Se încarcă pagina ...

Când arta plastică ajunge pe mâna fotbaliştilor

Data publicarii: 18.03.2013 23:18:00

Există două cazuri de fotbalişti care s-au intersectat cu arta plastică. Două cazuri aflate la antipozi. Unul este Ilie Dumitrescu, despre care am scris pe larg, prin 2007. Fostul fotbalist făcuse un gest surprinzător, cumpărând întreaga societate care deţinea spaţiile de la etaj ale celebrului stabiliment Hanul cu Tei (aproximativ 1.500 de metri pătraţi). A cumpărat-o cu tot cu datorii.

 

Surprinzătoare nu era însă achiziţionarea acelui spaţiu, ci faptul că a făcut-o pentru a-i conserva şi perfecţiona specificul. Cu o investiţie 1,5 milioane de euro, Ilie Dumitrescu a realizat ceea ce nicio instituţie culturală nu s-a gândit să facă, până la el: un complex de galerii de artă, un fel de mall cultural, după model parizian. Reamintesc, Ilie Dumitrescu e un fost fotbalist.

 

"Hanul cu Tei" - curtea interioară

Tot un fost fotbalist este şi Ţiţi Dumitriu, dar prezenţa sa în context e sinistră. În 1994, el a cumpărat, împreună cu un alt fost fotbalist, Ilarian Puşcoci, una dintre bijuteriile arhitectionice ale Bucureştiului: Casa Miclescu de pe Şoseaua Kiseleff nr. 35-37. Motivul achiziţiei era însă terenul (3.000 de metri pătraţi), nu casa. Aceasta  a ajuns o ruină, pentru că a fost lăsată să se autodemoleze. Era singura modalitate prin care proprietarii puteau să se debaraseze de imobil, acesta fiind monument istoric. Aici se afla şi una dintre cele mai frumoase picturi murale de interior ale Bucureştiului, realizată de George Demetrescu Mirea. Pictura s-a distrus în totalitate. Mai poate fi revăzută, ca décor, în filmul lui Iulian Mihu, “Felix şi Otilia”. Actriţa principală, Julieta Szonyi, fiica pictorului Ştefan Szonyi, locuia chiar în Casa Miclescu, împreună cu familia sa. Pelicula a rămas singura mărturie a picturii lui Mirea… În 2006, Ministerul Culturii a cerut începerea urmăririi penale împotriva celor doi proprietari, întrucât distrugerea unui monument constituie infracţiune. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a soluţionat însă dosarul cu neînceperea urmăririi penale, pe motiv că „atitudinea de pasivitate cu privire la degradarea unui bun nu este infracţiune, ci doar împiedicarea măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau înlăturarea măsurilor luate în acest sens".

 

 

 

Imagini cu Casa Miclescu din anii '20

Cazul Casei Miclescu este, desigur, îngrijorător. Dar şi mai îngrijorători sunt proprietarii. Sau, mai exact, existenţa unei asemenea tipologii de proprietari. Cazul a  fost prezentat şi pe blogul Art Historia, aparţinând unui iubitor de monumente, Radu Oltean. Iată cum a ripostat Ţiţi Dumitriu: "Proprietarul decide ce face cu bunul său. Dacă nu este el factorul de decizie, atunci avem de a face cu un sistem dictatorial. PROPRIETATEA ESTE GARANTATĂ DE STATUL DE DREPT. Aşadar, eu, proprietarul, decid ce voi face. Dacă am hotărât să iau un imobil lăbărţat pe 1.000 – 1.500 mp în buricul târgului, nu am făcut-o pentru cahlele de teracotă pictate de Luchian ori pentru tavanul cu frescă de Mirea. Am făcut-o ca să fac acolo un turn care să îmi eficientizeze profitul... Nu ai decât să cumperi dumneata restul imobilelor din centru şi fă un parc tematic: "Bucureştii de altădată". Pe cele cumpărate de mine - lasă-le în pace, că mi le gestionez eu singur! Vezi-ţi dumneata de ale dumitale, că nu vin în casa d-tale să-ţi spun cum să pui macrameul, cu colţ, peste ecranul televizorului, sub peştele de sticlă!"


 

Casa Miclescu acum

Autorul acestui comentariu (Ţiţi Dumitriu sau vreun amic al său, care ştie mai multe cuvinte) conferă acelaşi rang estetic cahlelor de teracotă pictate de Luchian sau picturii murale a lui Mirea ca şi macrameului şi peştelui de sticlă de pe televizor. Deci, după mintea lui pragmatică, dacă poţi face absolut ce vrei cu macrameul, poţi face acelaşi lucru şi cu un monument istoric. Căci “proprietatea este garantată de statul de drept”.

 

Acum stau şi mă întreb: care dintre cei doi foşti fotbalişti constituie excepţia de la regulă? Ilie Dumitrescu sau Ţiţi Dumitriu?

 

Sursă: FINANŢIŞTII

 

Afisari: 1848
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter