Se încarcă pagina ...

Două propuneri pentru TIFF: primul film documentar despre Eminescu (1914) si filmul interzis în 1969 al lui Gheorghe Naghi

Data publicarii: 18.03.2015 18:48:00

Sunt multe nedreptăÈ›i pe lumea asta. Nu le putem identifica pe toate È™i, mai ales, nu le putem repara pe toate. Dar, atunci când putem, de ce n-o facem? Răspunsurile sunt mai multe, în funcÈ›ie de motivaÈ›ii personale, de grup, oculte sau de context. Nu dau exemple, trec direct la subiect, cu două propuneri concrete pentru Festivalul InternaÈ›ional de Film Transilvania (TIFF).

 

Există două filme româneÈ™ti de o uriaÈ™ă importanÈ›ă naÈ›ională, ba chiar europeană È™i internaÈ›ională, care nu au beneficiat până acum de cadrul È™i notorietatea care li se cuvin, deÈ™i răgaz È™i argumente au fost, slavă Domnului, din belÈ™ug. Cele două filme sunt, de fapt, două cazuri de indiferenÈ›ă instituÈ›ională (ca să nu spun ostilitate) a statului român faÈ›ă de sistemul de valori culturale, istorice È™i morale.

 

Primele încercări de docudrama

 

Unul este primul film documentar despre Eminescu, realizat de Octav Minar în 1914 È™i intitulat ”EMINESCU-VERONICA-CREANGĂ”. Filmul a fost descoperit de Ion C. Rogojanu È™i Dan Toma Dulciu la Arhiva NaÈ›ională de Filme pe la începutul anilor 2000. Ei au făcut o copie a peliculei pe care au arătat-o subsemnatului care, la rândul lui, a mediatizat-o în presa scrisă È™i online È™i a postat filmul pe Youtube.  Când spun „descoperit” mă refer la faptul de a realiza ce înseamnă o piesă de tezaur îngropată în uitare sau indiferenÈ›ă È™i a o aduce la suprafaÈ›ă, în atenÈ›ia beneficiarilor ei, a publicului, a poporului. Pentru că, dacă e s-o luăm altfel, ea exista demult pe o listă de inventar a Arhivei NaÈ›ionale de Filme, fără să trezească interesul responsabilior...

 

 

 Pentru a putea vedea filmul, daÈ›i CLICK pe imagine

 

Documentarul, recuperat şi recondiţionat integral, are aproximativ 21 de minute È™i este creaţia Casei de Filme “Pathé”, iar imaginea poartă semnătura lui Victor de Bon. Filmul e presărat cu scene lirice, interpretate de artişti profesionişti (primele încercări de docudrama!), iar poemele eminesciene sunt ilustrate artistic, cu filmări făcute în Italia şi Egipt. Reamintesc că filmul a fost realizat în 1914 şi prezentat pentru prima oară publicului pe 31 ianuarie 1915, la Ateneul Român. Cu acest prilej a vorbit scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea.

 

Imaginile, filmate la începutul veacului trecut, pot fi considerate adevărate documente istorice, înfăţişând meleagurile natale ale Poetului, diferite fotografii inedite (inclusiv o controversată poză a Poetului, împreună cu tatăl său), Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi (unde a locuit Eminescu), imagini ale Iaşului, precum şi câteva clădiri pe unde paşii acestuia au poposit (Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc), rudele acestuia ( Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, mănăstirea Văratec, mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă.

 

Filmul acesta, avându-l ca autor pe mult hulitul şi blamatul Octav Minar, dincolo de valoarea lui istorică, este unul dintre cele mai elocvente documente cinematografice păstrate în întregime şi prima încercare de a ilustra, cu mijloacele specifice celei de-a şaptea arte, creaţia eminesciană.

 

O temă de gândire pentru români È™i secui

 

Al doilea caz este un film de o tulburătoare actualitate, „Doi bărbaÈ›i pentru o moarte”, realizat de regizorul Gheorghe Naghi în 1969 È™i interzis imediat după premieră. Filmul, făcut după un scenariu de Sütö  András, pune în dezbatere problema conflictului interetnic, a cărui rezolvare, solidaritatea interetnică, este sancÈ›ionată de forÈ›e exterioare.

 

   

 

Acţiunea se desfăşoară în timpul ocupaţiei germane, în timpul celui de-al doilea război mondial, în satul Ianca din judeÈ›ul MureÈ™, sat locuit de români şi secui. Este povestea tragică a unui triunghi amoros, în care doi bărbaÈ›i, un român şi un secui, iubesc aceeaşi femeie. Personajul feminin, românca MariÈ™ca (Monica GhiuÈ›ă), are un copil cu românul Pavel Costan (Ilarion Ciobanu), dar este căsătorită cu secuiul Demeter Demeter (Matei Alexandru). Cei doi bărbaÈ›i, românul È™i secuiul, se urăsc de moarte, dar nu din motive etnice, ci din gelozie. Ei sunt uniÈ›i însă, paradoxal, de existenÈ›a copilului biologic al lui Costan, crescut de Demeter.

 

 

Demeter Demeter (Matei Alexandru) È™i MariÈ™ca (Monica GhiuÈ›ă)

 

În noaptea de dinaintea sosirii nemţilor în sat, Demeter arborează tricolorul românesc pe turla bisericii. Un soldat neamţ se duce să-l dea jos şi cineva îl împuşcă. Comandantul trupei de ocupaţie începe să facă cercetări pentru a-l găsi pe vinovat şi a-l executa exemplar dar, când află că acesta este Demeter, este pus în încurcătură. Ar fi fost nestrategic să se ştie că un secui a arborat steagul românesc, căci nemţii aveau interes ca populaţiile cucerite să fie dezbinate, nu solidare. În cele din urmă îi spune că îl iartă, cu condiţia să deununÈ›e un român în locul lui. Demeter refuză dar, între timp, Costan se duce să recunoască fapta lui Demeter ca fiind a sa. Nemţii sunt total derutaţi de această nouă întorsătură a lucrurilor şi, în final, îi împuşcă pe amândoi!

 

Filmul este o temă de gândire pentru români È™i secui, dar È™i o pledoarie avant la lettre împotriva a ceea ce se întâmplă acum în aÈ™a-zisul Èšinut Secuiesc, împotriva urii interetnice inoculată, picătură cu picătură, în conÈ™tiinÈ›a populaÈ›iei secuieÈ™ti din această zonă. Cei care inflamează spiritele vor plăti, probabil, într-o bună zi. Dar, până atunci, cei care plătesc sunt miile de „Costan” È™i „Demeter” din zonele locuite de români È™i maghiari/secui. Dar nu din cauza solidarităÈ›ii, ca personajele din film, ci din cauza urii.

 

 

Pavel Costan (Ilarion Ciobanu)

 

Cum spuneam, filmul a fost interzis în 1969, imediat după premieră, È™i interzis a rămas. Numai în România, căci altfel el s-a „plimbat” în toată lumea: Germania, Ungaria, Canada, Statele Unite, Cuba (a rulat până È™i în închisoarea Guantanamo) etc., obÈ›inând numeroase premii. S-ar impune, aÈ™adar, o repunere în drepturi...

 

Pentru cei care nu È™tiu sau nu-È™i mai aduc aminte, precizez că Gheorghe Naghi (care va împlini anul acesta 84 de ani) este regizorul care l-a făcut celebru, în cinematografie, pe marele actor Grigore Vasiliu Birlic. Filmele cu Birlic regizate de el (unele în colaborare cu Aurel MiheleÈ™ È™i Sică Alexandrescu) sunt „Două lozuri”, „D-ale carnavalului”, „Telegrame” È™i „Bădăranii”. Un motiv în plus de a-l onora pe Gheorghe Naghi în forma È™i în contextul pe care le merită. Festivalului InternaÈ›ional de Film Transilvania este un asemenea context.

 

Revenind la cele două filme semnalate, „EMINESCU-VERONICA-CREANGĂ” È™i „Doi bărbaÈ›i pentru o moarte”, acestea reprezintă două nedreptăÈ›i istorice, două din multele datorii neachitate, ale statului român faÈ›ă de propriile sale valori.

 

Propun Festivalului InternaÈ›ional de Film Transilvania (TIFF) să facă el aceste reparaÈ›ii îndelung aÈ™teptate. Nu cred că nu este posibil. Festivalul va avea loc între 29 mai şi 7 iunie 2015 È™i nu cred că nu li se poate găsi acestor două filme emblematice un loc onorabil în program.

_____________________________________________

 

Afisari: 3070
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ioana... (Mar, Sun 22, 2015 / 20:51)
"Iata lacul. Luna plină
Poleindu'-l, îl străbate,
El aprins de-a ei lumină
Simte-a ei singurătate.

De-al tau chip el se pătrunde
Ca oglindă îl alege
Te priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se'nţelege."



:):):) Consider ca sunteti un autor foarte siret, domnule miron manega!...

Ar fi foarte interesant sa ne povestiti mai multe mie, bietului cititor, precum si altora ...care nu stiu sau...n-au aflat inca...despre
Casa de Filme "Pathé" si despre Victor de Bon. Va marturisesc sincer, am incercat sa privesc totul in...profunzime...:)


Poate si despre... veronica micle... sau despre...ion creanga...:)


E o adevarata placere sa va citesc!:)...
Nume: ioana... (Mar, Sun 22, 2015 / 21:40)
si inca ceva...:)


pare sa apara aici un fel de "foarte misterioasa"... "impecabila"... legatura...intre inceput si... sfarsit...:)


sincera sa fiu, prefer Inceputul desprins de orice fel de ...context:)...

zadarnic!!!

(ma refeream, desigur, la inceputul si sfarsitul acestui..."filmulet"...:)

despre ...celalalt...promit sa mai vorbim...
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter