Se încarcă pagina ...

Adrian Costea între teză şi antiteză. Paradigma mătaniei

Data publicarii: 26.07.2013 00:43:00

Artistul Adrian Costea „bifează” astăzi (26 iulie) încă un an de viaţă. Prilej de aniversare sau de comemorare, depinde din ce unghi filosofic pui problema... Cu această ocazie (sau poate nu neapărat cu această ocazie, dar aşa s-a potrivit) a mai înălţat şi a expus încă patru lucrări, lângă cele şase, deja expuse, la hotelul Sarroglia din Bucureşti. Aşadar sunt zece, ca şi numărul poruncilor biblice. La momentul la care scriu, nu am văzut-o şi nu am atins-o însă decât pe cea de-a şaptea şi numai la ea voi face referire.

 

 

 

Se numeşte „LE SAGE ET LA PIERRE PHILOSOPHALE” (sus) şi reprezintă, în perspectivă filosofică, pandantul plastic al unei alte lucrări expuse, À la recherche du temps perdu” („cocoşul de la Sarroglia”, cum deja i se spune). Adică, în timp ce À la recherche du temps perdu” (stânga) ilustrează exaltarea sacră, elanul, superbia triumfală – aceasta fiind Teza conceptuală - , „Le sage et la pierre philosophale” reprezintă Antiteza: replierea filosofică, reflexivitatea, smerenia în faţa adevărului. Lucrarea este perfect coerentă în sine, atât ca limbaj plastic, cât şi filosofic, dar se decriptează total doar în tandem cu À la recherche du temps perdu”. Pentru că doar amândouă refac ceea ce am putea numi  paradigma mătaniei - exerciţiul mistic al înălţării la cer şi al coborârii în infern.

 

Ce-a de-a şaptea lucrare a lui Adrian Costea este alcătuită din aproximativ aceleaşi „monade” geometrice ca şi „cocoşul”, dar armonizate diferit. Voi mai vorbi despre asta, ca şi despre celelalte, am vrut doar să le semnalez, pentru că e vorba, aici, despre lucrările unui artist de talie mondială. Şi am mai vrut, bineînţeles, să dau consistenţă şi dimensiune publică unei urări personale, pentru că Adrian Costea împlineşte astăzi, aşa cum spuneam, o vârstă.  

 

Dar, întrucât nu e clar dacă anii unui om trebuie aniversaţi sau comemoraţi, aşa cum nici la naştere nu e clar dacă trebuie să ne bucurăm sau să ne întristăm, nici urarea mea nu e chiar urare. Este, mai degrabă, un semn de carte la capitolul „Adrian Costea” din viaţa mea. Iată „semnul de carte”:

 

CÂNTEC DE LEAGAN

Prunc al plânsului Nirvanii,
Dormi copile, nani-nani
Şi-am să-ţi pun în loc de cruce,
Sfincşi ironici la răscruce!

 

O, cum ştie...(cum ştia!)
Tânjită de carnea mea,
C-o să-i cumpăr, c-o să-i cer,
Mâna ei ca un jungher...


Şi tot ea, ca să mă culce:
Nani-nani, lemn de cruce...
Nani-nani, nu te prindă,
Cel ce-n visuri se perindă!


Nani-nani să nu vezi
Faţa triştilor aezi
Înecaţi - căci cine ştie-i?
Supţi de apa veşniciei...


Undeva, într-o vâlcea,
Marele Hingher plângea...

 

                        Miron Manega

 

Vezi și „APROAPE TOTUL DESPRE SCULPTORUL ADRIAN COSTEA”

 

 

Afisari: 2085
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Stefan (Aug, Tue 13, 2013 / 02:38)
Lucrari oribile! Numai unghiuri ascutite si tepe, aproape ca nu ai unde sa atingi "lucrarea" Cocosul fara sa te tai. Vai de capul lui Susara care crede ca a fost ...si urmasul si precursorul lui Brancusi. Ori este prost ori vrea sa-i daca "cota". Dupa ce a furat 6 milionae dolari cu Eterna si fascinanta vrea sa ne invete si ce este arta. Oare cand crapa?
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter