Se încarcă pagina ...

Două propuneri pentru TIFF: primul film documentar despre Eminescu (1914) si filmul interzis în 1969 al lui Gheorghe Naghi

Data publicarii: 18.03.2015 18:48:00

Sunt multe nedreptăți pe lumea asta. Nu le putem identifica pe toate și, mai ales, nu le putem repara pe toate. Dar, atunci când putem, de ce n-o facem? Răspunsurile sunt mai multe, în funcție de motivații personale, de grup, oculte sau de context. Nu dau exemple, trec direct la subiect, cu două propuneri concrete pentru Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF).

 

Există două filme românești de o uriașă importanță națională, ba chiar europeană și internațională, care nu au beneficiat până acum de cadrul și notorietatea care li se cuvin, deși răgaz și argumente au fost, slavă Domnului, din belșug. Cele două filme sunt, de fapt, două cazuri de indiferență instituțională (ca să nu spun ostilitate) a statului român față de sistemul de valori culturale, istorice și morale.

 

Primele încercări de docudrama

 

Unul este primul film documentar despre Eminescu, realizat de Octav Minar în 1914 și intitulat ”EMINESCU-VERONICA-CREANGĂ”. Filmul a fost descoperit de Ion C. Rogojanu și Dan Toma Dulciu la Arhiva Națională de Filme pe la începutul anilor 2000. Ei au făcut o copie a peliculei pe care au arătat-o subsemnatului care, la rândul lui, a mediatizat-o în presa scrisă și online și a postat filmul pe Youtube.  Când spun „descoperit” mă refer la faptul de a realiza ce înseamnă o piesă de tezaur îngropată în uitare sau indiferență și a o aduce la suprafață, în atenția beneficiarilor ei, a publicului, a poporului. Pentru că, dacă e s-o luăm altfel, ea exista demult pe o listă de inventar a Arhivei Naționale de Filme, fără să trezească interesul responsabilior...

 

 

 Pentru a putea vedea filmul, dați CLICK pe imagine

 

Documentarul, recuperat şi recondiţionat integral, are aproximativ 21 de minute și este creaţia Casei de Filme “Pathé”, iar imaginea poartă semnătura lui Victor de Bon. Filmul e presărat cu scene lirice, interpretate de artişti profesionişti (primele încercări de docudrama!), iar poemele eminesciene sunt ilustrate artistic, cu filmări făcute în Italia şi Egipt. Reamintesc că filmul a fost realizat în 1914 şi prezentat pentru prima oară publicului pe 31 ianuarie 1915, la Ateneul Român. Cu acest prilej a vorbit scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea.

 

Imaginile, filmate la începutul veacului trecut, pot fi considerate adevărate documente istorice, înfăţişând meleagurile natale ale Poetului, diferite fotografii inedite (inclusiv o controversată poză a Poetului, împreună cu tatăl său), Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi (unde a locuit Eminescu), imagini ale Iaşului, precum şi câteva clădiri pe unde paşii acestuia au poposit (Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc), rudele acestuia ( Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, mănăstirea Văratec, mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă.

 

Filmul acesta, avându-l ca autor pe mult hulitul şi blamatul Octav Minar, dincolo de valoarea lui istorică, este unul dintre cele mai elocvente documente cinematografice păstrate în întregime şi prima încercare de a ilustra, cu mijloacele specifice celei de-a şaptea arte, creaţia eminesciană.

 

O temă de gândire pentru români și secui

 

Al doilea caz este un film de o tulburătoare actualitate, „Doi bărbați pentru o moarte”, realizat de regizorul Gheorghe Naghi în 1969 și interzis imediat după premieră. Filmul, făcut după un scenariu de Sütö  András, pune în dezbatere problema conflictului interetnic, a cărui rezolvare, solidaritatea interetnică, este sancționată de forțe exterioare.

 

   

 

Acţiunea se desfăşoară în timpul ocupaţiei germane, în timpul celui de-al doilea război mondial, în satul Ianca din județul Mureș, sat locuit de români şi secui. Este povestea tragică a unui triunghi amoros, în care doi bărbați, un român şi un secui, iubesc aceeaşi femeie. Personajul feminin, românca Marișca (Monica Ghiuță), are un copil cu românul Pavel Costan (Ilarion Ciobanu), dar este căsătorită cu secuiul Demeter Demeter (Matei Alexandru). Cei doi bărbați, românul și secuiul, se urăsc de moarte, dar nu din motive etnice, ci din gelozie. Ei sunt uniți însă, paradoxal, de existența copilului biologic al lui Costan, crescut de Demeter.

 

 

Demeter Demeter (Matei Alexandru) și Marișca (Monica Ghiuță)

 

În noaptea de dinaintea sosirii nemţilor în sat, Demeter arborează tricolorul românesc pe turla bisericii. Un soldat neamţ se duce să-l dea jos şi cineva îl împuşcă. Comandantul trupei de ocupaţie începe să facă cercetări pentru a-l găsi pe vinovat şi a-l executa exemplar dar, când află că acesta este Demeter, este pus în încurcătură. Ar fi fost nestrategic să se ştie că un secui a arborat steagul românesc, căci nemţii aveau interes ca populaţiile cucerite să fie dezbinate, nu solidare. În cele din urmă îi spune că îl iartă, cu condiţia să deununțe un român în locul lui. Demeter refuză dar, între timp, Costan se duce să recunoască fapta lui Demeter ca fiind a sa. Nemţii sunt total derutaţi de această nouă întorsătură a lucrurilor şi, în final, îi împuşcă pe amândoi!

 

Filmul este o temă de gândire pentru români și secui, dar și o pledoarie avant la lettre împotriva a ceea ce se întâmplă acum în așa-zisul Ținut Secuiesc, împotriva urii interetnice inoculată, picătură cu picătură, în conștiința populației secuiești din această zonă. Cei care inflamează spiritele vor plăti, probabil, într-o bună zi. Dar, până atunci, cei care plătesc sunt miile de „Costan” și „Demeter” din zonele locuite de români și maghiari/secui. Dar nu din cauza solidarității, ca personajele din film, ci din cauza urii.

 

 

Pavel Costan (Ilarion Ciobanu)

 

Cum spuneam, filmul a fost interzis în 1969, imediat după premieră, și interzis a rămas. Numai în România, căci altfel el s-a „plimbat” în toată lumea: Germania, Ungaria, Canada, Statele Unite, Cuba (a rulat până și în închisoarea Guantanamo) etc., obținând numeroase premii. S-ar impune, așadar, o repunere în drepturi...

 

Pentru cei care nu știu sau nu-și mai aduc aminte, precizez că Gheorghe Naghi (care va împlini anul acesta 84 de ani) este regizorul care l-a făcut celebru, în cinematografie, pe marele actor Grigore Vasiliu Birlic. Filmele cu Birlic regizate de el (unele în colaborare cu Aurel Miheleș și Sică Alexandrescu) sunt „Două lozuri”, „D-ale carnavalului”, „Telegrame” și „Bădăranii”. Un motiv în plus de a-l onora pe Gheorghe Naghi în forma și în contextul pe care le merită. Festivalului Internațional de Film Transilvania este un asemenea context.

 

Revenind la cele două filme semnalate, „EMINESCU-VERONICA-CREANGĂ” și „Doi bărbați pentru o moarte”, acestea reprezintă două nedreptăți istorice, două din multele datorii neachitate, ale statului român față de propriile sale valori.

 

Propun Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) să facă el aceste reparații îndelung așteptate. Nu cred că nu este posibil. Festivalul va avea loc între 29 mai şi 7 iunie 2015 și nu cred că nu li se poate găsi acestor două filme emblematice un loc onorabil în program.

_____________________________________________

 

Afisari: 3098
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ioana... (Mar, Sun 22, 2015 / 20:51)
"Iata lacul. Luna plină
Poleindu'-l, îl străbate,
El aprins de-a ei lumină
Simte-a ei singurătate.

De-al tau chip el se pătrunde
Ca oglindă îl alege
Te priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se'nţelege."



:):):) Consider ca sunteti un autor foarte siret, domnule miron manega!...

Ar fi foarte interesant sa ne povestiti mai multe mie, bietului cititor, precum si altora ...care nu stiu sau...n-au aflat inca...despre
Casa de Filme "Pathé" si despre Victor de Bon. Va marturisesc sincer, am incercat sa privesc totul in...profunzime...:)


Poate si despre... veronica micle... sau despre...ion creanga...:)


E o adevarata placere sa va citesc!:)...
Nume: ioana... (Mar, Sun 22, 2015 / 21:40)
si inca ceva...:)


pare sa apara aici un fel de "foarte misterioasa"... "impecabila"... legatura...intre inceput si... sfarsit...:)


sincera sa fiu, prefer Inceputul desprins de orice fel de ...context:)...

zadarnic!!!

(ma refeream, desigur, la inceputul si sfarsitul acestui..."filmulet"...:)

despre ...celalalt...promit sa mai vorbim...
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter