Se încarcă pagina ...

La ce e bună mondenitatea

Data publicarii: 23.09.2012 23:25:00

Se mondenizează piaţa de artă! Era şi timpul pentru că, pe vremuri (în perioada interbelică, spre exemplu), viaţa mondenă avea un pretext artistic. Iar pretextul devenea până la urmă fond şi se dezvolta ca atare. În 1924, Regina Maria a construit la Balcic (azi, în Bulgaria) un castel superb, care îmbina toate stilurile celebre de construcţie (un fel de ecumenism arhitectonic), transformând localitatea într-un Barbizon monden, loc de întâlnire al protipendadei bucureştene şi al artiştilor vremii. Dacă n-ar fi intervenit războiul şi reconfigurarea politică a Europei, probabil că acest focar cultural ar fi dus la sincronizarea, astăzi, a pieţei de artă din România cu cea din restul lumii.


Oportunitatea de a folosi mondenitatea ca „rachetă purtătoare” a creaţiilor plastice a fost sesizată şi folosită din plin de Artmark, care a transformat licitaţiile în show-uri mondene, la care participanţii sunt de regulă oameni cu bani, posibili investitori în piaţa de artă. Rezultatele nu sunt tocmai spectaculoase, întrucât nivelul de cultură al oamenilor de afaceri din România nu diferă foarte mult de cel al unui angajat la ADP aşa că, oricât de valoros ar fi un Tonitza, tot mai fălos e un 4X4.

 

 

Era nevoie, deci, de un impuls propulsor, care să combine celebritatea sau notorietatea cu calitatea artistică. Startul a fost dat în America, prin greco-catolicul Andy Warhol (era catolic de rit bizantin, originar, prin părinţi, din Slovacia). Realizând portrete ale vedetelor de la Hollywood şi având în spate un „manipulator” al pieţei de artă ca Leo Castelli, Andy Warhol a atins foarte repede pragul celebrităţii, care se traduce, în limbaj comercial, prin cotă de piaţă. Această cotă a continuat să crească şi după moartea sa (în 1987), iar preţurile la care se vând astăzi portretele sale sunt aproape de neînţeles. Astfel, lucrarea „Marlon Double” s-a vândut la Sotheby’s, în 2008, cu 32,5 milioane de dolari, iar un portret al lui Elvis Presley cu 37 de milioane. Un alt portret al lui Marlon Brando (o serigrafie reprezentând o scenă din filmul “The Wild One”) va fi scoasă la licitaţie în noiembrie, la New York, de casa Christie’s, fiind estimată la 20 de milioane de dolari.

 

 Cam la acest nivel a ajuns combinaţia dintre artă ca produs şi celebritatea mondenă ca ingredient de marketing. Primul artist plastic care a experimentat la noi această reţetă Pop Art a fost Costin Caioveanu. Cu succes, căci se adresa publicului de Dorobanţi, adică fiţoşilor cu bani, care nu pot înţelege arta decât în termeni decorativi.

 

Tendinţa a simţit-o şi Marilena Muraiu care, dincolo de satira nemiloasă a expoziţiei-pamflet „Despre Elena, în general” (Galeria Simeza, mai 2011), şi-a asigurat succesul la public prin consistenţa mondenă a temei.

 

În acest moment, în Bucureşti există două expoziţii care se încadrează, parţial sau total, în aceeaşi tendinţă de raportare a creaţiei la zona celebrităţilor publice. Una se află la Palatul Şuţu şi aparţine pictorului Răzvan Stanciu (28 de acrilice, printre care portrete ale lui Gheorghe Dinică, Oana Pellea, Horaţiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Lhasa de Sela etc.), iar a doua, a lui Liviu Mihai (fără „u” la sfârşit) este deschisă, din 12 septembrie, la U-Art Gallery de pe Bulevardul Iancu de Hunedoara.

Expoziţia, curatoriată de Marius Tiţa, are un titlu incitant, „F-Line” şi are ca temă, evident, Femeia contemporană, în toate formele şi ipostazele ei. Dar mai ales cele superficial-mondene, căci invitaţii speciali la vernisaj au fost Anca Rus, Florentina Opriş, Roxana Iliescu, Raluca Lăzăruţ şi Valentina Pelinel (cu accesoriul ei matrimonial, Cristian Boureanu), care se regăsesc şi în portretele xpoziţiei. Sala a fost arhiplină: artişti, oameni politici, vedete din showbiz (unele de unică folosinţă), critici de artă, galerişti. Dacă succesul de public se va confirma şi la vânzare, nu este exclus ca vernisajul să aibă ca pandant şi un finisaj. E bună şi mondenitatea la ceva.

 

Sursă: FINANŢIŞTII

Afisari: 1595
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ioana... (Sep, Mon 24, 2012 / 22:23)
mereu am crezut despre Arta ca Ea...


nu are...


nici trecut...
nici viitor...
ci doar prezentul...

Prezentul?
.
.
.
propriilor "noastre" perceptii...




(un cititor onest)...
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter