Se încarcă pagina ...

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (I)

Data publicarii: 31.10.2012 02:41:00

 

 

De șapte ani, într-o discreție absolută,

pe ”38 rue de Lisbonne”, Parisul ține la inimă

 

O capodoperă a sculpturii

 

prin  acumulare: 

 

„ J’accuse… ! E.Zola/

 

  Moi aussi…! A.Costea”.


Geneza care vindecă Big-Bang-ul

 

(I)

 

Chiar şi doar dacă luăm în calcul numai şlefuirea compulsiv-obsesivă a morfemelor geometrice care compun lucrările sale din bronz și oțel, s-ar putea spune că Adrian Costea face artă singulară, vizionară, nevrotică şi în afara normelor.  În plus, chiar dacă a trecut cu bine printre „ presele ” pedagogice zdrobitoare prin augusteţe ale Miliţei Petraşcu şi ale lui Marcel Iancu şi „ s-a mişcat ” îndelung în zonele de influenţă directă ale multor oameni celebri, din domeniul artei sau nu, artistul Adrian Costea este un individ fundamental liber de orice fel de influenţă. De fapt, nu a acceptat să fie educat sau învăţat de nimeni, niciodată. Este rebel şi îşi exprimă rezistenţa faţă de diversele valori colective. Detestă aglomeraţia, grupurile şi orice formă de asociere, indiferent de natura ei. Respiră  în singurătate şi în secret. Liniştea şi discreţia îi sunt absolut necesare nu numai pentru a crea, dar şi pentru a supravieţui. Trăieşte într-o lume strict personală, condusă de maniere, reguli şi principii care sunt numai ale lui. O lume închipuită, care se opune cu fermitate societăţii în ansamblul ei. În opera sa, utilizează tehnici şi combinaţii de tehnici neobişnuite sau chiar necunoscute. Având în vedere cele de mai sus, trebuie semnalat că Adrian Costea a creat dintotdeauna, în paralel cu bronzurile şi oţelurile, şi un alt tip de lucrări într-un fel fundamental diferite şi catalogate pripit, ca făcând parte, eventual,  din aşa-zisa  „artă brută”.

 

Dar dacă situarea lor printr-o « etichetă » verificată se cere cu orice preţ, eu propun, din respect pentru rigoare, să le încadrăm, direct şi exact acolo unde le este locul, adică la « ARTĂ PRIN ACUMULARE ». Pentru a ne lămuri, va trebui să descifrăm şi acest cod secret al creaţiei lui Costea, drept pentru care vă propun să zăbovim puţin asupra unei lucrări majore, grăitoare pentru forța de exprimare excesivă a artistului.

 

       

 

Dacă te abaţi, cu treburi de justiţiabil sau doar pentru o vizită de curtuoazie, pe la faimosul cabinet de avocatură al la fel de celebrului Jean Veil, situat pe „38 rue de Lisbonne, Paris, VIII - eme”, şi după ce păşeşti peste pragul uşilor culisante ale intrării principale care se deschid către holul de primire - punctul de emergenţă, de divergenţă şi deci de maxim trafic al cabinetului -, vei fi şocat să dai mai întâi cu privirea de  un „ CEVA ” mare, ameninţător, compozit,  care aparent n-are nimic de-a face nici cu sobrietatea arhitecturală a clădirii, nici cu destinaţia ei profesională. Un fel de ciudată stivă cu lucruri, strânse laolaltă ca înainte de a te apuca de o curăţenie generală. Acel „ CEVA ” poartă numele „ J’accuse… ! E.Zola / Moi aussi… ! A.Costea” - parafrază la titlul scrisorii publicate de Zola în apărarea  lui Alfred Dreyfus - şi pare a fi, în urma  primului  impact de percepţie, opera unui om rătăcit.

 

  

 

După o îndelungă, voită, chinuitoare şi iluzorie lipsă din peisajul plastic contemporan, într-o noapte din octombrie 1999, pe când se afla în detenţie, într-una dintre celulele faimoasei închisori din inima Parisului, numită „La Santé”, Costea are viziunea maşinăriei infernale descrisă de Franz Kafka în „ Colonia penitenciară ”, „poveste” pe care o citise în urmă cu exact 34 de ani, dar care i se pierduse cu desăvârşire din memorie, luată de curenţii contradictorii care i-au traversat existenţa. Imediat ce este pus în libertate, după numai 26 de zile de arest preventiv, vreme de câţiva ani, o plăsmuieşte în minte şi pe hârtie, în versiuni nenumărate şi în cascadă. În acelaşi timp, scotoceşte, fără oprire, prin gropile de gunoi şi prin târgurile de vechituri în căutarea elementelor ei componente. În cele din urmă, trece la treabă şi  începe să o asambleze în cursul lunii ianuarie 2005. La sfârşitul aceluiaşi an, la câteva zile după 13 decembrie, când a fost în sfârşit terminată, botezată, datată şi semnată, lucrarea intră în posesia lui Jean Veil şi este expusă de îndată, acolo unde se află şi astăzi.

 

Compusă dintr-un număr indefinit de piese (la o numărare superficială - peste 30.000 !),  „ J’accuse… ” este o parabolă halucinogenă a conceptului de Justiţie. Elementele de compoziţie, prinse într-un tot imposibil, converg în simboluri care se succed nebuneşte şi semnifică ameţitor, ca un cârd în transă de dervişi rotitori înlănţuiţi în hora ancestrală a misteriosului lor ritual. Până când, după un timp, înţelesul ei deplin se revarsă covârşitor şi vă  face fie să vă îndepărtaţi îngroziţi, fie să-i rămâneţi, pentru o îndelungă şi profundă meditaţie,  alături.

 

 

 

VA URMA

.................................................................................................

ACEST TEXT este doar un episod dintr-un studiu amplu, făcut asupra unei opere plastice cu potenţial de reper universal în arta contemporană. Lucrarea, care e o sculptură-instalaţie, se numeşte „J’accuse...! E. Zola / Moi aussi...! A. Costea” şi aparţine unui artist de origine română. Este expusă de şapte ani la Paris, în holul de primire al cabinetului unui avocat de talie mondială, pe nume Jean Veil.

Studiul de faţă este făcut „la două mâini”, în sensul că e scris de doi autori (Miron Manega şi Ciprian Chirvasiu), fiecare dezvoltându-şi analiza în mai multe capitole, prezentate în serial pe CERTITUDINEA. Pentru cei interesaţi de lectura celor două analize, acestea sunt linkurile care fac trimitere la ele:

 

 

MIRON MANEGA:

Golemul Costea: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea" (I). EXORDIUM

Golemul Costea: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea" (II). NARRATIO

Golemul Costea: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea" (III). ARGUMENTATIO

Golemul Costea: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea" (IV). PERORATIO

Jean Veil, proprietarul "Golemului Adrian Costea" din Rue Lisbonne

 

CIPRIAN CHIRVASIU

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (I)

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (II)

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (III)

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (IV)

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (V)

 

Vezi și „APROAPE TOTUL DESPRE SCULPTORUL ADRIAN COSTEA”

Afisari: 1145
Autor: Ciprian Chirvasiu
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter