Se încarcă pagina ...

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (II)

Data publicarii: 31.10.2012 04:01:00

 

De ╚Öapte ani, într-o discre╚Ťie absolută,

pe ”38 rue de Lisbonne”, Parisul ╚Ťine la inimă

 

O capodoperă a sculpturii

 

prin  acumulare: 

 

„ J’accuse… ! E.Zola/

 

  Moi aussi…! A.Costea”.


Geneza care vindecă Big-Bang-ul

 

(II)

 

Primele paliere ale receptării. Deşi este înaltă de peste trei metri şi cântăreşte aproape o tonă, instalaţia nu atinge solul, ci „ pluteşte ”, „ planează ” la câţiva centimetri deasupra lui. Postamentul/bază-alcătuit din cărămizi unghiulare şi sobre-poartă „ gustul ” zidurilor de instituţii ale statului care decid destinele insului comun ; deci inclusiv Justiţia. O ramă patinată bronz-turcoaz, placată cu foiţă de aur, ce sugerează „ amănuntele ” metalice ale respectivelor instituţii şi „ preţiozitatea ” acestora în Franţa - clanţe, porţi, balamale, ferestre şi acoperişuri.

 

Toate acestea încadrează un tablou abstract,  pictat pe lemn, în culori vii, de un optimism debordant şi o serenitate aproape inocentă. Contrastul imens dintre acest tablou şi greutatea înspăimântător-întunecată a lucrării care se sprijină şi se înalţă pe verticală, ţâşnind din el, creează valuri succesive de frică şi speranţă. Oare dacă ai apucat să te situezi într-un raport neabuziv cu propriul tău adevăr, nimic absurd şi de necontrolat nu se mai poate petrece? Întâiul semn al iluziei şi al cauzelor ei: o tigaie găurită, uzată şi ruginită, unde  este „ pârpălit ” un biet şoarece de cauciuc,  „ înfierat ” cu mărcile monedelor euro, lirei sterline şi dolarului; naivul visător, mutilat de toanele zeului Ban, care-l aruncă peste chinurile pârjolitoare generate de interese omeneşti supra-raţionale-iar, derulând spre începuturi istoria : personajul Adrian Costea însuşi.

 

   

 

Roţile a două roabe-semne ale rulării, ale ne-stării, ale realităţilor incerte ; în India postvedică, roţile înseamnă mişcarea neîncetată a timpului; roţile sunt anexate inevitabil perfecţiunii cercului, dar ating, în trecere, şi dimensiunea imperfecţiunii, prin raportarea la devenire, la geneza continuă, la contingent, la perisabil, la ciclurile nestatornice ale înnoirilor; dar ele sunt întâlnite şi ca simboluri ale eliberării de starea indusă de un anume loc; sau ca simboluri ale lumii, cu butucul - principiul nemişcării, care iradiază prin spiţe, energia necesară obadei, circumferinţei; roata cu şase spiţe face trimitere la simbolismul solar sau la monograma lui Hristos, ca proiecţie pe orizontală a crucii cu şase braţe; cele două roabe, cărora, prin fixarea lor spate în spate, li s-a anihilat utilitatea cunoscută - transportul alimentelor vitale = supravieţuirea - constituie axul de forţă şi de stabilitate care susţine întreg ansamblul; roaba: prelungire a braţelor, putere umană sporită prin intensitatea pârghiei, prin capacitatea de încărcare suplimentară a „ tronului ” şi prin libertatea punctiformă de a alege direcţia; echilibrul ei depinde de echilibrul celui care o mânuieşte - deci şi simbol al destinului omului „ decantat ”  de propria lui voinţă.

 

Urmează arcuirea unei aripi, alcătuită din lame de lemn negru comprimate, care îşi are corespondenta identică în partea opusă ; aripile maşinăriei sunt încordate, bat, Infernul este gata şi îşi poate lua zborul din clipă în clipă, atacând fulgerător, unde, când şi pe cine doreşte ; această singură simetrie i-ar putea conferi operei morganele unei „ feţe ” versus un „ spate”; nălucirea este însă destrămată imediat de neputinţa delimitãrii „ feţei ” de „ spate ” : citirea stroboscopică anulează aceste dimensiuni. O pereche de foale, inspiraţia/expiraţia cu „ gura ” îndreptată către cărbunii Iadului care încing tigaia cu şoricelul damnat : suflul Justiţiei, pe care Costea a scris de mână şi cu roşu „ La Machine ” şi care a fost fixată acolo numai ca să înteţească flăcările Răului. Deasupra foalelor, pe corpul roabei, stau scrise tot cu litere roşii - semnătura artistului, data terminării lucrării şi titlul acesteia. 

 

Vine apoi o uriaşă balanţă adânc ruginită ; simbol al echilibrului, în „ cuiul ” căruia oscilează toamna exterioară şi anotimpul nutritiv al pornirilor interioare ; de lanţurile ei străvechi, atârnă cele două talere ale dreptăţii ; de fapt-două tave cu marginile ridicate, utilizate la rostuirea ordonată a boabelor pentru găini ; pe fiecare : revărsate în cruce, câte patru Coduri Penale, pe paginile cărora Adrian Costea a subliniat, o mică parte din puzderia de articolele supreme de lege care l-au aruncat în închisoare şi care l-au purtat apoi, vreme de un deceniu, prin toate măruntaiele hidoase şi infernale ale unei maşinării imaginate nu să împartă dreptatea, ci  numai să presupună, să acuze, să vadă şi să audă fără să privească şi fără să asculte, şi, într-un final, cu o superioritate şi o autoritate aproape divine, să zdrobească destine.

 

Deasupra jgheaburilor care alimentează minţile de anvergură galinacee şi pe care sunt aşezate Codurile, şade Înţelepciunea, sugerată de două bufniţe modelate în lut ars, de un alb mat, tronând peste cuiburile lor secrete, alcătuite din crengi şi din frunze de stejar, dar şi din  peste 1.000 de ghinde - fiecare dintre ele preparată manual, plastifiată şi plasată în aşa fel încât să asigure şi echilibrul balanţei (elementele constitutive ale cuiburilor fac  aluzie la faptul că regele Louis al IV-lea obişnuia să împartă dreptatea sub un stejar secular; de aici - copacul simbolic la umbra gravă a căruia se împlineşte justiţia); în plus-ghinda/glandul este asociată simbolisticii oului, a fecundităţii, a virilităţii, dar, în funcţiunile sale religioase, denotă puterea adevărului provenit din două surse : natura şi revelaţia ; balanţa este agăţată de o furcă cu dinţii în sus-concomitent, unealtă destinată procurării hranei, apărării dar şi atacului, atunci când necesitatea o impune ; în căuşul furcii - Graalul, din cristal, poleit cu foiţă de aur; cumpănirea balanţei este atât de fragilă încât aceasta ar începe să oscileze, dacă pocalul sacru s-ar umple şi o singură picătură de lichid euharistic ar cădea pe unul din braţele bătrânei balanţe dezechilibrând-o, fapt care ar declanşa instantaneu punerea în mişcare a maşinii, care va începe să-şi execute infernala sa misiune; de unul dintre dinţii furcii zace agăţată cu ostenire o robă aparţinând chiar renumitului avocat Jean Veil.

 

 

 

Între cele două platouri-cuiburi aprig păzite şi stăpânite de bufniţele albe, o ironie brutală - un borcan (pe partea interioară a  capacului acestuia, Adrian Costea ╚Öi-a pus din nou semnătura) care conţine o capsulă uriaşă ; denumirea şi destinaţia ”medicamentului” a fost prinsă în ţinte, dinăuntru, chiar de peretele borcanului : „ Vaccin contra riscurilor meseriei ” ; iar pe corpul capsulei stă scris următorul text:  "În interiorul acestei capsule se găseşte singurul vaccin eficace care te apără de probleme profesionale, de clienţi nemulţumiţi şi de pericolul aproximaţiilor diverse şi multiple": este vorba despre capsula care trebuie înghiţită de statura etică a magistratului, pentru ca, bineînţeles, numai în caz de „nevoie”, inocentul să fie găsit, totuşi, vinovat. Între talere: „ vorbitorul ”, unica posibilitate de comunicare cu exteriorul, câteva grilaje prin care se pot întrezări şoarecele din tigaie fixat  în „ zona celulelor ”.

 

În dosul celei de-a doua aripi, atârnat de un şnur, un tratat în limba germană despre bolile betonului : chiar şi rezistenţa omeneşte percepută a fi riguroasă şi imortală este supusă disoluţiei în timp ; pe copertele şi pe cotorul cărţii, Adrian Costea a scris, cu o pensulă şi cu vopsea  roşie, câteva panseuri, ale căror mesaje de abur tind să explice faptul că, de fapt, indeterminabilul şi „ de neatins ”-ul sunt reperele care trancend materia perceptibilă cu simţurile ; pe prima copertă pot fi cititte următoarele  reflexii:„Doamne, Dumnezeule, ce vei face Tu cu iertarea Ta, dacă noi nu vom mai păcătui?”; „Un surd a auzit vorbind un mut, care s-a întâlnit cu un orb, care a dat peste un şchiop, care a luat-o la fugă…” ; „Limba nu are oase, dar le poate frânge”; „Adevărata umilinţă constă în a nu dori nimic.”; „Când visăm că mergem cu trenul, nu mai trebuie să ne cumpărăm bilet!”; „Atâta vreme cât cuvintele sunt pe buzele noastre, noi suntem stăpânii lor. Din momentul în care le rostim, le devenim supuşi ” ; iar pe ultima copertă:  "Omul este creaţia supremă şi, totuşi, când trebuie să-şi mulgă vaca, este obligat să îngenuncheze"; "Plăteşte-ţi datoriile, înainte să începi să oferi cadouri!"; "Singurul scop al banului, nu este altul decât banul-însuşi"; "Dumnezeule! Ajută-mă să mă ridic! În ceea ce priveşte prăbuşirea, mă descurc şi singur".

 

   

 

VA URMA

.................................................................................................

ACEST TEXT este doar un episod dintr-un studiu amplu, făcut asupra unei opere plastice cu potenţial de reper universal în arta contemporană. Lucrarea, care e o sculptură-instalaţie, se numeşte „J’accuse...! E. Zola / Moi aussi...! A. Costea” şi aparţine unui artist de origine română. Este expusă de şapte ani la Paris, în holul de primire al cabinetului unui avocat de talie mondială, pe nume Jean Veil.

Studiul de faţă este făcut „la două mâini”, în sensul că e scris de doi autori (Miron Manega şi Ciprian Chirvasiu), fiecare dezvoltându-şi analiza în mai multe capitole, prezentate în serial pe CERTITUDINEA. Pentru cei interesaţi de lectura celor două analize, acestea sunt linkurile care fac trimitere la ele:

 

MIRON MANEGA:

Golemul Costea: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea" (I). EXORDIUM

Golemul Costea: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea" (II). NARRATIO

Golemul Costea: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea" (III). ARGUMENTATIO

Golemul Costea: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea" (IV). PERORATIO

Jean Veil, proprietarul "Golemului Adrian Costea" din Rue Lisbonne

 

CIPRIAN CHIRVASIU

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (I)

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (II)

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (III)

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (IV)

O capodoperă a sculpturii prin acumulare: "J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea". Geneza care vindecă Big-Bang-ul (V)

 

Vezi ╚Öi „APROAPE TOTUL DESPRE SCULPTORUL ADRIAN COSTEA”

Afisari: 1062
Autor: Ciprian Chirvasiu
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter