Dincolo de reconfigurarea categorică a clasamentului celor mai scumpi artişti români, anul 2010 pe piaţa licitaţiilor de artă a fost, fără în­doia­lă, anul soluţiilor de marke­ting. Au fost organizate în total 80 de licitaţii (10 la Monavissa, 25 la Goldart, 24 la Alis, 20 la Artmark şi una la Qua­dro), în cadrul cărora s-au căutat şi s-au găsit cel puţin zece concepte noi, care mai de care mai ingenioase şi mai atractive pentru a menţine interesul colecţionarilor şi investitorilor pentru acest gen de „achiziţii”.
Seria noilor concepte a fost deschisă de Artmark care, în cadrul unei expoziţii retrospective Viorel Mărgineanu (pe 28 ianuarie 2010), a expus cel mai lung ulei pe pânză din Româ­nia. Nu într-un spaţiu închis, evident, căci acest lucru nu era posibil. Tabloul, intitulat „Iarna”, avea 50 de metri lungime şi 8 metri lăţime şi a fost expus pe faţada Teatrului Naţio­nal. Chiar dacă a fost distrus de in­tem­perii, merită consemnată ma­nie­ra de a atrage atenţia atât asupra lu­crării, cât şi asupra iniţiativei.

Maxim şi minim
„Iarna” reprezintă cel mai mare banner publicitar de la noi şi cel mai original, în sensul că nu promovează un produs de consum, ci opera unui artist. Pe deasupra, este vorba de­spre o pictură-unicat.
O găselniţă aflată la extrema o­pusă, în privinţa ordinului de mă­ri­me, a fost iniţiată, tot în luna ianua­rie, de casa Goldart. E vorba de „Tim­brul de Artă şi Design” şi re­prezintă, de fapt, o coliţă alcătuită din patru timbre reprezentând pa­tru lu­crări din licitaţie: două de artă clasi­că, una de artă contemporană şi alta de design. De atunci, la fiecare licitaţie, cataloagele au încorporate, pe pagina de gardă, câte o asemenea co­li­ţă, timbrele alcătuitoare fiind separate prin perforaţii. Primele cinci e­xemplare de catalog cu timbre sunt numerotate şi sunt direcţionate du­pă cum urmează: trei sunt scoase la licitaţie, al pa­trulea (semnat şi ştam­pilat) este dăruit ce­lui care cum­pără lucrarea de artă contemporană, iar al cincilea rămâ­ne casei de licitaţie. Practic, ca­talogul licitaţiilor de la Gol­dart s-a transformat, prin „Tim­brul de Artă şi De­sign” (care n-are valoare de cir­cula­ţie), dintr-o simplă listă de pre­ţuri (în esenţă asta e, nu?) într-un obiect de colecţie. Evident, detaliul strategic nu creşte considerabil vânzarea, dar măreşte prestigiul.

Artă cu şi pentru femei şi artă pe hårtie
Tot Goldart a găsit, cu ocazia zilei de 8 martie, maniera de a omagia fe­meile organizând licitaţia cu cele mai multe artiste (Ana Ruxandra Ilfo­veanu, Florica Ioan, Eva Cerbu etc.).
Nici Artmark nu s-a lăsat mai prejos, subliniind, printr-un concept de licitaţie simplu şi spectaculos, a­propierea zilei de 1 Martie: „Ta-b­lo­u­ri mici ale unor mari artişti”. U­nele dintre lucrări erau atât de mici ca dimensiuni, încât puteau fi cu u­şu­rinţă asimilate unor mărţi­şoa­re. Cel mai mic tablou (ulei pe pân­ză) avea 4,5 x 6,1 cm, era semnat de Partog Vartanian şi s-a adjudecat cu 150 de euro.
Un nou concept a fost iniţiat de Goldart, la licitaţia din 13 martie: „Oeu­vres sur papier” (Opere pe hârtie), în care au fost scoase la vânzare numai lucrări de artă pe suport de hârtie. La secţiunea fotografii şi ti­pă­rituri dinastice, s-au vândut absolut toate cele 16 piese (indice de performanţă 100%). Niciodată, la nicio lici­ta­ţie, nu s-a înregistrat o asemenea performanţă de vânzare, la obiecte având legătură cu casa regală a României.

Prima licitaţie la piscină
În 2010 a intrat în vizorul interesului public Galeria Quadro din Cluj. Înfiinţată în 2008 şi condusă de Sebestyen Szekely, Quadro este singura casă de licitaţii din Transil­va­nia şi cel mai mare spaţiu expo­zi­ţional privat din Cluj. Nou­ta­tea conceptuală cu care a venit pe piaţă a­ceastă tânără galerie este ace­ea că a inaugurat licitaţiile de autor.
Pe 17 iulie, Artmark a testat pe piaţă „licitaţia-caravană”, care a avut loc la Mamaia, într-un hotel de cinci stele, tablourile fiind expuse de jur-împrejurul unei piscine. Este prima licitaţie a casei Artmark desfăşurată în „deplasare” şi, de altfel, prima licitaţie de acest fel din România. Tema aleasă a fost adecvată contextului - „Orientalismul” -, o temă ce se regă­seşte la mulţi dintre marii pictori ai lumii şi care a pătruns în arta româ­nească odată cu descoperirea, de către impresioniştii români, a zonei dobrogene, în special a Balcicului.

Au demarat „duplexurile”
În luna august, Monavissa a fă­cut o mişcare care a surprins piaţa de artă. I-a surprins chiar şi pe ei, căci nu se aşteptau la un efect atât de spectaculos. La ideea Simonei An­ton, asistent-manager, s-a organizat prima „tele-licitaţie”. Adică, având în vedere căldura insuportabilă a verii, Monavissa a făcut o licitaţie prin te­le­fon, după ce, în prealabil, eventualii cumpărători au putut viziona expoziţia la sediul firmei. Au vândut 9% din lucrări (8 din 90), realizând încasări de 20.000 de lei (aproximativ 4.700 de euro). Suma devine semnificativă, dacă ţinem seama că singurele costuri ale licitaţiei au constat în convorbirile telefonice.
Pe 28 octombrie a apărut o altă strategie. Dezvoltând conceptul de „licitaţie-caravană” pe care-l lansase în vară, Artmark a inaugurat prima licitaţie-duplex românească: Bu­cu­reşti-Timişoara. Oferta a fost aceeaşi pentru ambele oraşe, după ce şi în Bucureşti, şi în Timişoara publicul a avut ocazia să viziteze expoziţia. Pri­ma ediţie a licitaţiilor-duplex (a ur­mat Bucureşti-Sibiu şi se pregăteşte Bucureşti-Tg. Mureş) a polarizat a­proximativ 700 de colecţionari şi in­vestitori din Bucureşti şi Timişoara, dar şi din alte oraşe bănăţene, în-tr-un „spectacol” la care s-au vândut 133 de lucrări din 139 ofertate.

Licitaţia la Mall şi alte îndrăzneli
Ultima mişcare de mar­ke­ting pe piaţa vân­zării de artă prin licitaţii a aparţinut casei Gol­dart şi a avut loc pe 28 no­iem­brie: licitaţia la mall, pe ca­re am semna­-lat-o re­cent. N-a fost doar o licita­ţie într-un spa­ţiu ne­con­ven­­ţional, ci o schimbare radi­cală de optică. Orga­ni­­za­torii şi-au propus, în pri­mul rând, să demonstreze că arta nu repre­zintă a­pa­najul unei (aşa-zise) elite culturale, ci un demers ca­re se adresează tuturor. Pe de altă parte, publicul o­biş­nuit a avut oca­zia să vadă pe viu ce este şi cum se desfăşoară o licitaţie de artă.
Pe piaţa de artă (nu neapă­rat prin casele de li­citaţii) s-au în­tâm­plat şi alte mişcări. Ple­când de la Art­mark, Radu Bo­ro­ia­nu a inaugurat în Bu­cu­reşti, a­nul acesta, o gale­rie intitulată European Art Gallery, unde or­ga­ni­zează expo­zi­ţii dedicate u­nor mari artişti români care s-au stabilit în străină­tate şi au de­venit mai cu­noscuţi acolo decât acasă. Unul dintre aceştia este Nicolae Maniu, care a venit de la Paris pentru a inaugura noul concept.
O strategie îndrăznea­ţă am semnalat şi la pictorul Costin Cra­iovea­nu, „pictorul vedete­lor”, care a găsit, printr-o astfel de te­matică, maniera cea mai directă de a-şi vinde lu­cră­rile, fără să se ruşineze câtuşi de puţin că face artă comercială.
Nu ne sfiim să reamintim că SFin a prefigurat încă din luna ia­nuarie direcţia în care avea să evo­lueze piaţa licitaţiilor şi piaţa de artă în general, respectiv cele semnalate aici. Criza i-a obligat, într-adevăr, pe ma­nagerii caselor de licitaţii să se depăşească pe sine, desco­pe­rind sau inventând strategii noi.

Sursa: SAPTAMANA FINANCIARA