Miercuri 7 decembrie a avut loc, la Galeria AnnArt, vernisajul expoziţiei colective „Caiet de planuri”, care i-a reunit, în acelaşi spaţiu, pe Sorin Ilfoveanu, Mircea Roman, Ştefan Câlţia, Francisc Chiuariu, Paul Neagu, Dorin Creţu, Vladimir Şetran, Constantin Rusu şi Laura Covaci.

Citez din caietul-program al expoziţiei: ”Reunirea pe simezele galeriei a 30 de lucrări de pictură, grafică, sculptură È™i tehnică mixtă semnate de nouă artiÈ™ti români marchează totodată declaraţia de intenţie a galeriei privind portofoliul de artiÈ™ti pe care îl constituie ca program de promovare pe termen lung. Selecţia È™i decizia asupra acestora provine din dorinţa asumată a AnnArt de a promova È™i vinde, în România È™i în străinătate, marile nume ale scenei artelor vizuale româneÈ™ti; apoi de a (re)aduce în atenţia publicului È™i a colecţionarilor români câţiva artiÈ™ti de mare forţă È™i originalitate creativă, cunoscuţi È™i apreciaţi mai ales în afara României È™i, în sfârÈ™it, de a prezenta artiÈ™ti emergenţi, cvasi-necunoscuţi”. În privinţa acestui din urmă aspect, AnnArt preia (şi bine face) din conceptul lui Radu Boroianu de la European Art Gallery. Artiştii români cu activitate şi performanţe în străinătate, prezenţi în „Caiet de planuri” sunt Paul Neagu (decedat la Londra, în 2004), Dorin Creţu şi Laura Covaci.

„Dincolo de diversitatea de stiluri È™i viziuni creative, de apartenenţa la generaţii sau de cota de piaţă – scrie în continuare în caietul-program - artiÈ™tii din <<Caietul de planuri>> sunt unificaţi prin valoarea certă a lucrărilor expuse È™i prin simpla È™i misterioasa prezenţă a frumuseţii È™i emoţiei conţinute de toate aceste lucrări”.

Mă voi opri la prezenţa, într-un spaţiu expoziţional românesc (foarte rară, cel puţin până în acest moment) a pictoriţei Laura Covaci, despre a cărei pictură criticul de artă francez Robert Albouker spunea, în 2007, următoarele: „Arta Laurei Covaci este o exorcizare a trecutului şi, în acelaşi timp, a viitorului, între care ea construieşte o punte. Creaţiile ei din această fază artistică pot fi aşezate, ca şi celebrele <Capricii> ale lui Goya, sub deviza: <Somnul raţiunii zămisleşte monştri>“.

Reiau prezentarea pe care i-o făceam eu însumi Laurei Covaci în 2009, în „Săptămâna Financiară”: „Laura Covaci a absolvit artele plastice la clasa de pictură monumentală a maestrului Ion Stendl. Poate aşa se şi explică de ce tablourile ei sunt acrilice de mari dimensiuni, înspăimântătoare ca mesaj, sublime ca realizare. Şi, se pare, foarte la modă în Franţa. Pictura ei este populată cu fiinţe cibernetice, monstruoase, cu insecte translucide, cu embrioni umani uriaşi, pe jumătate sintetici, un adevărat apocalips al speciei umane, generator de groază. Un apocalips născut el însuşi din groază - groaza artistului în faţa unei lumi în descompunere. Artista, deja celebră, este fiica unor oameni la rândul lor celebri: scriitorii Aurel şi Stela Covaci, prin casa cărora au trecut mai multe generaţii de scriitori şi artişti din elita culturii române, începând cu Nichita Stănescu şi terminând cu Cezar Ivănescu. Amândoi au adorat-o pe Laura, amândoi i-au dedicat poeme tulburătoare. Iar Laura a trăit, cum singură spune, în lumina lor, nu în umbra lor.
Într-o ordine morală a lucrurilor, succesul uimitor pe care-l are pictura sa în Franţa reprezintă un fel de inefabilă răzbunare a marilor persecuţii pe care le-au îndurat părinţii ei din partea regimului comunist şi a ingratitudinii trădătoare a unora dintre foştii prieteni. Crescută de Stela şi Aurel Covaci în mijlocul boemei de rasă şi al marilor repere culturale, iubită şi binecuvântată de Nichita şi Cezar Ivănescu, Laura Covaci trăieşte, în locul acestora, gloria europeană pe care ei n-au avut norocul s-o guste”.

Pictoriţa a atras atenţia şi la AnnArt, unde una dintre lucrări era deja vândută la vernisaj (cu 10.000 euro). Cele câteva picturi din expoziţie fac parte dintr-un proiect amplu (care se va materializa peste câteva luni) intitulat "Orfelinat, o istorie a singurătăţii colective".