An de răscruce, 2010 propune noi termeni în redefinirea probabil a multor domenii din viaţa socială a României. Au trecut 20 de ani de frământări, de încercări, de greşeli şi de speranţe. Societatea românească a acumulat şi experienţă şi umori. Speranţa şi ura s-au înfrăţit, ce a rezultat se poate vedea cu ochiul liber: români contra români, tineri contra bătrâni, tată contra fiu, frate contra frate. În acest context, când totul poate fi contestat, au apărut liste cu „expiraţi”, au apărut delaţiuni, minciuni, denigrări...

Avem nevoie de un regulament transparent

Deci trebuie să o luăm de la zero, cu alte cuvinte trebuie sa ne asigurăm că cei de pe băncile şcolii încă din primul an sunt pe platourile de filmare şi învaţă ceea ce trebuie... Cum facem asta?
1. Orice producător care ia bani de la CNC va fi obligat sa primească pe platou un număr de studenţi de la toate şcolile de specialitate.
2. Se va interveni la Ministerul Învăţământului pentru a crea o specializare care vizează producţia de film în cadrul fiecărei şcoli de profil din tară, unde se vor studia marii producători de film ai lumii, etica şi buna conduită în lumea cinematografiei. În momentul de faţă, studenţii trăiesc o mare dezamăgire şi frustrare când se gândesc la viitorul lor imposibil în lumea filmului; este greu să creşti în astfel de condiţii urmaşi cu o conduită verticală, oameni care să înţeleagă că cinematografia nu este o luptă după care te alegi cu un colţ de pâine, ci este un mecanism artistic complex în care mediul, timpul, seriozitatea şi pasiunea trebuie respectate şi urmate cu desăvârşire.
Concret, cel ce va fi la conducerea cinematografiei romaneşti va convoca în mod regulat producătorii, regizorii de film, actorii şi reprezentanţi ai şcolilor de film, pentru a se analiza la cald situaţia la zi a proiectelor şi problemele din prezent. Totodată, se impune ca acestea să comunice cu televiziunile, agenţiile mari de publicitate, presa şi Ministerul Culturii şi să ajungă la un acord în ceea ce priveşte promovarea mai uşoară şi mai puţin costisitoare a producţiilor romaneşti. Numai când aceste legaturi între CNC, producători, regizori, actori, televiziuni, presa, şcoli şi Ministerul Culturii vor fi stabilite, putem vorbi de începerea unei construcţii solide a cinematografiei romaneşti, aşa cum există în orice ţară dezvoltată. Desigur, va fi greu dar nu imposibil, încetul cu încetul vom înfrăţi toate aceste structuri cu grija şi cu un dialog deschis si transparent. Toţi vor trebui să înţeleagă că doar aşa vom avea de câştigat şi o cinematografie bine pusă la punct care oferă absolut tot : istorie, arta, imagine şi nu în ultimul rând mulţi bani.
În paralel cu aceste sarcini trebuie ca împreună cu întreaga echipa să ne ocupăm de cei ce sunt deja în cinematografie, fiindcă nu putem să-i îndepărtam, însă trebuie să schimbăm ceva în mentalitatea lor de până acum, acţionând în cauză după cum urmează:
- Schimbarea regulamentului CNC
Avem nevoie de un regulament transparent care să ia în considerare pe toţi regizorii şi producătorii, indiferent de vârstă; aceştia vor fi pe picior de egalitate între ei, valoarea lor fiind dată după merit şi în funcţie de numărul de filme, numărul de spectatori şi valoarea premiilor câştigate, precum şi banii înapoiaţi pe film la CNC. Nu va mai exista generaţia nouă şi veche, expiraţi şi nou-născuţi, toţi cei în viată fac parte din cinematografia romanească a momentului, cu bune şi rele, toţi trebuie să înţeleagă că la această masă trebuie să stăm cu toţii, să plănuim împreună, să creăm şi să ne respectăm o dată şi pentru totdeauna.
- Fiecare producător trebuie obligat să facă premiera într-un număr de oraşe stabilit de regulament.
- Banii de pe film trebuie returnaţi într-o perioadă de timp limită, nu foarte scurtă, fără a mai fi posibilitatea să dai filmul înapoi în loc de bani. În acest fel nu se vor mai îngrămădi toţi să facă film şi să tragă bani din producţie, este imposibil ca un film făcut cu responsabilitate să nu-şi acopere cheltuielile totale. Mulţi care nu au legătura cu cinematografia în sine vor pleca, iar cei serioşi vor rămâne, se va face o selecţie naturală ce va urma calea cea dreaptă spre o cinematografie de calitate în care bişniţa, kitsch-ul şi lăcomia nu vor mai avea loc.
- Banii luaţi de la CNC trebuie cheltuiţi doar în ţară, atât în cazul producţiilor interne cât şi a coproducţiilor, iar regizorii trebuie să fi romani.
- Cel ce se va prezenta în faţa comisiei cu un proiect va trebui să precizeze clar echipa cu care porneşte la drum (regizor, dop, actori etc...) precum şi un buget estimat în detaliu care va fi analizat îndeaproape de o comisie de specialitate care va fi în măsură să valoreze în amănunt fiecare sumă alocată. Tot aici se va menţiona clar studioul de montaj imagine şi sunet care va trebui să îndeplinească anumite norme. Dacă un film se doreşte a avea o imagine şi un sunet care nu se ridică la anumite standarde impuse, atunci cel ce prezintă proiectul va trebui să motiveze clar aceste opţiuni (vezi curentul minimalist).
- Orice film finanţat cu banii de la CNC va trebui să meargă la cel puţin cinci festivaluri de film internaţionale agreate de FIAPF. Trebuie să se înţeleagă odată şi pentru totdeauna că statul nu plăteşte pentru filme care se aruncă la gunoi, filme pe care nu le vede nimeni. În urma participării la aceste concursuri se va strânge un punctaj care va reflecta rezultatele obţinute la aceste festivaluri, precum şi comentariile comisiei fiecărui festival. Numai aşa vom avea un punctaj corect obţinut în urma unei critici de specialitate pe plan internaţional, fiind de la sine înţeles că nu mai facem filme doar pentru noi, ci pentru publicul şi criticii din lumea întreagă.
- Producătorii care ani la rând vor obţine doar calificative negative nu vor mai avea drept de participare la concursurile CNC, însă ei pot reintra în concurs după ce demonstrează că un proiect făcut de ei a obţinut un premiu la unul din concursurile agreate de FIAPF.
- Se va înfiinţa un departament unde un producător, actor, regizor, dop etc vor putea face reclamaţie în urma unui incident petrecut în proiectul în curs, totul fiind analizat de o comisie care rezolvă urgent cazul, comportamentul şi profesionalismul fiind punctate în punctajul final alocat fiecărui participant.
- Se va propune înfiinţarea unei asociaţii adevărate a criticilor de film din România, oameni care vor fi selectaţi după o amplă analiză asupra trecutului şi activităţii lor culturale.
- Se va comunica un program anual al întâlnirilor programate cu producători de film, regizori, actori, reprezentanţi ai şcolilor de film, Ministerul Învăţământului, presa, televizuni, agenţii de publicitate şi Ministerul Culturii.

Întrebări şi propuneri

- Ce se întâmplă cu Studioul de Creaţie al Ministerului Culturii şi Cultelor, care contrar Legii Cinematografiei este finanţat 100% de stat?
Propunere: să preia concursul de debuturi, cca 4 pe an.
- Cine are dreptul să participe în calitate de regizor la concursul de proiecte cinematografice al CNC?
Propunere: toţi cei care au studii de specialitate agreate de MCC, care au făcut un scurt metraj şi au trei recomandări de la trei regizori consacraţi. În cazul celor care fără studii de specialitate au debutat pe banii lor filme de lung sau scurt-metraj, o comisie profesională poate da un atestat (vezi atestarea medicilor, juriştilor etc.). În felul acesta se va păstra prestigiul şcolii româneşti şi al Ministerului Învăţământului.
Comisia de selecţie a scenariilor va fi secretă, ea nu va nota, ci va da calificative „DA” sau „NU”, apoi o comisie de specialitate formată din contabili, finanţişti, producători va analiza proiectele trecute de prima fază.
- Câte filme are dreptul o societate sau o firmă să producă cu bani de la CNC?
Propunere: un film de lung-metraj şi un film de scurt-metraj
- Cine poate face parte din comisia de selecţie?
Propunere: un fond de nominalizări ale uniunilor se specialitate, care să fie traşi la sorţi de un computer; nominalizaţi pot fi: producători, regizori, scenarişti, operatori, scenografi, compozitori.
- Din câte persoane este alcătuită comisia de atestare profesională?
Propunere: poate fi formată din 5 persoane – regizori de renume; ea este permanentă şi, la fel ca în cazul Academiei Franceze, nu se schimbă decât în momentul decesului unuia dintre membri.

Când toate acestea vor fi rezolvate, atunci vom putea spune că am pus o cărămidă la viitorul cinematografiei noastre şi nu în ultimul rând la viitorul artiştilor talentaţi din România, care se sting pe zi ce trece.
În cele ce urmează voi trece în revistă un scurt istoric al cinematografiei româneşti de pană astăzi, pe cât se poate în cifre.

PREMIILE ACIN ŞI UCIN

De-a lungul timpului, valoarea cineaştilor români s-a măsurat, voles-noles, în aceste premii naţionale. Participările la festivalurile internaţionale erau controlate, dirijate, aşa că rămâneau barometrul acestor premii. Ele creau ierarhii şi cerneau valorile existente în România.
Nu vă iluzionaţi, criticii erau cam aceiaşi, cu menţiunea că unii care erau în frunte atunci, din decenţă s-au retras şi au rămas astăzi doar cei din coada ierarhiei, reşapaţi şi cosmetizaţi, care cântă cu ură proletară (evident că erau membri de partid comunist) pe toţi aceia care, vezi Doamne, îi ţineau în umbră. Astăzi putem vorbi de o critică? Mă îndoiesc. Eventual de critică de casă, de curte, de foame, de limbă întoarsă, de căţei, de căţeluşi, unşi pe la uşile unora şi altora, care urmăresc cu totul alte interese decât cultura naţională.

În urma unei analize simple pe care am făcut-o asupra premiilor acordate de către ACIN (1972) - UCIN (după 1990), care exprimă părerea cineaştilor privind filmul românesc, aceştia trebuind să fie competenţi în aprecieri, cu toate presiunile subiective de conjunctură politice şi contradicţiile exercitate până în 1990, rezultă: Mircea Daneliuc - 35 de premii; Sergiu Nicolaescu - 32 de premii; Dan Piţa - 26 de premii; urmează Lucian Pintilie şi alţii...

Aproximativ acestea erau ierarhiile stabilite la vremea aceea de oameni competenţi, deveniţi imediat după ’89 „incompetenţi şi partinici”, mai nou „expiraţi”. „Expiraţi” au devenit peste noapte şi cei peste 60 de premiaţi ai premiilor naţionale şi atunci cineva mai binevoitor a ales ce a rămas, a rămas un clasament de 21 de regizori, în ordinea numărului de spectatori. Ierarhiile ACIN şi UCIN care au fost făcute de oameni de meserie au fost călcate în picioare şi iată clasamentul celor 21 de regizori, în ordinea numărului de spectatori:

TOPUL PRIMILOR 21 DE REGIZORI ROMÂNI ÎN FUNCŢIE DE NUMĂRUL DE SPECTATORI (până în 1989)

   Regizor                            Nr. de filme        Nr. de spectatori

1. Sergiu Nicolaescu           33 filme        131.275.789
2. Mircea Drăgan                  22 filme           82.779.275
3. Dinu Cocea                       13 filme           51.809.422
4. Geo Saizescu                   13 filme            51.758.375
5. Mircea Mureşan               19 filme            40.274.479
6. Elisabeta Bostan             16 filme            31.121.358
7. Nicolae Corjos                   8 filme            28.299.784
8. Mircea Moldovan              14 filme            28.057.129
9. Dan Piţa                             22 filme            27.583.895
10. Andrei Blaier                   24 filme            27.399.817
11. George Cornea              10 filme            15.848.587
12. Constantin Vaeni             9 filme            14.910.543
13. Mircea Daneliuc             13 filme            12.761.859
14. Liviu Ciulei                         3 filme            12.637.895
15. Malvina Urşianu                9 filme            11.782.378
16. Dinu Tănase                      8 filme              9.489.327
17. Nicolae Mărgineanu       10 filme              7.738.798
18. Stere Gulea                        7 filme               7.119.451
19. Ioan Cărmăzan                 4 filme               3.841.325
20. Şerban Marinescu            5 filme               3.701.689
21. Lucian Pintilie                   9 filme                3.379.757

Spre hazul tuturor, un confrate mai tânăr propune împărţirea numărului de spectatori la 200.000, deci 200.000 de spectatori înainte de ’89 erau egalul unui tânăr brav şi demn al anilor ’90. O aberaţie ca multe altele.

VA URMA