Se încarcă pagina ...

Cât costă Adrian Costea?

Data publicarii: 25.10.2011 00:04:00

 

Aş fi ipocrit dacă nu m-aş lăuda cu faptul că, graţie informaţiilor apărute pe CERTITUDINEA, artistul plastic Adrian Costea a început să fie contactat cam din toată lumea (Franţa, Japonia, Israel, SUA). Până şi din insula Rhodos a primit oferte de cumpărare a unei lucrări. Am fost, cu alte cuvinte, primul care l-a semnalat în spaţiul public, ca artist. Aş fi însă nedrept dacă nu aş recunoaşte că Pavel Şuşară l-a cunoscut pe Adrian Costea (percepându-i şi valoarea!) încă din 2007.

I-a văzut câteva picturi, a fost entuziasmat de ele şi i-a propus să organizeze împreună o expoziţie. Adrian Costea a refuzat atunci. Prin 2009, criticul de artă a avut ocazia să-i vadă şi 11 sculpturi de mari dimensiuni (peste 2 metri înălţime) în oţel, la o întreprindere bucureşteană, unde Costea le dăduse în lucru.

 

Piesele erau neterminate. I-a cerut permisiunea să le fotografieze, iar Costea a fost de acord. Bine că a fost, pentru că, la scurtă vreme, în timp ce Adrian Costea se afla în Franţa, lucrările au fost furate din întreprindere. Evident, nu de cunoscători, ci de traficanţi de fier vechi. Sculpturile nu mai există decât în memoria digitală a aparatului lui Pavel Şuşară, până când artistul se va hotărî să le facă din nou.

 

   

Trei din cele 11 lucrări ale lui Adrian Costea, furate în faza de lucru

 

Am făcut acest scurt remember al faptelor pentru că, la o adică (sper ca acest „la o adică” să se întâmple cât mai repede), e bine să se ştie toate detaliile unei cronologii corecte ale „cazului” Costea. „Caz” care se manifestă cu o ciudată şi inexplicabilă discreţie când vine vorba de partenerii săi actuali. Iar despre contractul semnat cu aceştia chiar refuză să vorbească...

În luna iulie a acestui an, la câteva zile după apariţia în SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ şi pe CERTITUDINEA a articolului „Fascinanta revenire a unui artist plastic de talie mondială: Adrian Costea”, Pavel Şuşară i-a făcut o vizită la atelierul din Barbu Iscovescu, unde a văzut cele două sculpturi în oţel argintat, „Pasărea Paradisului” şi „Epur si muove”. Era prima dată când criticul de artă avea în faţă, „în carne şi oase”, două sculpturi de Adrian Costea terminate. A pus mâna pe „Pasărea Paradisului” şi a spus: „Asta, acum, fără nicio semnătură, fără expoziţie, fără catalog, fără promovare – treizeci-treizeci şi cinci de mii de euro! Cu promovare, cu expoziţie, cu catalog - sute de mii!”

 

Adrian Costea şi "Pasărea Paradisului"

 

Deşi pare hazardată, ba chiar riscantă, această afirmaţie, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui critic versat, în realitate estimarea este exagerată, dar nu în sus, ci în jos. Adică e o evaluare prudentă, ca să nu zic subevaluare. Pentru că există un reper infailibil de estimare minimă, „de pivniţă” („evaluation souterrain”, cum zic francezii), pe care îl dă indexul ArtPrice, liderul mondial al cotaţiilor pe piaţa de artă. Niciun comerciant de artă din lume, oricât ar fi de zgârcit sau de chilipirgiu, nu îndrăzneşte să negocieze cu un artist care figurează în indexul ArtPrice sub nivelul fixat de acesta, care este oricum un nivel de tarabă.

 

Adrian Costea figurează în acest index cu mai multe lucrări, una dintre ele, „Impala”, fiind vândută recent (martie 2010) cu 3.750 euro la casa de licitaţie Lasseron & Associes. Sculptura are un diametru la bază de 12 cm şi o înălţime de 29,4 cm, volumul convenţional fiind de 3.323,4 cmc (aria bazei ori înălţimea). Precizare: „Impala” a fost realizată în 33 de exemplare care, chiar dacă sunt, fiecare în parte, lucrări unicat (fiind din bronz cioplit, nu turnare după negativ), tot au un preţ mai mic decât în cazul realizării unui singur exemplar.

 

Şi acum să ne întoarcem în atelierul din Barbu Iscovescu. Cele trei lucrări ale Adrian Costea au următoarele înălţimi: „Gheişa” – 246 cm (dimensiunile bazei: 42x42 cm), „Pasărea Paradisului” – 282 cm (dimensiunile bazei: 30x30 cm), „Epur si muove” – 213 cm (diametrul maxim 30 cm). Aşadar, cele trei statui în oţel au următoarele volume: 433.944 cmc, 253.800 cmc, 150.484,5 cmc. Calculul bazic al valorii „de pivniţă” se face după regula de trei simplă: dacă „Impala”(respectiv 3.323,4 centimetri cubi) costă 3.750 euro, cât costă lucrările din Barbu Iscovescu la preţ de tarabă?... Şi avem următoarele valori: 489.646 euro, 286.378 euro, respectiv 169.801 euro. Sau, foarte pe scurt, un centimetru cub de sculptură de Adrian Costea valorează 1,128 euro.

 

"Impala" - lucrare adjudecată în 2010 cu 3.750 euro la licitaţia Lasseron&Associes (preţul afişat nu este cel de adjudecare, ci ceea ce rămâne după scăderea taxei de 25%, care intră în contul casei de licitaţie)

 

Criteriul acesta rudimentar de evaluare (la kilogram, la metru, la volum etc.) nu a fost inventat de subsemnatul. A fost introdus de americani iar piaţa europeană l-a preluat tacit, aplicându-l în situaţii extreme, când nu există alt reper. Pe piaţa românească un instrument asemănător a fost folosit de Artmark (dar mai mult ca vehicul de marketing în legătură cu pictura) în formula promoţională „Cât costă 1 cmp de Grigorescu?”. Revenind la Adrian Costea, niciun negustor de artă din lume n-ar îndrăzni să-i negocieze lucrările sub preţul de 1,128 euro/ cmc de sculptură, decât dacă e inconştient. Sau dacă e vânzător de pepeni în Piaţa Chibrit şi s-a hotărât peste noapte să cumpere statui.

Aşadar, îl contrazic cu mare satisfacţie pe Pavel Şuşară, care a cam dat-o în bară subevaluînd sculpturile lui Adrian Costea. Îl pândeam demult să greşească... Glumesc, desigur, căci estimarea criticului se referea la piaţa de artă şi la pragul psihologic al colecţionarilor din România. De altfel, tot Pavel Şuşară a precizat că, în contextul unei expoziţii, cu catalog, promovare şi celelalte, aceleaşi lucrări se duc la sute de mii de euro fiecare. Câte sute de mii, asta chiar că nu ştie nimeni. S-ar putea să fie mai multe decât ne ajută imaginaţia.

 

 

"Gheişa", "Epur si muove" şi "Pasărea Paradisului"

________________________________________________

 

„Artprice sau revoluţia pieţei de artă”

 

Acesta este sloganul publicitar al Indexului ArtPrice, cea mai mare bancă de date privind piaţa de artă. ArtPrice sau artprice.com este liderul mondial al cotaţiilor pe această piaţă, informaţiile sale fiind utilizate ca instrumente bancare la bursa Nouveau Marché Euronext din Paris.

 

 

Lansat în 1987, ArtPrice s-a constituit în parteneriat cu grupul Serveur (60%) şi Grupul Bernard Arnault (17%). Are sediul nu la Paris, ci în Demeure du Chaos din localitatea Saint-Romain-au-Mont-d'Or.
În luna septembrie 2007 Artprice a lansat o nouă bază de date pe internet, cu imagini ale unor opere aparţinând a 450.000 de artişti (în total 108 milioane de imagini de la 3.600 de case de licitaţie partenere). Baza de date cuprinde 27 de milioane de adjudecări detaliate, cu indici şi cote arhivate începând din 1987. Din 2007, Artprice tipăreşte şi difuzează "Raportul anual asupra artei contemporane”.

 

Vezi și „APROAPE TOTUL DESPRE SCULPTORUL ADRIAN COSTEA”

Afisari: 176
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter