Se încarcă pagina ...

"ETERNELLE ET FASCINANTE ROUMANIE": analiza unui concept istoric si identitar, elaborat de Adrian Costea, prea rafinat pentru primitivismul nostru postrevoluţionar şi neocomunist

Data publicarii: 13.11.2016 19:10:00

Cu volumul în braţe, mă tot întrebam: „ce am aici?”. Un album? O carte? O colecţie compactă și voit impunătoare de imagini narative și atemporale? Un reportaj fluviu, vertiginos și mut? O lucrare de deconspirare a unor noi și necunoscute tărâmuri? O chintesență vizuală despre însăși substanța unui întreg popor ? Sau poate toate reunite laolaltă?

 

 

 

Într-o primă etapă, imediat după ce am obținut volumul mai sus menționat, l-am parcurs de trei ori: în 30 de minute, în 1 oră şi 10 minute şi, în cele din urmă, în 2 ore şi 40 de minute. Apoi, pentru că a existat și un apoi, de mai multe ori, cuprinzând între degete fascicule întregi, în dezordine și pe sărite. Înţeleg, percep rapid. Dintotdeauna, în viteză, am privit şi albumele cu fotografii sau reproduceri de artă dar, în cazul de față, trebuie să recunosc că, la un moment dat, a trebuit, totuși, să mă opresc o clipă din graba mea și, ușor intrigat, să mă întreb de ce atâta efort și cu ce scop.  

 

Ca să pot răspunde la aceste două întrebări, am regrupat minuțios, timp de aproape 6 luni de zile, nenumărate și diverse informații, inclusiv despre clădirea, reclădirea și întreținerea unei credibilități și a unei imagini de marcă, pe care, odată strânse le-am analizat cu multă stăruință. Documentându-mă, astfel, am terminat prin a descoperi și înțelege că, această amplă lucrare, de departe, nu numai una de înaltă artă fotografică, ne impune nouă, cei din paginile acestei cărți, o abordare neobișnuită, abordare fără de care menirea reală a acestei „povești în culoriˮ, constituită dintr-o progresiune neîntreruptă de 508 fotografii, bine țintită, calculată și executată după înalte și exigente cerințe, ne scapă cu desăvârșire. ( O constatare unanim recunoscută spune că numai o singură imagine poate ține locul a mai bine dec o mie de cuvinte.)  

 

Lucru care de altfel s-a și întâmplat, încă din momentul sosirii ei la noi în țară, când, dintr-o confuzie ciudată dar generală, beneficiarul unic și final al acestei lucrări s-a crezut, cu încăpățânare, că am fi noi, românii. A fost o regretabilă eroare, pentru că „Eternelle et Fascinante Roumanieˮ nu a fost deloc concepută pentru uzul nostru intern ci, în exclusivitate, pentru a fi adresată, ca simbol, inițiator și ambasador, vestitor de vremuri noi, numai decidenților liberi și puternici de-afară și de departe, de la care aveam și așteptam, încă din acele vremuri post-decembriste, o urgentă nevoie de orice formă disponibilă de înțelegere, protecție și ajutor.  

 

Dar, ca acest înalt deziderat să prindă viață cu adevărat și să dea roade, trebuia ca cineva să creeze și să poată pune la dispoziția tuturor acestor decidenți, inconturnabili și internaționali, un real, consistent și coerent instrument de cunoaștere, creat pentru și pe măsura gândirii lor, care să devină imediat și unul de lucru și de comunicare. Construcția acestui instrument de lucru impunea, însă, ca el să fie făcut în perfectă cunoștință de cauză, adică în strictă conformitate cu mecanismele intime și specifice de înțelegere și percepție ale destinatarilor finali, pentru a le permite și a-i incita, în același timp, să vrea și să poată să ne privească și să ne redescopere într-o cu totul altă lumină și să aibă, astfel, cum și de ce să ne admire, dintr-o perspectivă nouă, neașteptată și necunoscută lor până atunci.  

 

Toate acestea trebuiau prezentate cu suficientă brutală sinceritate pentru ca, în cele din urmă, o dată curiozitatea stârnită, destinatarii vizați, lideri ai cu totul altor culturi, obiceiuri și tradiții, să dorească, cu adevărat, să ne perceapă ca susținători și utilizatori ai acelorași principii, idei și valori, după care , în final, să fie de acord să ne accepte în lumea lor, integrându-ne ca parteneri egali, cu aceleași drepturi și aceleași obligații. Plecând de la imperativitatea și urgența acestei strategii de reconstruire a credibilităţii unei întregi națiuni, focalizată cu prioritate celor mai înalte foruri, țări și personalități mondiale, lucrarea „Eternelle et Fascinante Roumanie” a trebuit să fie în așa fel concepută, încât să surprindă oferindu-le, pe loc, dintr-o simplă aruncare de privire, tuturor celor cărora le era adresată, din lumea largă, liberă și bogată, suficiente dovezi vizuale pertinente, veridice și convingătoare, care să ne demonstreze și să ne susțină atât legitimitatea istorică, cât și respectabilitatea și demnitatea, în vederea stabilirii și dezvoltării rapide de noi contacte și de noi forme de comunicare și de colaborare între ei și noi. Pentru ca acest lucru să poată fi înfăptuit și dus la bun sfârșit, trebuia să intervină o minte bună cunoscătoare dar și obișnuită cu toate secretele de funcționare ale gândirii occidentale/internaționale. Era vorba de multă abilitate și dexteritate, în maniera de a pătrunde și de a convinge multitudinea de parteneri externi, pe a căror bunăvoință noi contam atunci și continuăm încă să contăm.

 

 

Privit condensat și simbolic, am putea spune că această realizare nu este numai o autentică fotografie de familie a poporului român, dar și una de identitate pentru un nou pașaport, în vederea unor viitoare și multiple voiaje, alianțe, repoziționări și proiecte. Luând în considerare cele semnalate mai sus, mă simt obligat să atrag, din nou, atenția cititorului acestui text că, în cazul de față, înțelesul realei funcționalități, al scopului și al utilității lucrării intitulate „Eternelle et Fascinante Roumanieˮ, necesită o atenție și o înțelegere deosebite, deoarece, repet, ea nu a fost realizată ca să ne admirăm noi, pe noi înșine, într-un extaz adulator, conform uzanțelor unor vremuri apuse. Ci, dimpotrivă, această lucrare a fost creată cu scopul de a purta și a transmite, prin însăși elocința elementelor sale constitutive, un sofisticat  și „virulentˮ mesaj diplomatic, menit să deschidă și să redeschidă o multitudine de noi căi de comunicare. Pentru a-și atinge scopul menționat mai sus, lucrarea a fost concepută și finalizată sub forma unui document compact și inconturnabil de sensibilizare și de seducție, de câteva sute de pagini, destinat a genera și a capta curiozitatea, încrederea și interesul tuturor centrelor cheie de putere de pe planetă, centre posesoare ale unor mecanisme de gândire, total diferite de cele cunoscute nouă, aici, la granița dintre Occident și Orient. Realitate care ne cere, în continuare, chiar și astăzi, un mare efort de înțelegere.

 

Depistarea dimensiunii și gravității vidului de credibilitate, în care Romînia se afundase încă de la sfârșitul anului 1992, urmat de crearea instrumentului apt în a-l combate și de distribuirea lui internațională și la punct fix, pentru a stopa căderea și a redresa imaginea țării, adică tocmai integralitatea demersului diplomatic de politică externă menționat mai sus, a fost, totuși, unul mult prea sofisticat și mult prea în avans pentru acele vremuri, drept pentru care ne-a și deranjat foarte tare, pentru că a apărut exact în momentul în care noi, cu toții eram, convinși că știm deja totul despre tot și, în consecință, nu-i vedeam și nici nu-i bănuiam necesitatea. Și cu atât mai puțin rostul, cu toate că, în realitate, tot acest demers era mai vital ca oricând pentru interesul nostru.

 

În contextul unei asemenea confuzii, conflictul dintre noi, pe de o parte, și demersul creat să ne ajute în a progresa, pe de altă parte, era nu numai previzibil, dar și garantat. Neputând să-i pătrundem sensul și dimensiunea, datorită lipsei masive de repere, am început prin a-l contesta și marginaliza, după care, ostracizându-l, l-am ridiculizat, renegându-i, vehement, orice formă de utilitate.

 

Decalajul și deficitul de înțelegere, de la acea vreme, între subtilitatea și excelența demersului diplomatic, reprezentat de „Eternelle et Fascinante Roumanie”, și mentalitatea noastră locală, era mult prea mare. Un decalaj uriaș între demersul unei strategii învăluitoare, tandre și emoționale, orientate, în exclusivitate, spre o constelație elitistă de percepții și sensibilități internaționale (politice, economice, financiare, militare etc.), și realitatea unei mentalități distorsionate și ancorate puternic într-un trecut comunist rigid, obtuz, obsolet și suspicios, programat să elimine, fără ezitare, din oficiu, orice formă de noutate sau orice nu ne era nouă deja foarte bine cunoscut.  

 

Sociologic vorbind, știm că mentalitățile pot fi, totuși, modificate, dar numai pe bucăți și pe segmente, cu pauze și de-a lungul mai multor generații. În acest domeniu, orice tentativă de accelerare, a oricărei forme de schimbare, indiferent de natura și scopul ei, declanșează, instantaneu, ostilitatea generală. De aceea, în istoria lumii, perioadele de evoluții rapide au fost, dintotdeauna, impuse cu forța și urmate invariabil de mari și numeroase sacrificii umane. Așa au avut loc toate  marile salturi din istoria cunoscută a omenirii.

 


 

Dar, să revenim la analiza lucrării.

Ei, bine, aici, cu toate că majoritatea covârșitoare a paginilor nenumerotate (tocmai pentru a lăsa loc liber unei imersiuni vizuale nestingherite, de 100%) sunt numai fotografii după fotografii, în cascadă, constați, contrariat, pe măsură ce tot avansezi, că, de fapt, degeaba priveşti. Trebuie să poți să vezi, nu să priveşti. Trebuie să vrei să te înscrii în cercurile concentrice ale undelor ce se răsfrâng de la tine, ca observator, către nişte orizonturi ritmate, mereu altele, mereu altfel, de necrezut de încântătoare, dar într-o fugă înlănțuită, o sarabandă a diversităţii, până când, în cele din urmă, derutat, te plesneşte, în sfârșit, ideea: de aceea vezi mereu, altfel, ca să simţi mereu, la fel, unitatea în diversitate, mişcarea neclintitelor creste montane, multitudinea cerurilor care, până la urmă, îmbracă sfânt, precum o mantie de pelegrin aruncată peste moaştele tocmai revelate: osatura montană, sălbatica învolburare a pădurilor şi asprimea blândă a oamenilor, moaştele sfinte a ceva ce a tot murit spre a fi veşnic. Peisajele, contextele, copiii, adulții și bătrânii, toți și toate laolaltă, sunt mereu altfel, pentru a reuşi să rămână la fel.

 

Prezentarea, elegantă și plină de prestanță, se impune, surprinde și uimește și ea, ca și imaginile, de altfel, care sunt suave, pure și atât de feerice și sincere, încât par cumva ireale și aproape că ne determină sinestezii: vezi ce vezi şi, tot văzând, fermecat parcă, începi să simţi mirosuri și chiar și adieri și, ciulind urechea, parcă începi să percepi și foșnete, dar și frânturi de  sunete de demult, de la facerea lumii. 

 

 

Oamenii, cu chipuri parcă săpate în piatră de un autoritar timp primordial, nu sunt, în aparenta lor frustă simplitate şi resemnare, nici simpli, și nici învinși. Au profunzimea și verticalitatea de neclintit a celor care, din străvechi timpuri, au văzut multe măreţii dispărând în neant şi nu numai că nu sunt resemnaţi, dar au forţe liniştite și adânci, precum propriii lor vulcani care dorm liniștiți și ascunși sub crestele unuia dintre cele mai lungi lanţuri de munţi vulcanici de pe planetă.

 

Ceea ce observi şi asimilezi în galop, traversând și reluând (cu o mândrie și satisfacție greu de stăpânit), imaginile acestei antologii, pagină cu pagină, constați că totul se însăilează, la un moment dat, într-un film despre esenţe și inexprimabile valori ascunse, undeva, în filoane masive. Pe măsură ce vezi, descoperi și te-ndestulezi, uluirea crește și, vibrând, devine fascinaţie, iar curiozitatea născută din această fascinaţie, te determină să începi să cercetezi, filon după filon, până descoperi ce înseamnă toate aceste straturi infinit suprapuse, submerse și împletite, în care imaginile se reverberează în evanescente palete de culori. Ajuns în acest punct, te simți, pentru o clipă, parcă suspendat în timp, dezorientat și, pentru câteva momente, transportat aievea și rupt de realitatea înconjurătoare. Aceasta este eternitatea. Mereu la fel, pentru că este mereu altfel.

 

 

În subliminal, toată această lucrare de 514 pagini și aproape 5 kg creată, totuși, în urmă cu aproape un sfert de veac, ascunde, în calitativa și tulburătoarea ei diversitate și substanță, valențe, dar și vibrații, care o duc și spre cele ale unui manual de istorie. O hartă administrativă, una fizică și una a principalelor sălașuri religioase, la care se adaugă și câteva informații economice și administrative ale țării, dau o perspectivă concretă, îndrumă și orientează, educativ, privitorul în spațiu și-n timp. Imaginile incumbă esenţe indeterminabile prin cercetarea arheologică ori documentară, economică, politică, sociologică, psihosocială, antropologică. Tăvălugul informațional dar, mai ales, cel emoțional, creat de succesiunea inedită și învolburată de imagini, pare să navigheze, mândru, solitar și în totală libertate, fără a se mai sprijini pe clasicul inventar al milenarelor vestigii, nici pe cel al relatărilor istoricilor şi călătorilor de aiurea, nici pe cel al dovezilor metalingvisticii şi fonemologiei și nici pe lista celor 70% dintre localităţi care au astăzi încă denumiri sanscrite.  

 

Poate, doar, rezultatele unor cercetări genetice de ultimă oră ar mai putea aduce ceva elemente noi, dar care riscă, și ele, la rândul lor, să rămână terne pe lângă imaginile acestui documentar de numai câteva zeci de minute. Odată și ultima filă întoarsă și imaginea asimilată din imensa masă cromatică, observăm cum începe să se desprindă și să se ridice, delicat și cu noblețe, ca un șir de mătănii mari, o succesiune întreagă de chipuri și priviri, cu numai foarte puțin timp în urmă întâlnite printre filele cărții și, care, strânse ca într-un snop, ne iau de mână parcă și ne duc direct tot spre ceea ce se cheamă eternitate.

 

 

 

 

 

 

 

  

 

Voi încheia, totuși, aici, această scurtă analiză, dar nu înainte de a semnala un ultim fapt. Pe trupul din marmură albă de Carrara al columnei traiane, au fost sculptate, într-o vertiginoasă spirală ascendentă, 124 de episoade cu scene istorice, reprezentând și imortalizând, într-o friză lungă de 200 m, peste 2.500 de figuri, dintre care o bună parte sunt cele ale strămoșilor noștri, dacii. După unii istorici, acesta ar fi primul film din istoria omenirii. Dacă privim atent, vom observa că aproape exact aceleași figuri, sub forma unei altfel de spirale, tot ascendente, cu indiscutabilă valoare documentară, le regăsim astăzi gravate, de această dată, pe trupul de hârtie al lucrării intitulate „Eternelle et Fascinante Roumanieˮ. Suprapunând aceste două filme și spirale voluptoase, despre al nostru popor, vom realiza indubitabil că ele se contopesc și fuzionează, pentru  că este vorba de șocant aceiași oameni, cu evident aceeași identitate, chiar și după tumultul și distanța celor 2.000 de ani străbătuți.

Quod erat demonstrandum! 

________________________________________

 

AURELIAN MUŞAT, Psiholog sociolog

  • Psiholog principal, consilier, expert la Secṭia de Psihologie din Centrul de stiinṭe comportamentale ale Ministerului Apӑrӑrii Naṭionale, Bucureşti, România.

  • DECORAȚII : Ordinul "VIRTUTEA MILITARĂ " în grad de cavaler.
  • Fost profesor, asociat al Universitӑṭii Politehnice din Bucureşti, al Facultӑṭii Militare de Educaṭie Fizicӑ şi Sport al Catedrei de Sociologia Medicinei din Facultatea de Medicinӑ din Bucureşti şi al Centrului Naṭional de Perfecṭionare a Cadrelor, în domeniile: psihologie industrialӑ, cercetare stiinṭificӑ psiho-sociologicӑ pentru mediul industrial şi construcṭii industriale, sӑnӑtate mentalӑ, ergonomie şi studiul muncii, selecṭia şi capacitatea de lucru a resursei  umane.
  • Autor de probe psihologice proiective şi autor al metodologiilor psihologice de expertizӑ, în cadrul Institutului Naṭional de Medicinӑ Legalӑ, Bucureşti,  România.
  • Doctorate în sociologie pe structuri sociale şi migraṭiune şi în psihologie pe structuri motivaṭionale (fӑrӑ dizertaṭie).
  • Specializare în studii posttraumatice şi cercetare în cadrul Centrului de Cercetӑri Medico Militare, Bucureşti, România.
  • Membru specialist în cadrul comisiei de selecṭie şi pregӑtire pentru lupta în teatrele de operaṭii din Afganistan, Irak, Somalia, Angola, Iugoslavia şi în Comisia de screening postmisiune în Cadrul Centrului de știinṭe comportamentale ale Ministerului Apӑrӑrii Naṭionale, Bucureşti, România.

 

Vezi și „APROAPE TOTUL DESPRE SCULPTORUL ADRIAN COSTEA”

Afisari: 10260
Autor: Aurelian Mușat
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: denisa (Nov, Thu 17, 2016 / 20:51)
ETERNA SI FASCINANTA ROMANIE - visul Romanului adevarat
ETERNA SI FASCINANTA PROSTIE - realitatea pe care o traim
ETERNA SI FASCINANTA HOTIE - ne conduce

In decembrie avem de ales : ROMANIA , prostia sau hotia
Vom vedea .... eu inca sper sa fie ROMANIA
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter