De la începutul anului şi până acum au avut loc 13 licitaţii, toate în Bucureşti, distribuite între cele patru case „clasice”: Alis (4 licitaţii), Goldart (3), Monavissa (2) şi Artmark (4). La aceasta din urmă ar trebui făcute câteva precizări. Primele două au fost un fel de 2 în 1, căci au avut loc în aceeaşi seară (28 ianuarie 2011) şi în acelaşi loc, dar au fost total diferite ca tematică: Licitaţia de Alb & Negru (grafica desen, grisaille) şi Licitaţia Doamnelor din Artele Frumoase Româneşti. Următoarele două au fost programate succesiv (23 şi 24 februarie), dar ultima este, la rândul ei, alcătuită din alte două: artă decorativă şi vinuri foarte vechi. Quadro din Cluj, Căluşari din Oradea şi nou-înfiinţata casă bucureşteană Ara Art nu s-au prezentat cu nimic în primele două luni ale lui 2011.
 

Evoluţia vânzărilor, în mă­sura în care putem vorbi de evoluţie în doar două luni, induce trei constatări cu caracter general: Alis şi Goldart se menţin la un nivel rezonabil al vânzărilor, Artmark confirmă standardul ridicat al vânzărilor de la sfâr­şitul anului 2010, iar la Mo­na­­vissa a crescut indicele de perfor­man­ţă. Ceea ce poate să însemne că nu a renunţat încă la existenţă pe piaţa licitaţiilor cu obiecte de artă. Ca ingeniozitate şi creativitate la nivel conceptual şi de marketing, purtătorii de steag sunt în conti­nuare Goldart şi Artmark.

Tablouri vândute la Goldart pe 17 februarie: „Pe terasă la Balcic” (Samuel Mützner), „Portretul lui Marcel” (Samuel Mutzner), „Interior în casa artistului” (Ipolit Strâmbu)

Licitaţii de artă cu garnitură de vin şi modă
Ultima licitaţie de la Monavissa a avut loc pe 13 februarie. Încasă­rile au fost modeste (8.200 de euro ), dar indicele de performanţă la sec­ţiunea artă plastică a fost de 19,23% (15 lucrări vândute din 78 ofertate), ceea ce înseamnă o creştere faţă de media anului 2010 (sub 15%). Cele mai scumpe lucrări adjudecate au fost un „Peisaj franţuzesc” semnat indescifrabil (986 de euro ), un alt „Peisaj” de Ion Mirea (986 de euro), o „Florăreasă” de Apostol Mănciu­lescu (940 de euro) şi o „Natură sta­ti­că cu flori şi fructe” de Ion Mus­celeanu (940 de euro).
Prima licitaţie pe 2011 a casei Gold­art (pe 20 ianuarie) a fost du­blată de o licitaţie de vinuri, făcută în colaborare cu casa producătoare Vinarte. S-au licitat şi s-au vândut (cu câte 400 de lei fiecare) toate cele 10 sticle din loturile premiate inter­na­ţio­nal cu medalia de aur. La cea de-a doua licitaţie (pe 3 februarie), vân­zarea propriu-zisă a fost de ase­me­nea „acompaniată” de un eveniment complementar: o prezentare de de­sign vestimentar a profesoa­rei Lena Criveanu. Una dintre piese a fost ad­judecată, în cadrul evenimentului, cu 2.000 de lei. Ambele licitaţii au avut încasări globale de peste 60.000 de euro fiecare. La licitaţia din 17 februarie, Goldart Gal­le­ry a avut un indice de performan­ţă de 30,7% (27 de lucrări vândute, din 88 ofertate) şi un nivel general al încasărilor de 65.162 de euro, din care 62.730 de euro numai la sec­ţiunea artă plastică. Cel mai scump tablou adjudecat a fost „Pe terasă la Balcic” (18.824 de euro) semnat de Samuel Mützner. Urmă­toa­rele lu­crări, în ordinea pre­ţuri­lor, au fost „Interior în casa artistului” de Ipolit Strâmbu (7.765 de eu­­ro), un alt tablou de Mützner, „Por­­tretul lui Marcel” (7.060 de euro), şi o sculp­tură în bronz de Ferdinand Gallas (5.176 de euro).
Pentru următoarea licitaţie (ca­re are loc pe 3 martie), Goldart vine în întâmpinarea bărbaţilor care vor să facă daruri culturale soţiilor cu următoarele preţuri: un Tonitza de 20.000 de euro („Tânără cu bone­tă”), un Mützner de 16.000 de euro („Balcic, în grădina Palatului”), un Sabin Bălaşa de 10.500 de euro („Naiade”) etc. Preţurile sunt, evident, cele de pornire…

"Anemone" de Corneliu Baba (Alis)

O „Ţigancă” de 11.765 de euro
La Alis, ultima licitaţie (din 22 februarie) a generat încasări de 52.190 de euro, din care 34.255 de euro la secţiunea pictură. Ceea ce înseamnă un „recul” de aproape 50% faţă de licitaţia anterioară, când s-au vândut obiecte de artă în va­lo­a­re de 102.000 euro (88.000 de euro la secţiunea pictură). În privinţa licitaţiei din 22 februarie, in­dicele de performanţă la secţiunea pictură a fost de 26,6%, cu 21 de tablouri vân­dute din 79 ofertate. Cea mai li­citată lucrare a fost un ulei pe pânză lipită pe carton de Corneliu Baba, intitulată „Ane­mone” şi adjudecată cu 13.000 de euro (preţ de pornire 7.800 de euro). Celelalte preţuri au fost mult mai mici: 3.546 de euro - „Flori pe fond negru” de Ion Pacea, 2.364 de euro - „Marină” de Rudolf Negely, 2.245 de euro - „Şatra” de Nicolae Ver­mont etc.
Printre micile performanţe rea­lizate de Alis la primele licitaţii din 2011 se numără, în aprecierea conducerii acestei case, faptul că un Octav Băncilă („Ţigancă în iarbă”) s-a vândut cu 11.765 de euro şi că o lucrare a unui contemporan, Dan Hatmanu, s-a vândut cu peste 4.000 de euro. Alis se află însă la înce­pu­tul valorificării artiştilor tineri la vânzările prin licitaţii.
Pentru licitaţia din 8 martie, Alis are câteva surprize de propor­ţii… financiare: „Cu oile la păscut” de Camil Ressu şi „Natură statică cu fructe” de Corneliu Michailescu (ambele având preţul de pornire 25.800 de euro), „Garoafe” de Gheorghe Petraşcu (preţ de pornire 20.000 de euro), „Marină” de Nico­lae Tonitza şi „Mănăstirea Neamţ” de Ştefan Dimitrescu (ambele cu „pornirea” de la 17.650 de euro) etc. Poate că ziua de 8 martie le va pur­ta ceva mai mult noroc la vânzare…

Un tablou mic, mic, la un preţ mare, mare
Ultimele două licitaţii de la Art­mark au fost programate în zilele de 23 şi 24 februarie, iar ul­tima a fost, la rândul ei, alcătuită din alte două: licitaţie de artă de­co­rativă şi licitaţie de vinuri foarte vechi. Remarcăm, în treacăt, as­pec­tul ori­ginal al asocierii obiec­te­lor de artă decorativă cu vinurile şi apreciem ca fiind o formulă de cadru care atrage şi induce determinări - în speţă aceea de a achi­ziţiona obiec­tele de artă (formulă folosită şi de Goldart, la o licitaţie anterioa­ră). Precizăm, de asemenea, că la Art-mark, spre deosebire de Gold­art, e vorba de vinuri de peste 60 de ani, care şi-au pierdut de mult func­ţia iniţială, păs-trând-o numai pe cea de obiect de colecţie. Faptul ar me­ri­ta o discu­ţie mai amplă, dar esen­ţial e ceea ce s-a întâmplat în ziua anterioa­ră, la „Licitaţia de Măr­ţi­şor” - a doua ediţie a concep­tu­lui „Mici Opere ale Marilor Ar­tişti”. Fi­ind programată pe 23 fe­brua­rie, a­ceas­ta s-ar fi putut numi la fel de bine „Licitaţia de Drago­be­te”. Se pare că simbolul românesc al dra­gostei, ca şi iminenţa măr­ţişoru­lui şi a Zilei Femeii au fost cu ma­re noroc pentru Artmark, pentru că au reuşit să vândă unul dintre cei mai mari pictori români din toate timpurile şi cel mai mare absent de pe piaţa de artă: Ion An­dreescu. Deşi de dimensiuni lilipu­tane (26 x 35 cm), tabloul „Femei în parc” (ulei pe lemn) este unanim consi­de­rat o capodo­peră. Iar preţul de adjudecare, 130.000 de euro, îl pla­sează pe An­dreescu, brusc, pe locul 6 (ală-turi de Marcel Iancu), în topul ce-lor mai bine vânduţi ar­tişti ro-mâni prin licitaţii. Prezenţa lui Ion Andreescu pe piaţa de artă a fost, după 1990, extrem de firavă, ce­ea ce se explică şi prin aceea că, tră­ind foarte puţin (32 de ani), a şi pic­tat foarte puţin. Ca şi Ştefan Lu­chian, de altfel. Doar că acesta din urmă este prezent totuşi în to­pu­rile caselor de licitaţii. An­dre­es­cu abia acum intră, dar di­rect în to­pul gene­ral. Singurele tablouri având sem­nătura sa, vân­dute prin această formulă, au fost „Peisaj din Valea Buzăului”, ulei pe lemn vândut la Alis, în 1995, cu 7.275 de euro (s-a făcut un calcul al echi­va­lării), „Cap de ţărăncuţă cu tulpan galben”, la Alis, în 1999, cu 43.741 de euro (u­lei pe lemn) şi „Ţărăn­cuţă în pi­cioare”, la Alis, în 2006, cu 10.294 de euro (ulei pe pânză lipită pe carton). Şi iată că acum al patru­lea tablou al lui Andreescu îl aşa­ză pe acesta în zona de top care i se cuvenea de mult. Nu este ex­clus să fie abia în­ce­putul unei as­cen­siuni ful­minan­te, iar Andrees­cu să ajungă primul pictor român ca­re va atin­ge pragul de 1.000.000 de euro.

Sursa: SAPTAMANA FINANCIARA