Se încarcă pagina ...

ACOAR ia atitudine publică împotriva productiei de falsuri de la ARA ART

Data publicarii: 06.12.2014 18:09:00

După ce a încercat, fără niciun rezultat, pe diverse căi, să sensibilizeze instituÈ›iile statului asupra infracÈ›ionalităÈ›ii de pe piaÈ›a de artă È™i a necesităÈ›ii îmbunătăÈ›irii cadrului legislativ (ba chiar a elaborat un proiect de lege pentru reglementarea pieţei de artă din România), ACOAR (AsociaÈ›ia ComercianÈ›ilor de Opere de Artă din România) se adresează public, direct, colecÈ›ionarilor È™i iubitorilor de artă. De data asta semnalând punctual un caz grosolan de infracÈ›ionalitate: producÈ›ia de falsuri de la casa de licitaÈ›ie ARA ART:

 

ACOAR, în temeiul art. 8 din Statut, se vede nevoit, de aparenta amploare a fenomenului È™i de inerenta durată a procedurilor instituÈ›ionale de control, să semnaleze preventiv că, împreună cu celelalte asociaÈ›ii profesionale ale pieÈ›ei de artă – AEEAR (Asociatia ExperÈ›ilor È™i Evaluatorilor de Artă din România), UAP (Uniunea ArtiÈ™tilor Plastici din România) È™i RNMR (Reteaua NaÈ›ională a Muzeelor din România) – a protestat printr-o suită de memorii È™i reveniri către Ministerul Culturii cu privire la lipsa de reacÈ›ie a Ministerului, ca autoritate de autorizare, în raport cu punerea regulată È™i programatică în vânzare de către Casa de LicitaÈ›ie ARA ART (www.araart.ro), prin licitaÈ›iile organizate cu începere din mai 2012, a unei cantităÈ›i semnificative de picturi false (deÈ™i purtătoare de certificate de autenticitate emise de managerul Casei, dna Ariadna Zec). Solicitarea concretă a celor patru asociaÈ›ii profesionale (ACOAR, AEEAR, RNMR È™i UAP) către Ministerul Culturii a fost să impună Casei de LicitaÈ›ie ARA ART să contracteze experÈ›i specializaÈ›i în artiÈ™tii de patrimoniu cărora le sunt atribuite picturile puse în licitaÈ›ie, încât să evite punerea în circulaÈ›ie de contrafaceri.

Acest mesaj ACOAR nu vizează să împiedice iubitorii de artă să achiziÈ›ioneze obiectele de artă puse în licitaÈ›ie de Casa de LicitaÈ›ie ARA ART (apreciind că selecÈ›iile acesteia de licitaÈ›ie cuprind È™i lucrări autentice), ci sfătuieÈ™te iubitorii de artă să se asigure, demarând verificări proprii, cu privire la autenticitatea loturilor puse în licitaÈ›ie de ARA ART. Într-acest sens, recomandăm contactarea AEEAR (AsociaÈ›ia ExperÈ›ilor È™i Evaluatorilor de Artă din România – aeear.wordpress.com) în vederea identificării expertului specializat în lotul de interes (sau contactarea directă utilizând registrul experÈ›ilor: Registru Experti).

MenÈ›ionăm că, urmare a nesoluÈ›ionării problemei, în mod repetat sesizate, de către organismul abilitat al Ministerului Culturii, anume Comisia NaÈ›ională a Muzeelor È™i ColecÈ›iilor, ACOAR È™i AEEAR au depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie o plângere penală cu privire la săvârÈ™irea infracÈ›iunii de înÈ™elăciune prin prezentarea drept autentice a unor obiecte de artă contrafăcute, înregistrată sub nr. 18226/28.11.2014.

 AsociaÈ›ia ComercianÈ›ilor de Opere de Artă din România

 

PublicaÈ›ia online Certitudinea.ro a susÈ›inut permanent iniÈ›iativele ACOAR împotriva infracÈ›ionalităÈ›ilor de orice fel semnalate pe piaÈ›a de artă, denunÈ›ându-le È™i taxându-le corespunzător. Iată un fragment din articolul Caz fără precedent: tânăr artist în viaţă, plagiat de un clasic decedat în urmă cu 73 de ani, articol în care „protagonista” infracÈ›iunii era aceeaÈ™i casă de licitaÈ›ii ARA ART. Acest denunÈ› public a apărut în luna aprilie 2013 atât pe Certitudinea.ro, cât È™i în revista „FinanÈ›iÈ™tii”:

 

În Evenimentul Zilei din 16 martie 2013 a apărut È™tirea că, la ARA ART, a avut loc o licitaţie spectaculoasă, la care s-au vândut tablouri numai unul şi unul, la preţuri care-mai-de-care. Printre acestea, a fost şi o lucrare intitulată „Cocota”, realizată în tehnică mixtă şi semnată Nicolae Tonitza. Lucrarea (tuş şi laviu pe hârtie caşerată pe carton) a fost adjudecată cu 2.400 euro, cu pornire de la 1.200 euro, după 11 paşi de licitaţie. Toate bune şi frumoase, numai că acel Tonitza este un fals grosolan. Atât de grosolan încât e de neînţeles cum de l-a cumpărat cineva. Dar, mai ales, cum de a avut cineva tupeul să-l scoată la vânzare. Şi totuşi Ara Art, recte Ariadna Zek, managerul şi expertul casei, a făcut-o. A scos la licitaţie o copie „veche” după un desen nou, al unui artist în viaţă, şi l-a băgat în licitaţie pe post de Tonitza. Aici s-a întâlnit tupeul fără margini al vânzătorului cu prostia de acelaşi calibru a cumpărătorului: după 11 paşi de supralicitare, lucrarea a fost adjudecată de cel mai ghinionist dintre fraieri.  

 

Sorin Adam falsificat de „Tonitza”

Autorul originalului după care s-a realizat falsul se numeşte Sorin Adam (foto), este un tânăr pictor de succes, dar care nu seamănă nici la chip, nici la operă, cu Tonitza. Desenul său, după care s-a făcut copia aproape identică vândută la Ara Art pe 14 martie, este o lucrare publică: a fost în expoziţie la Cercul Militar Naţional, pe 20 februarie 2012, şi figurează şi în albumul artistului, lansat cu acelaşi prilej.

 

Lucrarea lui Sorin Adam, „Studiu de nud”, face parte dintr-o suită de desene, inspirate de nişte cărţi poştale cu poze sexy, cumpărate de el de la Viena. Aceste poze erau nişte nuduri lubrice, reproduse după publicaţiile de „specialitate” ale anilor 20.

 

Este puţin probabil ca Nicolae Tonitza şi Sorin Adam să fi avut aceeaşi sursă de inspiraţie. Deşi nu este exclus ca, la o adică, în instanţă, Ariadna Zek să invoce şi acest argument. Nici n-ar fi de mirare, având în vedere tupeul fără margini de a scoate la licitaţie aşa ceva, chiar şi după ce a fost atenţionată. Căci Sorin Adam, când a aflat că lucrarea sa, cu semnătura lui Tonitza, se află în expoziţia licitaţiei Ara Art, a sunat-o pe Ariadna Zek, atrăgându-i atenţia că acel Tonitza e o copie după o lucrare a lui. Ariadna Zek a ignorat avertismentul şi şi-a văzut, netulburată, de licitaţie.

 

Drept pentru care, Sorin Adam, autorul originalului „plagiat” de Tonitza, a făcut plângere penală la Poliţia Judiciară - Secţia de Investigaţii Criminale, pentru a i se face dreptate. În paralel, a depus un memoriu şi la Ministerul Culturii, în speranţa că această instituţie îi va ridica Ariadnei Zek atestatul şi ştampila de expert pe care i le-a acordat, precum şi dreptul de a mai profesa în domeniu. Radu Boroianu, ministrul secretar de stat pe probleme de patrimoniu, a dat curs plângerii şi a sesizat, la rîndul său, Poliţia Judiciară.

 

     

Sursa de inspiraţie a originalului (cartea poştală cumpărată de Sorin Adam de la Viena), originalul semnat de Sorin Adam (în stânga tabloului, jos) şi falsul semnat „Tonitza” (dreapta sus)

 

Un nărav care decredibilizează piaţa de artă

N-am nimic cu Adrian Zek, nici nu ne cunoaştem personal. Problema e că ceea ce face distinsa expert în icoane (cu atestat eliberat de Ministerul Culturii!) este extrem de periculos pentru întreaga piaţă de artă, pe care o decredibilizează şi o subminează la maximum, prin lipsa de scrupule şi lăcomia de a vinde orice fals. Şi, dacă se poate, cât mai multe falsuri. Galeriştii şi managerii caselor de licitaţie sunt îngrijoraţi, şi pe bună dreptate, căci nonşalanţa Ariadnei Zek îi compromite pe toţi şi le goneşte clienţii.

 

Întâmplarea de la Ara Art nu e un accident, ci un nărav. La o licitaţie din decembrie 2011, aceeaşi Ariadna Zek a scos la vânzare nu mai puţin de 7 (şapte) falsuri, şi numai cu nume grele: Victor Brauner, Marcel Iancu, Hans Mattis Teutsch, Max Herman Maxy şi Jacob Kramer. Degeaba a semnalat Samy Kinge (specialistul în Brauner) făcătura, degeaba a spus Dadi Janco (fiica lui Marcel Iancu) că originalul e la ea acasă, degeaba s-au exprimat la fel experţii Laszlo Jurescko, Cătălin Davidescu şi David Glasser, în legătură cu celelalte falsuri menţionate, Ariadna Zek s-a făcut că plouă. Iar Evenimentul Zilei i-a luat apărarea.

 

 

Cărţile poştale cumpărate de Sorin Adam de la Viena, sursă de inspiraţie pentru mai multe liucrări

 

Nici tablourile lui Musceleanu nu sunt originale!

L-am întrebat pe Pavel Şuşară dacă “expertul” Ariadna Zek face parte din AEEAR (Asociaţia Experţilor şi Evaluatorilor de Artă din România) pe care o conduce. Mi-a răspuns aproape violent: “Nu face parte şi nici n-o să facă vreodată! Compromite şi arta, şi piaţa de artă, şi Ministerul Culturii care eliberează cu prea mare uşurinţă atestate de expert. Sunt curios dacă cel care a cumpărat lucrarea va reuşi s-o vândă vreodată la preţ de Tonitza”. Am înţeles şi nu i-am mai cerut detalii. Tudor Octavian a fost mai laborios în explicaţii: N-am nici o urmă de îndoială că lucrarea vândută la „Ara Art” este o copie a nudului intitulat <Studiu de nud>, din volumul de grafică al lui Sorin Adam, care a fost reprodus în întregime È™i în detaliu. Faptul că o galerie l-a vândut  sub semnătura lui Tonitza È™i că un amator de chilipiruri È™i de capodopere ieftine l-a cumpărat arată care este nivelul culturii de artă plastică în România. Ar fi nepotrivit să fiu eu procurorul acestei lipse È™ocante de profesionalism È™i de cultură. Însă cred că este ocazia perfectă pentru poliÈ›ia economică să investigheze atât producÈ›ia de falsuri, cât È™i, din punct de vedere financiar, atestările È™i comisionarii de a căror legitimitate eu mă îndoiesc. În plus, mai cred că o cercetare, chiar È™i la prima vedere, a altor lucrări vândute în cea de-a 14-a licitaÈ›ie Ara Art, e binevenită să procedeze în consecinÈ›ă È™i conform legilor. Bunăoară, cunoscând foarte bine opera lui Ion Musceleanu (căreia, la cererea familiei, îi pregătesc acum È™i o monografie) pot spune că cele două lucrări de Musceleanu sunt È™i ele niÈ™te lucrări de o stângăcie È™ocantă. Pentru că îmi exprim public aceste îndoieli, chiar dacă eu nu am un atestat profesional, experÈ›i ca patroana de la Ara Art pot să mă dea în judecată È™i să mă porcăiască prin tribunale! De aceea È™i insist: eu nu sunt specialist în Tonitza, dar sunt un foarte apropiat cunoscător al operei lui Sorin Adam! În temeiul acestui fapt, îmi exprim opinia! Restul e treaba justiÈ›iei, a poliÈ›iei economice È™i a colecÈ›ionarilor care au plătit niÈ™te falsuri, cu atestări la fel de discutabile, la preÈ›uri de originale!

 

 

Albumul expoziţiei lui Sorin Adam din 2012, în care se vede şi lucrarea falsificată de "Tonitza"

 

Cu ştampilă sau fără ştampilă?

Am afirmat în mai multe rânduri că existenţa falsurilor în artă reprezintă un fel de omagiu adus originalelor. Aşa cum minciuna, care este lipsită de valoare morală, e un omagiu indirect adus adevărului, în sensul că, încercând să-l imite, îi recunoaşte valoarea. În privinţa falsurilor în artă, acestea încearcă să se substituie doar originalelor valoroase, recunoscându-le implicit ca atare. Altfel, falsificarea ar fi un nonsens.

 

E bine că, prin existenţa falsurilor, avem un indiciu asupra artiştilor cu cotă, recunoscuţi de piaţă, dar e îngrozitor că aceste falsuri continuă să circule nestingherite, ba chiar protejate. Atât de instituţii şi experţi, cât şi de mass-media. Şi, apropo de experţi, mi-am pus următoarea întrebare: dacă eu aş vrea să cumpăr un tablou din perioada interbelică şi aş avea nevoie de consilierea unui expert, la cine m-aş duce? La Ariadna Zek, care are atestat şi ştampilă eliberate de Ministerul Culturii, sau la Tudor Octavian, care este simplu consultant în AEEAR şi n-are ştampilă? Cred că m-aş lipsi de ştampilă...

 

Miron Manega - PreÈ™edinte al secÈ›iei presa de artă - ACOAR

_____________________________________________

 

 

Afisari: 3977
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: pop csaba otto (Feb, Wed 18, 2015 / 09:42)
si eu am fost falsificat de araart pictura nr 47 licitatia nr 13 un maxy cica ...tabloul a fost pictat de mine semnat pop csaba si vandut ulterior ...ca sa gasesc mult mai tarziu la araart vandut sub alta semnatura ...am avut foarte maridivergente si certuri mai ales cu ariadna zec care mi a spus ca tabloul a fost restaurat la bruckental ,,bineinteles cei de acolo mi au spus ca nu se ocupa cu restaurari la case de licitatii.. am ramas la invoiala ca vor retrage tobloul din toate postarile si siturile vor cere scuze de la cumparator si mie public fapt ce nu s-a intamplat nici pana in momentul de fata ...am facut cercetari si am ajuns la concluzia ca toti din jurul meu inclusiv magazin de antichitati comercianti si colectionari se ocupa cu plasearea de falsuri unde gasesc pe cineva coruptibil ...in atentia dvs tobloul meu a primit doua acte de autenticitate catre max hermen maxi si vandut la un pret bun ..am inca si astazi mostra din cartonul pe care a fost pictat ..va pot trimite o bucata sa vedeti cu ce curaj pun in licitatii materiale noi cumparate din comertul actual ...sunt dispus sa depun plangere la politie ca stiu ca scuze nu voi primi in vecii vecilor
Nume: stefan (Apr, Mon 06, 2015 / 19:16)
Este incredibil cum (inca) activeaza pe piata de arta aceasta escroaca. Toata lumea vorbeste, toata lumea o acuza, insa ea isi vede netulbuata de treaba.
Nu mi se pare insa normal sa jigniti cumparatorii, teoretic atunci cand cumperi de la o casa de licitatii nu trebuie sa fii specialist. Daca cumperi din piata, e altceva.
In plus, de unde si pana unde e Tudor Octavian consultant AEEAR? Ce-l recomanda? Sa nu-mi spuneti ca inalta cultura, experienta, bla, bla...
Revenind, atata timp cat ara art exista, nu cred ca putem vorbi de o piata de arta credibila. Practic, din 5 case de licitatii existente, una vinde falsuri intr-o proportie covarsitoare, iar toate celelalte se acuza intre ele("da, e ok casa respectiva, dar aveti grija ca mai baga si ei cam 10-15% falsuri").
O lume de rahat, oglinda a societatii si a tarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter