Roumanie水, o expresie inspirată: „această splendidă abera葲ie”. Ei, da, aici are dreptate, cel pu葲in în privin葲a adjectivului. Cât despre „abera葲ie”, termenul se potrive葯te 葯i el, dar în sensul următor: după ce ai dedicat nouă ani din via葲ă, bani 葯i efort personal, pentru a ridica, metaforic vorbind, o catedrală editorială poporului tău, vine poporul, în frunte cu cristian tudor popescu, să o denigreze 葯i să o batjocorească. 葮i o face sistematic 葯i temeinic, timp de 20 de ani. Este aberant, într-adevăr.


(Mai multe despre această „splendidă abera葲ie”, citi葲i în textul lui Aurelian Mu葯at, intitulat "ETERNELLE ET FASCINANTE ROUMANIE": analiza unui concept istoric si identitar, elaborat de Adrian Costea, prea rafinat pentru primitivismul nostru postrevoluţionar şi neocomunist, publicat în CERTITUDINEA)


Interesantă 葯i - a葯 zice - morbidă „disec葲ia” pe care o operează (cu satârul) cristian tudor popescu asupra unui obiect pe care-l detestă cu întreaga lui fiin葲ă, dar pe care a acceptat să-l primească în dar 葯i l-a 葯i păstrat cu sfin葲enie timp de 20 de ani la el în casă, pentru ca, în final să-l execute public. Dar, în to葲i ace葯ti ani, nu a scos o vorbă despre existen葲a lui. 20 de ani în care a „convie葲uit” cu o monstruozitate cu care se 葯i laudă, dar o 葯i denun葲ă: „E patafizic... foarfece pentru patru mâini, fluier luminos pentru câine surd, un broscoporc, o aricioară... Este un obiect care nu există!”.

 

Aici a葯 face mai multe comentarii. De pildă, că afirma葲ia în sine, luată ad literam, e schizoidă, întrucât rostitorul frazei 葲ine în mână un obiect fizic despre care afirmă apăsat că nu există. A葯adar, „analistul” cristian tudor popescu are reac葲ia 葲ăranului care vede girafa („A葯a ceva nu există!”). Da, dar 葲ăranul are scuza ignoran葲ei. Cristian tudor popescu nu o are. 葮i nici nu ar accepta să i se atribuie. Dar să admitem 葯i „scuza” exprimării plastice, metafora. În acest caz, observăm că subtextul cuvintelor este acuza葲ia, condamnarea. Adică: acest obiect („Eternelle et Fascinante Roumanie水) există, dar n-ar trebui să existe. Deci trebuie suprimat! Nu găsim însă, în tot discursul său, niciun argument în sprijinul acestei sentin葲e. Întregul expozeu de spume volatile se sus葲ine doar pe imposta葲ia „demiurgică”, pedepsitoare, cu care-葯i enun葲ă axiomele...


Nu-l în葲eleg pe acest pseudo-Robespierre care una zice 葯i alta fumează. Cred că lui i se potrivesc, de fapt, propriile cuvinte, rostite la adresa căr葲ii pe care o ură葯te, dar o 葲ine la el în casă. A葯adar, cu acela葯i subtext, mă simt îndreptă葲it să spun despre cristian tudor popescu că „e patafizic..., foarfece pentru patru mâini, fluier luminos pentru câine surd, un broscoporc, o aricioară... Este un obiect care nu există!”...

Ce ar mai fi de adăugat? Poate doar cuvintele lui G.B. Shaw: „Când un cap se ciocne葯te de o carte 葯i sună a gol, nu întotdeauna e de vină cartea”. 

 

 ______________________________________

 

P.S. 1 Analizând cu toată onestitatea reac葲ia furibundă a lui cristian tudor popescu la adresa subiectului în discu葲ie, constatăm că nu e vorba de atitudinea unui individ, ci de expresia unei tipologii. În sensul că nu po葲i trăi o via葲ă întreagă într-o hrubă, fără să cape葲i psihologie de 葯obolan. Iar un 葯obolan, când intră într-o pe葯teră, nu poate avea decât o reac葲ie critică sau de indignare, fa葲ă de dimensiunea pe葯terii. Reac葲ie indusă, evident, de perspectiva hrubei în care a trăit. Adică: locatarul „hrubei” nu acceptă o realitate care iese din cadrele conven葲iei de „hrubă”. Sau: un om care a trăit toată via葲a printre movile 葯i mu葯uroaie poate să se simtă jignit atunci când vede un munte, pe care îl percepe ca pe o agresiune la sistemul său de valori. 葮i atunci îl critică sau, cum face cristian tudor popescu, îl împroa葯că cu dejec葲ii.


Însă nu doar cartea îl scoate din min葲i pe „analist” ci 葯i, mai ales, forma de prezentare a acesteia. Pentru el este un simplu ambalaj, o pungă sau o saco葯ă în care pui ro葯iile 葯i varza murată cumpărate din pia葲a Crânga葯i. În realitate, acest „ambalaj” este, pe de o parte, un cod de adresare către destinatar, cod prestabilit în conformitate cu uzan葲ele interna葲ionale, iar pe de altă parte expresia rela葲iei autorului de concept cu valoarea obiectului con葲inut. Care, în cazul de fa葲ă, nu constă în ro葯ii sau varză, ci este însu葯i poporul român, în esen葲a sa. Această formă de respect fa葲ă de ceva nespus de pre葲ios reprezintă o conven葲ie universală, acreditată de toată istoria culturii. O întâlnim, de pildă, în raportul dintre piatra unui inel 葯i montura sa. Dacă piatra este un diamant de 24 de karate, montura care o înconjoară, inelul, trebuie să fie din aur sau platină, nu din aluminiu sau alpaca. Ar fi o grosolănie strigătoare la cer. Iar o piatră din sticlă ordinară nu poate fi montată pe un inel de aur. Ar fi un kitsch revoltător.


Cutia, casetele, pânza ro葯ie cu numele României inscrip葲ionat în foi葲ă de aur, care înconjoară „Eternelle et Fascinante Roumanie水 (adică „ambalajul”, în accep葲ia vulgară a lui cristian tudor popescu) constituie reveren葲a autorului fa葲ă de valoarea con葲inutului 葯i respectul fa葲ă de destinatar. Iar con葲inutul este imaginea României. Singura întrebare corectă 葯i responsabilă care cred că ar trebui pusă este următoarea: merita ROMÂNIA o asemenea reveren葲ă? Un asemenea protocol de prezentare? 葮i, în general, o asemenea dedica葲ie? Cristian tudor popescu sus葲ine, amenin葲ător 葯i batjocoritor, că nu.


O „răsplată” oarecum asemănătoare cu cea a lui Adrian Costea, pentru un demers similar, a primit, la vremea sa, 葯i Nicolae Iorga . În 1919, el a editat 葯i tipărit, tot la Paris, volumul I al albumului „La Roumanie en images” care, ca 葯i „Eternelle et Fascinante Roumanie水, î葯i propusese reabilitarea, în ochii străinătă葲ii, a unei 葲ări 葯i a unui popor strivite, atunci ca 葯i acum, de multiple campanii de denigrare. Volumul II n-a mai apărut, dar s-a reeditat, în 1922, primul volum. Pe care erau făcute, în limba franceză, următoarele precizări:

 

 

 

„LA ROUMANIE EN IMAGES / VOL I / Publié sous la direction de M.P.A. / Imprimerie A.-G. L'Hoir, Paris, MCMXIX / 26, Rue de Delta, 26 / Paris”. La care mai putem adăuga, pentru deliciul lecturii lui cristian tudor popescu: „268 pages. Reproduction en noir et blanc encollée en page de titre. Illustré de nombreuses photo-gravures et reproductions en noir et blanc hors texte”.


Proiectul lui Iorga nu avea nici pe departe anvergura calitativă 葯i cantitativă, nici acoperirea geografică urmărită de cel al lui Costea, dar sensul demersului era acela葯i. Urmarea: „LA ROUMANIE EN IMAGES” abia dacă este men葲ionată în biografiile publice curente ale marelui istoric, iar cartea poate fi cumpărată de la diverse anticariate străine online, cu pre葲uri cuprinse între 20 葯i 60 de euro.

______________________________________

 

P.S. 2 „Într-o încăpere în care nu există ferestre, aerul curat este declarat nesănătos”, spunea acela葯i G.B. Shaw. Cred că de aici vine toată neîn葲elegerea privind apari葲ia căr葲ii „Eternelle et Fascinante Roumanie水. De unde să 葯tie un român, din România anilor 1990, să imagineze sau să execute o asemenea opera葲ie de recredibilizare a 葲ării? Ca să depistezi importan葲a 葯i necesitatea, să concepi proiectul în totalitatea sa 葯i să duci execu葲ia lui la bun sfâr葯it, î葲i trebuia o minte perfect adaptată la civiliza葲ia 葯i mecanismele occidentale de gândire, de percep葲ie 葯i func葲ionare a lumii din afara grani葲elor noastre.

 

Era nevoie nu numai de o înaltă expertiză diplomatică în rela葲iile interna葲ionale ci 葯i, mai ales, de o  cunoa葯tere profundă a intimită葲ii celor două culturi dominante la vremea respectivă: cea anglofonă 葯i cea francofonă. Era nevoie, a葯adar, de o minte versată care să 葯tie să exploateze, cu maximum de eficacitate, fără să mintă 葯i fără să supraliciteze penibil, sensibilitatea elitelor executive ale marilor puteri, iar asta într-un timp foarte scurt. De aici, printre altele, 葯i necesitatea distribu葲iei în peste 144 de 葲ări importante pentru România la momentul respectiv.


Aici se impun, iară葯i, câteva precizări. Foarte importante, pentru România erau, la vremea aceea, aproximativ 20 de 葲ări. Dar, dacă  distribu葲ia s-ar fi limitat numai la acestea, atunci s-ar fi întâmplat următoarele două lucruri: pe de o parte, 葲ările respective ar fi tras concluzia că România le lingu葯e葯te doar pe ele, pentru banii 葯i puterea pe care o reprezentau, iar pe de altă parte, 葲ările mijlocii 葯i mici, care ar fi aflat oricum de existen葲a 葯i amploarea căr葲ii, s-ar fi sim葲it, toate, profund jignite. De aceea, Adrian Costea a optat pentru o distribu葲ie democratică 葯i egalitară, din care nu ai decât de câ葯tigat dacă te compor葲i, oficial 葯i public, de aceea葯i manieră fa葲ă de un stat mic, ca 葯i fa葲ă de un stat mare sau foarte mare. Statele Unite sau Germania au acest tip de comportament egalitar, dar asta 葲ine de o îndelungată 葯i temeinică educa葲ie politică. Distribu葲ia în 144 de 葲ări rămâne însă o chestiune subtilă,  dar esen葲ială, un domino politic pe care nu-l puteau în葲elege politicienii României de la sfâr葯itul ultimului deceniu al secolului trecut, care s-au amuzat copios când au aflat de livrarea acestei căr葲i în Luxembourg, Olanda, Vietnam, Costa Rica, Madagascar sau Qatar.


Mai trebuie men葲ionat 葯i faptul că aproximativ 60% din totalul cheltuielilor a fost alocat distribu葲iei nominale, ca să nu mai vorbim de dificultatea în sine a opera葲iei. Căci nu era suficient să vrei să distribui, mai trebuia să 葯i 葯tii cum să găse葯ti adresa personală de acasă 葯i de la birou, dar 葯i numele, prenumele, sexul, func葲ia 葯i rangul fiecăruia dintre cei 110.000 de destinatari finali. Distribu葲ia, deci transportul, a fost 葯i este în continuare un element de logistică extrem de costisitor, mai ales dacă trebuie să trimi葲i un colet de aproape 8 kg la o distan葲ă de mii 葯i zeci de mii de kilometri. Acest tip de logistică este complex 葯i necesită timp. De aceea distribu葲ia s-a derulat, e葯alonat, pe parcursul anilor  1997, 1998, 1999 葯i 2000.

______________________________________

 

P.S.3 Câteva elemente explicative ale no葲iunilor de logo, logotip 葯i brand au fost prezentate de subsemnatul în articolul „Despre primate, mancur葲i 葯i branding”. Cred că, în acest context, ar fi oportună dezvoltarea subiectului în direc葲ia standardelor mondiale privind costurile de branding sau rebranding ale unei companii sau ale unei 葲ări.

 

Acestea sunt impuse de cel pu葲in două criterii fundamentale: unul este numărul de angaja葲i (sau de locuitori, în cazul unui brand de 葲ară) iar al doilea este cifra de afaceri (PIB-ul, în cazul unei 葲ări). Cifra de afaceri a României, adică PIB-ul ei, la nivelul anului 1997, era de 31,2 miliarde de euro, iar popula葲ia era de aproximativ 20.000.000 de locuitori. Pentru a face o proiec葲ie a costurilor reale, la nivelul anilor 1995-1996, pentru „rebranduirea” României, voi expune, pe scurt, cazul unei companii multina葲ionale franceze celebre, care a fost nevoită, în aceea葯i perioadă, să-葯i schimbe numele, deci, implicit, imaginea.

 

E vorba de Compagnie Générale des Eaux care a decis, în urma unor grave 葯i succesive probleme de corup葲ie, să-葯i refacă imaginea la nivel interna葲ional, urmare a prăbu葯irii sistematice a cifrei de afaceri. În urma mai multor analize de specialitate, s-a ajuns la concluzia că schimbarea de imagine trebuie să înceapă, înainte de orice, cu schimbarea numelui societă葲ii. A葯a s-a declan葯at, prin intermediul unei firme specializate în domeniu, căutarea unui logo/nume nou, care să-l înlocuiască, treptat, până la dispari葲ie, pe cel vechi, care devenise toxic 葯i „autoexploziv”.


Firma specializată a prezentat o listă de 5.400 de nume (logo-uri) diverse, după 12 luni de căutare. În urma unor laborioase dezbateri, s-a ales, în final, numele (cuvântul) „VIVENDI水. Cazul, care este un caz-葯coală în mediile de specialitate, a fost pe larg prezentat în presa interna葲ională. Una dintre cele mai cuprinzătoare analize a fost făcută în articolul „Vivendi, un changement d’identité à 400 millions水, apărut în ziarul economic „La Tribune”, la data de 6.04.1998.

 


 

Articolul subliniază faptul că, pentru acest logo alcătuit din numai 7 litere, s-au plătit, în anul 1997, 400 de milioane de franci francezi, echivalentul a 62 de milioane de euro. Tot de aici aflăm că suma plătită era conformă uzan葲elor 葯i normelor de pia葲ă, care variază însă în func葲ie de dimensiunea societă葲ii în cauză (număr de salaria葲i 葯i cifră de afaceri).

 

În cazul VIVENDI era vorba de 8.500 de angaja葲i 葯i o cifră de afaceri de aproximativ 3 miliarde de euro. În continuare, în acela葯i text, se arată că vor trebui să treacă 2-3 ani până când acest nou logo (imagine publică) să-l înlocuiască pe cel vechi. Dificultatea esen葲ială în găsirea unui nume - se mai spune în articol - a fost condi葲ia ca expresia lui, în multitudinea de limbi utilizate pe pământ, să nu aibă cumva o rezonan葲ă urâtă, vulgară sau compromi葲ătoare.

 

Articolul nu ne spune, însă, cât urma să coste distribu葲ia acestui nou logo în următorii 3 ani, pe întreaga suprafa葲ă a pământului. După trecerea celor trei ani în chestiune, au apărut, în presă, 葯i primele indica葲ii despre aceste costuri. Suma anun葲ată a fost în jur de 300 de milioane de euro.

 

Dacă recapitulăm, crea葲ia logo-ului VIVENDI a costat 62 milioane de euro 葯i a necesitat un an de căutări, iar distribu葲ia sa a costat 300 de  milioane de euro 葯i a durat trei ani. Total general: 362 milioane de euro 葯i o perioadă de timp de 4 ani. Rezultă, de aici, atât necesitatea imperioasă a refacerii 葯i între葲inerii unei imagini, cât 葯i costurile practicate în mod legal 葯i curent pentru crea葲ia 葯i distribu葲ia unui logo de 7 litere, la nivel interna葲ional. Cel care s-a angajat să impună schimbarea numelui, ca să poată relansa Compagnie Générale des Eaux, aflată în cădere liberă, a fost tânărul ei director general Jean-Marie Messier care, la vremea aceea (1997), avea 41 de ani 葯i era considerat, pe plan mondial, una dintre min葲ile cele mai strălucite ale momentului. Transformarea vechii companii (înfiin葲ată în 1853) în VIVENDI a fost o reu葯ită spectaculoasă, dar în condi葲iile costurilor prezentate. Cu aceia葯i bani se putea ajunge 葯i la un e葯ec spectaculos, dacă nu 葯tiai ce, cum 葯i cu cine să faci.


Amintesc în treacăt că VIVENDI S.A. (cunoscută 葯i ca Vivendi Universal) este un conglomerat media francez, al cărui domeniu de activitate se întinde pe tot pământul 葯i cuprinde, între altele, televiziunea, telecomunica葲iile, muzica, internet-ul 葯i jocurile video. Recent, în 2016, Vivendi a achizi葲ionat pachetul majoritar de ac葲iuni ale companiei Gameloft, al treilea mare producător mondial de jocuri video. Centrul de produc葲ie al jocurilor Gameloft se află în Bucure葯ti, pe Bulevardul Expozi葲iei.


Revenind la România, ar trebui făcută o precizare în legătură cu distribu葲ia logo-ului doamnei Udrea (frunza): conform tuturor standardelor interna葲ionale, pre葲ul de 75 milioane de euro numai pentru distribu葲ia mondială a frunzei este unul corect. Faptul eventual că distribu葲ia s-a făcut prost 葯i s-au cheltuit banii în gol, este o cu totul altă discu葲ie.


Cât prive葯te „Eternelle et Fascinante Roumanie水, având perspectiva costurilor de la VIVENDI, oare cât ar fi trebuit să coste numai imaginea de pe coperta acestei căr葲i (crea葲ia conceptului propriu-zis), care este compusă din logo-nume (sonoritate excep葲ională, în orice fel de traducere) întrepătruns, indisociabil, cu două imagini complementare de impact estetic 葯i simbolic puternic (natura locală specifică 葯i portretul), dacă România s-ar fi adresat aceleia葯i societă葲i de specialitate la care a apelat Compagnie Générale des Eaux, devenită ulterior Vivendi? Cât ar fi trebuit să coste crea葲ia acestui vector vizual de comunicare interna葲ională de 500 de imagini, care, odată ajuns în biblioteca profesională sau familială a destinatarului, va dăinui multă vreme ca obiect inedit, surprinzător 葯i fără egal ca demers, dacă întreaga opera葲ie ar fi fost executată de o companie de specialitate occidentală?

 

Ar trebui să ne întrebăm 葯i cât ar fi costat, în acelea葯i condi葲ii, numai distribu葲ia nominală a 880.000 kg în 144 de 葲ări? Sunt, desigur, întrebări retorice, căci răspunsul faptelor, atitudinea generală fa葲ă de această carte de excep葲ie, ne plasează din oficiu, cred eu, într-o monumentală antologie a ru葯inii mondiale. În textul din „La Tribune水 se precizează că pre葲ul este propor葲ional cu dimensiunea clientului. În acest context, repet, Vivendi a cheltuit 362 milioane de euro pentru o cifră de afaceri de 3 miliarde de euro 葯i 8.500 de salaria葲i. Printr-o elementară regula de trei simplă, cât ar fi trebuit să plătească statul român, pentru 葲ara numită România, a cărei cifră de afacei (PIB) era, la acea vreme, de 31,2 miliarde euro 葯i avea o popula葲ie de 20 de milioane de locuitori?

______________________________________

 

P.S.4 Mă opresc, în final, asupra copertei, pentru a arăta de ce ea nu este o simplă „poză”, ci un concept cu rădăcini istorice. În Fran葲a, de pildă, „portretul” Republicii este ilustrat de chipul unei femei simbolice, frumoasă 葯i impunătoare, care are pe cap o bonetă frigiană. Ea poartă numele de „Marianne” 葯i reprezintă simbolul libertă葲ii, al familiei 葯i al maternită葲ii. Prima „Marianne” a fost ipostaziată de Eugene Delacroix în tabloul „Libertatea conducând poporul”. Începând din secolul trecut, în fiecare an, se comandă unui sculptor un bust (de fiecare dată altul) al unei femei tinere 葯i frumoase care să reprezinte Fran葲a în anul respectiv. Portretul e multiplicat 葯i distribuit apoi de statul francez pe tot teritoriul na葲ional. Printre femeile celebre care au fost „Marianne” se numără Brigitte Bardot (în 1968), Mireille Mathieu (1978), Catherine Deneuve (1985), Laetitia Casta (2000),  Sophie Marceau (2012) etc.

 

    

„Marianne” - Catherine Deneuve (1985)

 


„Marianne” - Laetitia Casta (2000)

 

Modelul „Marianne” a fost exportat în SUA în 1886, prin Statuia Libertă葲ii, realizată de sculptorul Frederic Auguste Bartholdi 葯i inginerul Gustave Eiffel (care a construit armătura de o葲el) 葯i ridicată în mica insulă Liberty Island din New York, la sud-est de Manhattan.


România a creat, după modelul francez, propria „Marianne”, realizată de pictorul evreu Constantin Daniel Rosenthal, unul dintre cei mai mari patrio葲i români pa葯opti葯ti. De fapt, el a creat două prototipuri picturale: „România Revoluţionară”  葯i „România rupându-葯i lan葲urile pe Câmpia Libertă葲ii”, în ambele având-o ca model pe Maria, so葲ia lui C.A. Rosetti. Tot Daniel Roshental este 葯i autorul primei statui de for public din România, intitulată „Statuia Libertă葲ii” sau „România Deliverată”, inaugurată în ziua de 23 iunie 1848 în Pia葲a Vorniciei din Bucure葯ti. Statuia, în stil neoclasic, reprezenta o alegorie a ideilor pa葯optiste, sub chipul unei femei 葲inând în mâini o cumpănă 葯i o cruce. Dar, de frica unei interven葲ii a trupelor otomane sau ruse葯ti, caimacamul conservator Emanoil Băleanu a dispus ca, în noaptea de 28 spre 29 iunie 1848, statuia să fie distrusă. 葮i distrusă a rămas, până în ziua de azi.

 

 
„România Revoluţionară”  葯i „România rupându-葯i lan葲urile pe Câmpia Libertă葲ii” de Daniel Roshental

 

În România, neexistând cultura simbolului, prototipurile create de Daniel Rosenthal nu au fost reânnoite de-a lungul timpului. O nouă Românie emblematică, având chipul unei femei frumoase, a îndrăznit să conceptualizeze artistul francez de origine română Adrian Costea, pe coperta căr葲ii „Eternelle et Fascinante Roumanie水. Tânăra de pe copertă, de a cărei frumuse葲e nu s-a putut atinge nici cristian tudor popescu (la adresa ei a făcut SINGURA afirma葲ie care nu e insultă: „Este o frumoasă fată din România”) va rămâne, definitiv 葯i irevocabil, peste tot în lume,  acolo unde a ajuns, imaginea emblematică a acestei 葲ări, atâta timp cât cartea va supravie葲ui în bibliotecile planetei.


Iată de ce coperta căr葲ii „Eternelle et Fascinante Roumanie水 nu este o „poză”, ci un concept. Este o „Marianne” a „eternei 葯i fascinantei Românii”. Iar numele ei este LAURA.

 

 

_______________________________________

 

ADDENDA

 

Psihologia 葯i sociologia au demonstrat de multă vreme  că, dacă-i repeţi cuiva, pe mai multe canale, aceeaşi minciună, oricât de aberantă ar fi, aceasta capătă, la un moment dat, valoare de adevăr. Acela葯i lucru s-a întâmplat cu „Eternelle et Fascinante Roumanie水. Ceea ce a făcut cristian tudor popescu la Digi 24 a fost (sau a vrut să fie) doar lovitura finală, ghilotina unei minciuni proclamată adevăr. A făcut-o vehement 葯i inchizitorial, fără nicio tresărire de con葯tiin葲ă, fără nicio ezitare morală, fără niciun minim respect pentru principiul juridic universal auditur alteram partem. Eu nu cred că acest om, înainte de a da cu piatra sau cu securea în ceva sau în cineva, 葯i-a pus pus vreodată omeneasca 葯i tulburătoarea întrebare: oare nu cumva gre葯esc?

 

Personal, până la un punct, îl în葲eleg, pentru că în România nu mai func葲ionează demult, ca dimensiune a con葯tiin葲ei umane, prezum葲ia de măre葲ie. Nimeni, sau aproape nimeni, nu mai poate „suspecta” pe un altul că ar fi dispus să facă un lucru măre葲, generos, emblematic, istoric 葯i, mai ales, altruist. De aceea, personalită葲ilor istorice, care au făcut cât de cât ceva pentru na葲ia asta, li se atribuie motiva葲ii meschine, vulgare, maladive chiar, reducându-li-se, temeinic 葯i calculat, anvergura istorică a faptelor la omene葯tile lor slăbiciuni 葯i defecte. Capacitatea spiritului uman de a se dedica unui ideal sau unui scop superior a fost 葯tearsă din con葯tiin葲a românilor, începând din 1947, printr-un proces lung 葯i sistematic de lobotomizare, aplicat după acel sinistru manual intitulat „Directivele NKVD pentru Europa de Est”. Proces care, după cum se vede, continuă 葯i astăzi. Coceptele de măre葲ie 葯i altruism au fost înlocuite cu cele de grandomanie 葯i escrocherie.

 

De aceea este extrem de anevoios să pledezi pentru un adevăr, oricare ar fi el, acolo unde minciuna este proclamată adevăr. Automat, adevărul va fi considerat minciună.

 

葮i totu葯i, dacă tot mi-am asumat acest risc, măcar să-l duc până la capăt. În primul rând vreau să clarific care era statutul interna葲ional a lui Adrian Costea în momentul declan葯ării scandalului, pentru că 葯i acest aspect a fost ocultat 葯i minimalizat. Statutul diplomatic, numărul 葯i natura exactă a misiunilor lui Adrian Costea erau toate înscrise în ultimul său mandat preziden葲ial. Acesta era semnat, pentru numire 葯i înputernicire, de pre葯edintele Emil Constantinescu 葯i contrasemnat de Adrian Costea, pentru acord 葯i acceptare. Statutul, func葲iile 葯i misiunile men葲ionate în mandatul preziden葲ial erau următoarele:

 

ADRIAN COSTEA
AMBASSSADEUR AT LARGE DU PRESIDENT DE LA REPUBLIQUE DE ROUMANIE
CONSEILLER EXTRAORDINAIRE DU PRESIDENT DE LA REPUBLIQUE DE ROUMANIE
AFFAIRES POLITIQUES, ECONOMIQUES, FINANCIERS, DIPLOMATIQUES ET DE SECURITE NATIONALE
POLÊ ETRANGERE

 

Precizare: Adrian Costea nu a fost niciodată salariat al statului român. Nu a cerut 葯i nu a primit niciodată vreo formă de recompensă, nici în bani, nici în natură, nici direct, nici indirect.

 

Termenul de „Ambassadeur at Large” necesită 葯i el câteva explica葲ii sumare, căci reprezintă un statut special, necunoscut 葯i nepopularizat, utilizat însă în cazuri complexe, delicate 葯i importante, de către cei mai mul葲i dintre pre葯edin葲ii de stat sau de omologii lor. „Ambassadeur at Large” nu are o 葲ară anume în care să fie numit 葯i în care să-葯i manifeste prerogativele, a葯a cum au ambasadorii obi葯nui葲i. Ace葯tia din urmă sunt limita葲i strict la 葲ara de acreditare, nu primesc ordine 葯i nu răspund pentru activitatea lor decât în fa葲a Ministrului de Externe al 葲ării care i-a numit.

 

În schimb, A. at L. poate ac葲iona pe teritoriul tuturor 葲ărilor din lume, el fiind umbra personală a pre葯edintelui 葲ării care l-a numit 葯i pentru care el execută numai misiuni speciale, pe bază de mandat.

 

A. at L. nu prime葯te ordine 葯i nu dă socoteală decât în fa葲a acestui pre葯edinte. Întâlnirile de lucru dintre cei doi sunt numai între patru ochi 葯i se desfă葯oară sub forma unui dialog de la egal la egal, cu o mare deschidere, între doi oameni care se apreciază 葯i se respectă reciproc.

 

Nu există niciun fel de coliziune sau amestec posibil între A. at L. 葯i restul staffului pre葯edintelui sau Guvernului. A. at L. ac葲ionează numai pentru 葯i în numele institu葲iei preziden葲iale 葯i a pre葯edintelui.

 

A. at L. vehiculează, în cadrul activită葲ii sale, numai secrete 葯i/sau situa葲ii confiden葲iale.

 

A. at L. îl poate reprezenta pe pre葯edinte 葯i institu葲ia acestuia la orice fel de reuniune sau conferin葲ă interna葲ională, inclusiv la Na葲iunile Unite sau Uniunea Europeană. Specialitatea acestei func葲ii o constituie misiunile despre care statul respectiv nu vrea să se 葯tie. Henry Kissinger, de pildă, a fost A. at L. al lui Richard Nixon încă din primele lor încercări de tratative secrete USA – China. Dacă aceste tratative nu ar fi reu葯it, probabil că nimeni nu ar fi aflat vreodată că Henry Kissinger a existat.

 

Numele principalilor A. at L. din lume, numi葲i 葯i lega葲i ombilical de un pre葯edinte de stat, au fost 葯i rămân secrete cu, poate, două sau trei excep葲ii.

 

Titlul de A. at L. al unui pre葯edinte de stat este un statut extrem de important, dar riscant 葯i ocult. Particularitatea cea mai importantă a unui A. at L. al unui pre葯edinte de stat este aceea că el poate fi trimis oriunde, inclusiv în statele cu care 葲ara care-l trimite se află în stare de război sau cu care nu are 葯i nu vrea să aibă nici un fel de rela葲ii oficiale. Un exemplu elocvent este rela葲ia permanentă, dar ocultă, dintre Israel 葯i Arabia Saudită, sau dintre Israel 葯i Qatar.

 

Există, evident, riscul ca un A. at L. să nu se mai întoarcă dintr-o misiune precum cele semnalate mai sus. A葯a erau, cândva, solii sau emisarii trimi葯i de la un regat la altul sau de la un imperiu la altul, fără nici cea mai mică plasă de siguran葲ă.

 

În cazul unui A. at L. al unui pre葯edinte de stat, identitatea sa, natura, numărul 葯i locul misiunilor sale sunt 葲inute departe de ochii lumii 葯i sunt supuse legilor nescrise ale unei omerte clasice 葯i severe. A葯a se joacă acest joc, în care existen葲a func葲iilor 葯i prerogativelor de A. at L. sunt negate sau diminuate, uneori vehement, atât de ignoran葲i, cât 葯i de cei informa葲i, începând chiar cu cei direct implica葲i. În cazul unui e葯ec al misiunii unui A. at L., nu-l mai cunoa葯te 葯i nu-l recunoa葯te nimeni, începând cu însu葯i 葯eful de stat care l-a numit.

 

Numirea în această func葲ie 葯i cu aceste prerogative se face numai la cererea expresă a unui pre葯edinte de 葲ară. În cazul lui Adrian Costea  a fost vorba, la timpul respectiv, atât de Ion Iliescu, cât 葯i de Emil Constantinescu.

 

Statutul de „Ambassadeur at Large” al unui pre葯edinte de stat nu are nicio legătură cu acel „Ambassadeur at Large” numit punctual, pentru o anume misiune publică, de un guvern sau de o institu葲ie/organiza葲ie de stat. Numele acestui A. at L. este public de la momentul numirii, a葯a cum este 葯i misiunea sa, care are, însă, un caracter limitat 葯i punctual. „Ambassadeur at Large” al unui pre葯edinte de stat este, a葯a cum am arătat, cu totul altceva.

 

Revin la „Eternelle et Fascinante Roumanie水. Cele 110.000 de exemplare pe care Adrian Costea le-a trimis în 144 de state ale lumii erau înso葲ite de câte o scrisoare, alta decât cea primită de cristian tudor popescu (acesta nu a primit decât o simplă 葯i singură foie de hârtie cu antet, ca informare nominativă), având fiecare între 10 葯i 15 pagini, în func葲ie de limba în care era scrisă, de func葲ia 葯i chiar de sexul destinatarului final. Asta înseamnă, la o primă strigare, peste 1.000.000 de pagini.

 

În esen葲ă, fiecare scrisoare, intitulată „Lettre ouverte à la democratie et au monde libre水 (era vorba despre o pledoarie agresivă, dar politicoasă 葯i subtilă, în favoarea acordării de ajutoare în urgen葲ă României) atrăgea aten葲ia destinatarului, pe un ton protocolar, dar plin de fermitate, că mai există 葯i o altă Românie decât cea pe care el a etichetat-o deja, o Românie „eternă 葯i fascinantă”, de al cărei patrimoniu de valori este responsabil fiecare lider decident al planetei.

 

Scrisorile cuprindeau, într-un limbaj elegant, repro葯ul discret că România n-a fost nici cunoscută, nici percepută, nici în葲eleasă la adevărata ei valoare 葯i că reconfigurarea acestei cunoa葯teri ar fi imperios necesară din partea celor dispu葯i să respecte valorile universale.

 

Scrisorile au ac葲ionat ca un amplificator de percep葲ie al con葲inutului căr葲ii. Adrian Costea, în urma distribu葲iei căr葲ii 葯i scrisorii, a primit în jur de 180.000 de scrisori de răspuns, deci mult mai multe decât numărul coletelor trimise. Cartea penetrase mediile în care se mi葯cau destinatarii direc葲i, iar cei care au luat contact cu ea nu s-au putut ab葲ine să o salute 葯i să-l felicite, 葯i ei, pe ini葲iator.

 

Voi prezenta doar 11 dintre scrisorile primite în urma ultimului val al distribu葲iei, cel din toamna anului 1999 葯i cel din primăvara anului 2000. Fac asta pentru a supune compara葲iei două tipuri de atitudine, în fa葲a aceluia葯i „spectacol”: cea a lui cristian tudor popescu (pe care am prezentat-o deja), 葯i cea a unor oameni care... au mai văzut girafe.

 

  • Pe data de 21.01.2000, Jean-François Burgelin, Procuror General al Fran葲ei 葯i membru al Comisiei Na葲ionale Consultative a Drepturilor Omului (CNCDH), îi trimite lui Adrian Costea o scrisoare de mul葲umire pentru „Eternelle et Fascinante Roumanie水. Impresionat, el îi propune o colaborare judiciară între Fran葲a 葯i România, arătându-葯i disponibilitatea de a facilita această colaborare 葯i îndrumându-l pe Costea către serviciul Afacerilor Europene 葯i Interna葲ionale din cadrul Ministerului Justi葲iei. În această scrisoare, Jean-François Burgelin i se adresează lui Adrian Costea cu apelativul „M. Adrian Costea, Conseiller extraordinaire …”. Acestui contact i-au urmat două întrevederi private între cei doi.

 

 

  • Jacques Delors, Pre葯edintele Grupului de Studii 葯i Cercetări „Notre Europe”, Deputat European 葯i Ministru de Finan葲e, una dintre eminen葲ele procesului de creare a Uniunii Europene, îi scrie lui Adrian Costea, pe 8.02.2000, adresându-i-se cu formula „Monsieur l'Ambassadeur”. El răspunde repro葯ului discret al lui Costea privind ignorarea adevăratei imagini a României. Precizează, de asemenea, că în Fran葲a, sunt numeroase personalită葲i care cunosc 葯i consacră multă aten葲ie aspectelor pe care, „cu for葲ă 葯i claritate” le-a semnalat Adrian Costea în scrisoare, precum 葯i faptul că are cuno葯tin葲ă de afinită葲ile care există între România 葯i Fran葲a.

 

 

  • O altă scrisoare îi este trimisă lui Adrian Costea pe 17.03.2000, de Senatorul André Rouviere, care vorbe葯te despre „magnifica 葯i importanta carte Eternelle et Fascinante Roumanie水, despre „bogă葲ia 葯i varietatea fotografiilor 葯i textelor, care fac din ea o lucrare excep葲ională” 葯i pe care el, senatorul, a început „să o consulte cu curiozitate crescândă”. „În葲eleg foarte bine importan葲a misiunii dumneavoastră - adaugă André Rouviere. Ea îmi pare dificilă 葯i exaltantă în acela葯i timp. Dacă pot să contribui cu ceva la acest demers, o voi face cu toată inima. Istoria 葲ării dumneavoastră, calitatea popula葲iei sale, voin葲a conducătorilor ei, sunt tot atâtea atuuri care-mi permit să afirm valoarea demersului dumneavoastră. Vă urez succes deplin”.

 

 

  • Senatorul Jacques Larché, Pre葯edinte al Comisiei de Legi Constitu葲ionale a Fran葲ei, îi răspunde lui Adrian Costea pe 15.03.2000: „Dincolo de impecabila iconografie care lasă să vorbească de la sine chipurile 葯i locurile, eu am în葲eles bine dificultă葲ile de care vă izbi葲i după perioada ini葲ială deschisă de evenimentele din 1989. Nu este niciodată lesne de acceptat, mai ales în epoca aceasta a comunicării accelerate, imaginea livrată de mass-media, cu specificul ei de a exagera subiectele 葯i vremurile. Este 葯i mai dificil să revii asupra unei imagini pentru a arăta evolu葲ia, sau pentru a explica în ce măsură acea imagine reclamă nu respingere, ci în葲elegere, ajutor 葯i cooperare crescută. Crede葲i-mă, Domnule Consilier, că îmi dau seama de amploarea sarcinii pe care v-a încredin葲at-o Domnul Pre葯edinte al Republicii, a cărui ini葲iativă o salut, 葯i permite葲i-mi să-i mul葲umesc, prin dumneavoastră, pentru acest dar deosebit de elocvent”. N-avea de unde să 葯tie senatorul Jacques Larché că „amploarea sarcinii” nu i-a fost încredin葲ată de nimeni lui Adrian Costea. A fost visul 葯i nebunia lui. Senatorul Jacques Larché i se adresează lui Adrian Costea cu apelativul „Ambassadeur at Large, Conseiller extraordinaire”.

 

 

  • Pe 07.02.2000, trimite scrisoare de mul葲umire Bernard Stasi, mediator al Republicii Franceze 葯i Deputat în Parlamentul Fran葲ei, Ministru, Deputat European. Are 葯i el, referitor la „Eternelle et Fascinante Roumanie”, aprecieri elogioase, total diferite de cele ale lui cristian tudor popescu: „Această carte, de o excep葲ională calitate, î葯i atinge din plin scopul de a conferi României imaginea unei 葲ări dinamice 葯i deschise către Europa 葯i, de asemenea, imaginea unui popor curajos, care merită sus葲inerea Uniunii Europene. Permite葲i-mi să adaug că, în ceea ce mă prive葯te 葯i în numele profundei simpatii ce o port României, pe care am vizitat-o de mai multe ori, mă bucur de ini葲iativa Pre葯edintelui Emil Constantinescu de a face România mai bine cunoscută 葯i apreciată. Îmi exprim speran葲a în succesul misiunii care v-a fost personal încredin葲ată, aceea de a-i întâlni pe responsabilii politici 葯i economici ai Fran葲ei, pentru a le face mai bine cunoscută complexitatea realită葲ii române葯ti 葯i importan葲a geostrategică a României. În cele din urmă, permite葲i-mi să vă spun că voi fi foarte fericit să vă întâlnesc personal într-un viitor apropiat”. Ceea ce s-a întâmplat de mai multe ori.

 

 

  • Pe 15.02.2000, Alain Barrau, Pre葯edintele Delega葲iei pentru Uniunea Europeană din Parlamentul Fran葲ei, îi trimite lui Adrian Costea o lungă 葯i emo葲ionantă scrisoare de recuno葯tin葲ă, în care subliniază că „Eternelle et Fascinante Roumanie” este, de fapt, o chemare destinată să determine căderea zidului interna葲ional de neîn葲elegere care înconjoară „victima” numită România.  Alain Barrau  mai spune că niciun veritabil prieten al României nu poate să rămână insensibil în fa葲a acestei lucrări. Semnalează, de asemenea, gravitatea evenimentelor din 1989, pe cea a mineriadelor 葯i a orfelinatelor care, spune el, au impresionat profund negativ opinia publică. Alain Barrau î葯i exprimă 葯i el disponibilitatea de a purta cu Adrian Costea o discu葲ie directă 葯i personală, pentru a examina împreună mijloacele de informare reciprocă între cele două 葲ări, în cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. Ceea ce, de asemenea, s-a întâmplat, în mai multe rânduri, unde au fost aprofundate modalită葲ile de integrare 葯i aderare ale României.

 

 

 

  • Michèle Sabban, Director general în Ministerul Economiei, Finan葲elor 葯i Industriei, îi transmite lui Adrian Costea sincere mul葲umiri pentru încrederea de a o lua asociată (pe Michèle Sabban) în misiunea pentru care Costea fusese mandatat de Pre葯edintele Emil Constantinescu (precizare: în practica diplomatică franceză, un cadou precum Eternelle et Fascinante Roumanie” are sensul unei invita葲ii la parteneriat în misiune). „A da na葲iunii 葯i poporului român o adevărată 葯i nouă imagine 葯i să faci ca această imagine să devină realitate, iată o misiune pentru care nu putem decât să vă felicităm” - mai scrie Michèle Sabban. Ea 葲ine să-葯i declare sus葲inerea personală fa葲ă de Adrian Costea în demersul său, precizând că factorii economici 葯i politici sunt lega葲i inextricabil între ei. În final îi mul葲ume葯te pentru carte, pe care o consideră „de o mare bogă葲ie simbolică”. Michèle Sabban i se adresează lui Adrian Costea cu apelativul „...Ambassadeur at Large, Conseiller Extraordinaire”.

 

 

 

  • François Nicoullaud, Director general în Ministerul Afacerilor Externe, fost ambasador în mai multe 葲ări 葯i Pre葯edintele al Agen葲iei pentru Educa葲ie în limba francează/diaspora, îi adresa, la data de 6.03.2000, mul葲umiri călduroase, atât pentru carte cât, mai ales, pentru scrisoarea înso葲itoare („Lettre ouverte à la democratie et au monde libre水). El sus葲ine că, în afară de frumuse葲ea 葯i interesul intrinsec al căr葲ii, care sare în ochi, mai importante sunt ideea care a dat na葯tere acestei căr葲i, principiile care au stat la baza concep葲iei, precum 葯i natura convingerilor care au înso葲it-o. François Nicoullaud mărturise葯te că l-a sensibilizat în mod deosebit faptul că această lucrare a fost publicată de un grup editorial din Fran葲a.

 

 

 

  • Claude Pompidou, văduva fostului pre葯edinte al Fran葲ei, îi transmite lui Adrian Costea, pe data de 17.02.2000, că are cuno葯tin葲ă de existen葲a misiunii sale, încredin葲ate de Pre葯edintele Emil Constantinescu, 葯i îl felicită atât pentru calitatea remarcabilă a căr葲ii, cât 葯i pentru inten葲ia care a stat la baza editării ei. (Oare ce ar comenta cristian tudor popescu dacă ar vedea că pe antetul scrisorii scrie „Madame Georges Pompidou”?).

 

 

 

  • Pe 1.02.2000, Alain Juppé, Deputat în Parlamentul Fran葲ei, Ministru, Prim Ministru 葯i Europarlamentar, îi răspunde lui Adrian Costea, mul葲umindu-i 葯i el pentru faptul de a-l fi luat partener în misiunea încredin葲ată de Pre葯edintele României. Alain Juppé  semnalează legăturile istorice dintre Fran葲a de România, contribu葲ia considerabilă la cultura Fran葲ei, adusă de scriitorii francezi de origine română, dar 葯i faptul că, cel pu葲in în Fran葲a, atât opinia publică, cât 葯i conducătorii nu prea cunosc 葲ările din Europa centrală 葯i că, în privin葲a României, această necunoa葯tere trebuie să se oprească. În final, Alain Juppé citează din scrisoarea lui Costea („Lettre ouverte à la democratie et au monde libre水) arătând că, într-adevăr, solu葲ia cea mai potrivită pentru 葲ara noastră este aceea „d‘aider la Roumanie en lui rendant justice水.

 

 

 

  • În sfâr葯it, un alt beneficiar al căr葲ii Eternelle et Fascinante Roumanie” a fost Nicolas Sarkozy, fost ministru, fost deputat 葯i, la vremea aceea, primar al ora葯ului Neuilly-sur-Seine. El îi răspunde lui Adrian Costea pe 20.01.2000, confirmând primirea căr葲ii 葯i mul葲umind pentru ea. Consideră foarte util faptul că România face acest demers prin care să-i fie cunoscută 葯i recunoscută identitatea profundă, apreciind că Fran葲a are un rol priveligiat în distribu葲ia acestei imagini. Î葯i exprimă, de asemenea, disponibilitatea 葯i dorin葲a de a se întâlni cu Adrian Costea 葯i de a discuta împreună despre proiectul misiunii sale, ceea ce s-a 葯i întâmplat.

 

 

 

Aceste scrisori sunt doar câteva vagi ecouri din avalan葯a de răspunsuri pe care le-a primit Adrian Costea în anii 1997, 1998, 1999 葯i primele săptămâni ale anului 2000, de la cei care au primit cartea 葯i scrisoarea, dar 葯i de la al葲ii, care doar au intrat în contact cu ea. Între cele aproximativ 180.000 de scrisori primite de pe tot mapamondul, una singură a venit din România. DOAR UNA SINGURĂ, din cele aproximativ 15.000 de exemplare ale căr葲ii dăruite pe teritoriul României! Niciun lider politic, conducător de institu葲ie, personalitate 葯tiin葲ifică sau culturală, dintre cei care au primit (cadou) „Eternelle et Fascinante Roumanie”, nu a găsit de cuviin葲ă să trimită un răspuns, fie el de mul葲umire sau de repro葯. Cu o singură excep葲ie, a葯a cum am spus: o frumoasă scrisoare de mul葲umire din partea Patriarhului Teoctist.

 

A existat, bineîn葲eles, reac葲ia gregară a presei: demonizarea unanimă, pe toate canalele de comunicare media din România, a căr葲iiEternelle et Fascinante Roumanie”. O campanie furibundă 葯i inexplicabilă de nimicire a  proiectului, în sute de pagini de ziare, fără ca autorii acestei campanii să 葯tie ceva despre carte 葯i despre menirea ei. Încununarea acestei campanii a fost atitudinea de tor葲ionar ideologic a lui cristian tudor popescu, în data de 26 mai 2017, la Digi 24.

 

Aici mi-a葯 exprima 葯i eu, retoric, următoarea mirare: oare de ce n-o fi cumpărat Adrian Costea „poze dă oameni, dă garduri” de la Rompres/Agerpres, de unde putea să le procure pe mai nimic, ci a preferat să umble de nebun, timp  de 5 ani de zile, de-a lungul 葯i de-a latul României, ca să selecteze, în final, 500 de imagini din cele 240.000 de fotografii pe care le-a făcut? Este, cum spuneam, o întrebare retorică...

 

Mă jenez să trag concluzii despre atitudinea poporului din care fac parte, fa葲ă de Eternelle et Fascinante Roumanie”. De aceea am considerat moralmente obligatoriu să pun alături, pentru oricine vrea să vadă, răstignirea la care a fost supusă cartea, în 葲ara căreia i i-a fost dedicată, 葯i cele 180.000 de elogii primite din întreaga lume. Această alăturare reprezintă, de fapt, oglinda propriei noastre con葯tiin葲e comunitare. O oglindă în care trebuie să ne asumăm ceea ce vedem, chiar dacă nu ne convine. E vorba, în ultimă instan葲ă, de a face dreptate României, căci despre România e vorba în Eternelle et Fascinante Roumanie”. Sau, cum spunea Adrian Costea în „Lettre ouverte à la democratie et au monde libre水, „d‘aider la Roumanie en lui rendant justice水.

_______________________________________________ 

 

 MIRON MANEGA

 

  •  Scriitor, jurnalist, poet
  • Pre葯edinte al departamentului Presa Pie葲ei de Artă, al ACOAR (Asocia葲ia Comercian葲ilor de Opere de Artă din România)
  • Membru consultant al AEEAR (Asocia葲ia Exper葲ilor 葯i Evaluatorilor de Artă din România)
  • Critic 葯i analist al pie葲ei interna葲ionale de artă
  • Fondator 葯i coordonator al platformei culturale   www.certitudinea.ro
  • Director editorial al publica葲iei CERTITUDINEA
     _______________________________________________
     
    Vezi 葯i „APROAPE TOTUL DESPRE SCULPTORUL ADRIAN COSTEA”
Afisari: 4836
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Liviu Ureche (Jul, Tue 11, 2017 / 20:08)
Adrian Costea exista! Eu l-am cunoscut!
Nume: Liviu Ureche (Jul, Tue 11, 2017 / 20:52)
Ultimul roman al lui Dinu Sararu lansat cu ceva timp in urma poarta titlul "Ura din ochii vulpii". Autorul defineste cartea la lansare"romanul unei mari dezamagiri". Marian Nazat are o "rostire"elogioasa la lansarea cartii. Explicata de notorietatea autorului care implinise de curand 85 de ani...
Intamplarea face ca eu sa am o amintire frumoasa legata de Adrian Costea si Dinu Sararu, sa le fac cunostinta intr-un moment in care si unul si celalalt "scapasera" de ceva timp de "simpatiile" oamenilor politici romani. Am vazut atunci doi titani povestindu-si viata. Nu-si lingeau ranile! Demnitatea lor era granit si platina!

Poate intr-o zi unul sa fie personajul dintr-o carte publicata de celalalt...

Dar tot ce-am citit in acest articol al lui Miron Manega ma face sa ma gandesc aproape instant la privirea lui cristian tudor popescu ca la ura din ochii vulpii din romanul lui Dinu Sararu! Si sa ma intreb, ca pe vremea cand nu exista televiziune si nici computere: cum te mai suporta hartia, cristian tudor popescu?
Nume: Nagy Attila (Puli) (Jul, Wed 12, 2017 / 10:16)
Cred, ca titlul carti, "Eterna si Fascinanta Romanie", contine cele mai importante doua cuvinte, pe care trebuie sa-l asociem la existenta unui neam autentic, a neamului romanesc!Nu existi autentic, daca nu esti fascinat de propria existenta, de a fi fascinat, ca existi! Fascinatia de a fi, e posibil pe fondul eternitati! Suntem fascinati de propria existenta, prin imaginarul eternitati ale fiintei! Care are dimensiunea potrivit fiecarui neam, care este fascinat de propria existenta! Exista dimensiunea romaneasca ale fiintei, ale fascinatie de a exista! Care pe urma este o traire religioasa, ca numai sacrul, trairea sacrului te fascineaza! Si aicea incepe autenticitatea de a fi roman, prin fascinatia propriei existenta, prin fascinatia de a fi roman, printr-o dimensiune ortodoxa a trairi sacrului! Nu poti fascina pe alti cu existenta ta, daca nu esti fascinat si tu de dimensiunea sacrala ale fiintei tale! Nu poti face, ca sa imagineze altcineva propria ta existenta, daca nu poti si tu imagina propria ta existenta!
Ganditori interbelici, ca Iorga, Nae Ionescu, Vulcanescu, Bernea, Vasile Bancila, ale romanismului, cred, ca erau mari in sensul, ca erau fascinati de a fi roman, in raport cu eternitate! Prin care au ocolit, ingustimea unei filosofie nationaliste, inchis orin exclusivismul sau! Eu personal, prin ei am fost si eu fascinat de dimensiunea romaneasca ale existentei!
Prin fascinatie realizezi plinatatea fiintei tale, cu caracter transcdndent! Prin fascinatia de catre imaginarului sacru in lume, activeaza arhetipurile adancimi tale, prin care te realizezi, fiind si ele un mijloc ale luceari divinului, cu scopul de a realiza, actualiza, plinatatea omului cu caracter transcendent!
Omul nerealizat, ceea ce priveste plinatatea sa cu caracter transcendent, devine supus fortelor sale distructive! Cum scrie Evangelia apocrifa a lui Toma, "nerealizatul te ca ucide"! Dar din pacate, respectivul si el devine ucigas!
Nume: Nagy Attila (Puli) (Jul, Wed 12, 2017 / 10:58)
Nu, ca devine ucigas in sens propriu ale cuvantului, ci vrea uciderea prin nimicnicire mod simbolic! Prin afirmatia, ca "asa ceva nici nu exista"! Cum facea Cristian-Tudor Popescu cu cartea "Eterna si Fascinanta Romanie"! Dar de ce vor astia, ca el, ca sa ucida tot ce este autentic pe plan imaginar!? Omul, daca nu supune, "sa fie voia Ta", fortei creatoare ale imaginarului sau interior, de a realiza, de a actualiza prin ele plinatatea sa, energia creatoare ale imaginarului proprie adancimi omului, devine forta distrugatoare in om, forta ucigatoara! Din cauza asta, omul nerealizat, ca de pilda Cristian-Tudor Popescu, vrea sa-l ucida, tot ce este autentic, desavarsit pe plan cultural, imaginar! Ca el este supus fortelor distructive ale imaginarului nerealizat, nedesavarsit in el! Ureste, ca n-a putut sa realizeze, desavarseasca, propria personalitate, prin desavarsirea imaginarului sau interior!
Lui le place tot ce are caeacter distructiv, fiind si el supus, fortelor sale proprie, distructive! Omul asta fiind nerealizat pe plan imaginar nunpoate sa-si exprime in semnificati, in sensuri, care isi exprima propriul imaginar interior, ca ala e mort, ala e distructiv! El isi exprima prin niste vorbe, afirmati sugestive, agresive prin sugestivitate, exprimandusi propria sa agresivitate, autodistructivitate pe urma! Limbajul, afirmatiile lui simpliste, sunt coerente numai spre exterior, in aparenta, dar goale in interior, fara semnificatie, fara sensuri, care permanent te trimite dincolo de intelesul imediat ale imagini, cuvantului! Caracterul asta sugestiv, imediat, cu intelesul concrete numai, are un caracter distructiv, prin forta sa dominatoare! Cand sensul, semficatia, vrea sa te elibereze, fara a se nega limitele fintei, prin a te trimite dincolo de limite! Contrariul acesta fiind vorba sugestiva, care vrea sa te limiteze, vrea sa te inchide! Ca pe urma in ce consta agresivitatea si rezultatul lui!? In de a lua libertatea!
Nume: Nagy Attila (Puli) (Jul, Wed 12, 2017 / 11:41)
Imaginarul realizat, desavarsit, prin sensurile, semnificatiile lui, are rol de a da libertatea, ce se ascunde in adancimea omului, eliberand de limite, dara fara a nega pe ele! Omul care vorbeste prin imaginar, prin sensurile, semnificatiile acestuia, pe urma se elibereaza, coborand in adancurile sale proprie, aducand pe suprafata, ca o revelatie, sensurile, semnificatiile acestuia! Acest om care elibereaza pe sine, deschizand teanscendentei, va fi capabil ca sa elibereze si pe alti, ducand dincolo de limite, in propria asancime a omului! Cine nu va cunoaste libertatea, se va autodistruge, distrugand si pe alti!
Omul liber aduce pe suprafata din dine, tot ce este autentic, desavarsit si liber in el, care reprezinta planul vertical, adica ce este viu pe plan imaginar! Fata de care, omul nerealizat, opune distructivitatea exclusivitati planului orizontal, care reprezinta tot ce este inchis, lipsa libertati!
Cartea "Eterna si Fascinanta Romanie", a avut rol, ca sa-si faca Romaniei o imagine fascinanta, pozitiva in lume! Ca sa fie posibil de a imagina pe plan imaginar existenta Romaniei in lume! Fata de care propaganda maghiara a contribuit negativ! Si ce este cel mai important factor negativ in propaganda maghiara?! In a desconsidera permanenta romanilor in acest meleaguri! De a considera temporali romani aicea, unde se subintelege prin temporalitate o existenta neautentica, supus temporalitati, pe care se asociaza cu un fel de neexistenta, ca tot ce este supus temporalului este inexistent mod real! Adica vrea sa fie o ucidere simbolica a existentei proprie a romanilor pe aceste meleaguri! Unguri desconsidera, ce a scris Iorga, ca un raspuns istoricilor maghiari, ca in prezenta romanilor in aceasta meleaguri se simte "permanenta" lor! Pe care putem asocia cu cuvantul "eterna", care e cel mai solid fundatura unei imaginar al identitati, ca imaginarul omului este inradacinat in eternitate! Simtul permanentei, eternului, nu cere argument!
Nume: Nagy Attila (Puli) (Jul, Wed 12, 2017 / 12:01)
Pe urma unguri ce vor sa ieie de la romani, prin a desconsidera permanenta lor!? Ei vor sa ieie libertatea, ca libertatea este trait in permanenta, prin eternitate! Dar pe urma cine uraste libertatea unui popor?! Poporul carora lipseste libertatea spirituala, ca este nerealizat, ceea ce priveste imaginarul adancimi sale, imaginarul identitati proprie! Poporul maghiar istoria sa a inceput in Europa, ca niste mercenari platiti! Dar in continuare, pana in prezent a ramas un popor nerealizat pe plan imaginar, nedesavarsind identitatea sa imaginara! In asa fel a ramas un popor frustrat si agresiv, lipsind de libertatea sa proprie spirituala, ce rezulta desavarsirea imaginarului adancimi, ce duce omul dincolo de limite proprie, totus asumand!
Pe urma nerealizatul om, ca Cristian-Tudor Popescu si nerealizatul popor, ca maghiarimea se potrivesc in desconsiderarea imaginarului poporul roman, care se potrivesc culturi occidentale, care uraste imaginarul desavarsit ale adancimi omului, carora se datoreaza agresivitatea omului occidental!
Nume: Aurelian Muşata (Jul, Sat 15, 2017 / 22:52)
Respectuos cer scuze cititorului acestui text: un pârţ nu merită să te întrebi dacă a tulburat ouăle de alături! Al.O. Teodoreanu a fost interpelat de Noica în urma publicării unui volum. Păstorel s-a necăjit pentru critica nedreaptă şi, mai ales, făcută de un om cunoscut din elită, dar fără a înţelege profund ce a citit. Sau poate chiar nu citise, făcuse doar critica. Scrie Păstorel vreo 18 pagini şi, după ce le dă la tipar, pe la 2 noaptea se duce să vadă cum arată şpaltul. Maistrul de serviciu vine paginile şi yice ceva de tipul "- ce dracu`, maestre, vă încurcaţi cu ăsta! Mă rog, dacă credeţi că merită!?" Păstorel sare înţepat de inspiraţie, ia şpaltul, îl face bucăţele, în urletele disperate ale meşterului şi zice:"- te pup, ai dreptate!" şi, imediat scrie două rânduri: "Am învăţat să beau cu doica/şi-acu`nvăţ să scriu cu Noica". Zâmbeşte sarcastic şi zice: " - publică asta, ajunge pentru Noica!" Până la moarte nu a mai fost deranjat de criticile lui Noica. În cazul lui Cristian Tudor Popescu, pare dubioasă păstrarea criticii timp de două zeci de ani, cum nizerabilă a fost păstrarea de către Monica Lewinski a "rochiţei", ca să o dea după patru ani la laborator, când orice femeie şi, mai ales una cu educaţie şi pretenţii, întâi ar fi aruncat-o sau ar fi dat-o la spălat. Dar, aşa sunt curvele, mai ales când sunt în slujba cuiva, cum era Monica după instruirea la Moscova.
Nume: Aurelian Muşat (Jul, Sun 16, 2017 / 16:53)
Pieta, David, Moise, oricare statui ale lui Michelangelo sunt "monmumente ale corupţiei", banii potentaţilor vremii, printre care papii, nu erau cei mai curaţi, dar ne uluiesc prin perfecţiune. Columna traiană la fel. Era o laudă pentru jaf şi crime în Dacia, dar ne povesteşte cum arătau strămoşii noştri. Talibanii au demolat cu tunurile sau au vândut opere de artă irecuperabile pentru omenire. Primitivismul, sălbăticia, prostia ştiu să dărâme. Unde este şişul cu care se sfâşie pielea de pe canapelele unui vagon nou? În mâna celui ce nu suportă frumosul, perfecţiunea. Bacteriile şi toţi paraziţii omoară organismele sănătoase producând toxine, pentru a-şi crea mediul unic în care pot trăi, anaerob, jegos, ucigaş. Şi eu m-am mirat când am luat greul volum în mână şi imediat m-am gândit că trebuie să înţeleg la ce ar folosi. Pozele erau multe şi, vorba lui ctp, erau d`alea dă garduri, dă curţi, dă oameni. Dacă nu era columna traiană, de unde mai ştiam cum arătau dacii? Dacă nu era monumentul corupţiei al lui Adrian Costea, dă unde mai ştiau oamenii importanţi din lume, ca ţinte directe, cum arată gardurili, curţili, oamenii şi munţii? Şi, da, orizontul la români? Adrian Costea a creat valori. Pentru sine dar - neapărat - şi pentru ţara şi poporul din care a apărut, precum şi pentru ţările în care a trăit şi a muncit. Aici trebuie aplicată metafora lui Marin Sorescu, în care Dumnezeu, când a creat lumea, a consumat toată inteligenţa pe care a împărţit-o diferiţilor creatori şi, când au mai venit întârziaţii, i-a mângâiat pe cap şi le-a spus că nu au nevoie de minte, pe ei îi face critici. Ştim şi ce a realizat pozitiv ctp. A redactor şef.Asta înseamnă legătură strânsă cu tipografia. Calcule necesare ediţiei într-un raport optim între numărul de exemplare şi costuri. Întreb: oare doar 4,7 mil.de dolari au costat cele 880.000 de kg de albume? Şi mai întreb, tot ca ctp: hăilalţi bani dă unde? Aştept încrezător să laude cealaltă "Eternă şi fascinantă Românie",a lui Fane Jeg
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densu葯ianu
I.L. Caragiale
George Co葯buc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firi葲ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircia Chelaru, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter