Se încarcă pagina ...

ODESSA ÎN FLĂCĂRI - o capodoperă cinematografică distrusă de ruşi, recuperată de la italieni

Data publicarii: 05.07.2010 14:08:00

Denumire: ODESSA ÎN FLĂCĂRI

An: 1942
Regizor: Carmino Galleone
Autorul scenariului: Nicolae Kirițescu
Actori: Maria Cebotari, Carlo Ninchi, Filippo Scelzo, Olga Solbelli, Willi Colombini
Durata: 1:31:31
Limba: italiana (subtitrat în limba romana)

 
 
În 2004, cinematografia românească a primit un dar nesperat. Presa italiană a scris despre un fapt cu totul inedit, anume descoperirea întâmplătoare, în arhivele studiourilor Cinecita din Roma, a peliculei filmului “Odessa în flăcări”, considerat definitiv pierdut. “Odessa în flăcări”, realizat în anul 1942, într-o coproducţie româno-italiană, este consemnat în istoria cinematografiei europene şi mondiale, o capodoperă a genului. Filmul a fost distins cu Marele Premiu la Festivalul Internaţional de film de la Veneţia, în 1942.

 
 
 
 

O basarabeancă în rolul principal

 

Având că subiect drama refugiaţilor din Basarabia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca şi a ororilor comise de trupele NKVD, filmul a fost interzis după ocuparea ţării de către Uniunea Sovietică, iar protagoniştii acestuia aruncaţi în închisori. Depus în arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total oprite, nu numai de a fi difuzate, dar È™i de a fi vizionate într-un cadru restrâns, timp de mulţi ani, „Odessa în flăcări” a figurat doar în registrul de evidenţă al arhivelor, apoi a dispărut din scripte. După decembrie 1989, unii cercetători în istoria filmului au căutat zadarnic să dea de urmă peliculei, investigaţiile ducând la concluzia că ea a fost confiscată de „consilierii sovietici” în perioada ocupaţiei, după care a fost scoasă din evidenÈ›e, de către Direcţia presei şi tipăriturilor (fosta cenzură). S-a mai descoperit că Securitatea a dat un ordin prin care s-a dispus distrugerea unor filme de război din perioada 1940-1944, considerate fasciste şi „imperialiste”, „duşmănoase orânduirii socialiste”. Printre acestea figurau şi filmele „Escadrilă albă”, „Noi” şi altele.

 

Această capodoperă cinematografică numită „Odessa în flăcări” aparţine regizorului italian Carmine Gallone, unul dintre cei mai renumiţi ai vremii, şi o avea în rolul titular pe Maria Cebotari, celebra soprana de origine basarabeană. Scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiriţescu. Cel care a avut însă ideea realizării acestei pelicule (a cărei producţie a şi finanţat-o) este însă un personaj mai puţin cunoscut: cineastul È™i criticul literar român Ion Filloti Cantacuzino.

 

 
 
 
Ion Cantacuzino dejoaca planurile lui Goebbels

Ion Șerban Filotti Cantacuzino (n. 7 noiembrie 1908, BucureÈ™ti - d. 27 august 1975) a fost cineast, critic literar È™i medic român, fost director al Centrului NaÈ›ional al Cinematografiei, fiul prinÈ›ului Ioan Cantacuzino È™i al actriÈ›ei Maria Filotti.

A urmat studii de medicină È™i filosofie însă, pasionat fiind de film, a s-a dedicat cronicilor È™i studiilor privin cinematografia. A iniÈ›iat È™i a susÈ›inut, la Radio România, „Cronica cinematografică”, o emisiune de analiză critică a celei de-a È™aptea arte. A scris scenarii de film È™i a regizat filme documentare, a publicat cărÈ›i È™i studii dedicate universului cinematografiei: „Uzina de basme” (primul volum de estetică cinematografică, în limba română È™i primul din Europa), „Întâlniri cu cinematograful”, „Note pentru azi”, „De amore”, „Momente din istoria filmului românesc”, „Jean Mihail”, „Filmul românesc de altădată”.

În 1941 a fost numit director al Centrului NaÈ›ional al Cinematografiei, participând la realizarea unor filme precum „Odessa în flăcări” È™i „O noapte furtunoasă” de Jean Georgescu.

După cel de-al Doilea Război Mondial, este arestat pentru un timp È™i i se interzice să mai lucreze în cinematografie. Lucrează însă ca medic psihiatru la Spitalul Brâncovenesc, până în 1975.

Descendent al unei familii ilustre de cărturari È™i domnitori, a făcut parte din generaÈ›ia lui E.M. Cioran, Mircea Eliade È™i Eugen Ionescu. Studiase Literele la Universitatea pariziană Sorbona È™i era doctor în psihologie. Personalitate enciclopedică, era pasionat de literatură È™i de medicină, studiind deopotrivă istoria, în anturajul lui George Bratianu È™i al lui Nicolae Iorga. DeÈ™i bogat È™i nobil de obârÈ™ie, Ion Cantacuzino se comporta extrem de modest, fiind uimitor de comunicativ. Spre deosebire de ruda sa apropiată, generalul Zizi Cantacuzino-Grănicerul, nu era interesat de lupta politică, având mai curând apetenÈ›e pentru competiÈ›ie în general, È™i pentru sport în special, ca şi vărul său, aviatorul Bâzu Cantacuzino.
 
Exuberant È™i bun organizator, a avut o extraordinară iniÈ›iativă, în momentul în care aparatul de propagandă hitlerist încerca să-È™i extindă tentaculele È™i asupra cinematografiei europene - bineînÈ›eles È™i asupra celei române. El a realizat atunci un acord de asociere cu cinematografia italiană, foarte aproape de spiritul È™i de cultura română, înfiinÈ›ând societatea „Cineromit”.
 
Mai mult, pe această bază a realizat un vast proiect de construcÈ›ie, pe malul lacului Fundeni din BucureÈ™ti, a unui mare studio cinematografic, planurile aparÈ›inând arhitectului Octav Doicescu, urmând ca acesta să fie dotat cu aparatură italiană, dăruită de Guvernul de la Roma. Din păcate, proiectul a fost abandonat, din cauza cursului războiului. Aflând despre acordurile româno-italiene, Joseph Goebbels, colaborator al lui Hitler È™i ministru al Propagandei È™i InformaÈ›iilor în guvernul nazist, nota în însemnările sale zilnice: „Italienii ar vrea să se înfrupte din cozonacul cinematografului românesc, care ar fi trebuit să ne revină nouă”.
 
 
 
 

Cinematografia românească – în plină ascensiune

 

Pe fondul acestei competiţii surde între nemţi şi italieni, pentru supremaţia în domeniul cinematografic, Ion Cantacuzino a avut ideea realizării unei coproducţii splendide şi operative cu Cinecita de la Roma, intitulată „Odessa în flăcări”. Filmul a fost turnat după scenariul dramaturgului Nicolae Kiriţescu. „Odessa în flăcări” urma tradiţia inaugurată de primul mare film românesc din 1912, care omagia victoria trupelor române în Războiul de IndependenÈ›ă din 1877. Noul film românesc omagia însă victoria trupelor române în lupta pentru eliberarea Basarabiei, ocupată de armata sovietică în 1940, fiind prezentat în premieră la Roma şi la Bucureşti, simultan. Avut un succes de casă impresionant şi cronici elogioase, inclusiv la Berlin, cu toată invidia lui Goebbels. Nici nu se putea altfel, deoarece, dincolo de aspectele realismului istoric, pelicula era o superbă realizare artistică. Nu a fost însă un exemplu singular, deoarece industria cinematografică românească se afla în plină ascensiune, ceea ce contrazice afirmaţia politrucilor comunişti, rău-voitori, anume că până în anii ‘60 ea nu a existat.

 
 
 
 

Un film despre teroarea stalinistă

 

„Odessa în flăcări” este o pagină vibrantă de istorie, arătând lumii, în 1942, la Festivalul de la Veneţia, unde de altfel a câştigat Marele Premiu, ce înseamnă ocupaţia bolşevică şi teroarea stalinistă. Timp de mai bine de o jumătate de secol, despre filmul respectiv nici nu s-a pomenit. Nici nu putea fi vorba să se dea în vileag drama Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, atâta vreme cât la Bucureşti se află la putere un regim obedient Kremlinului. 

 

Căci în film se arătau şi fragmente din jurnalele de actualităţi în care coloane uriaşe de refugiaţi basarabeni îşi căutau, în 1940, scăparea în faţă pericolului de moarte al trupelor NKVD. Emoţia publicului era cu atât mai mare, cu cât fuseseră descoperite două uriaşe gropi comune, în care zăceau peste 50.000 de morţi, săteni români împuşcaţi de NKVD. Peste acest îngrozitor măcel, care a făcut la vremea lui obiectul unei anchete a Crucii Roşii Internaţionale şi a stârnit un val de proteste împotriva atrocităţilor sovietice, s-a aşternut o tăcere deplină după 1944. Şi, în timp ce Moscova a recunoscut, prin glasul lui Gorbaciov, că NKVD-ul a fost asasinul celor 10.000 de ofiţeri polonezi în pădurea Katin, despre oribilul genocid basarabean încă nu se pomeneşte nimic. Ba, în plus, regimul domnului Iliescu a găsit normal să semneze un Tratat politic cu Rusia, în care România se recunoaşte vinovată de crime pe care nu le-a comis.

 

Proiecte distruse de istorie

 

Interesant este că, nu cu mult timp înainte ca pelicula pierdută să fie regăsită miraculos la Roma, a apărut la Bucureşti un volum intitulat „Istoria secretă a filmului românesc”, scris de criticul Viorel Domenico, în care se amintea de „Odessa în flăcări”, pentru prima oară după 62 de ani de tăcere. Astfel am aflat că protagonista filmului a fost Maria Cebotari, basarabeancă de origine, una din marile actriţe lirice mondiale, dar şi vedetă de cinema, tot atât de celebra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca È™i Alida Valli. De altfel, Ion Cantacuzino începuse tratativele de a realiza o altă pelicula în coproducţie româno-italiană, despre viaţă lui Ştefan cel Mare, în care Alida Valli ar fi avut rolul principal feminin, iar ca interpret al marelui voievod moldovean, pe Amedeo Nazzari. Scenariul fusese scris de Camil Petrescu.  

 

Din nefericire, istoria a hotărât altfel soarta proiectului respectiv. Invazia în Bucureşti a trupelor sovietice din 1944 a produs confiscarea arhivelor cinematografice naţionale, unele producţii fiind socotite printre primele din lume. Totul se află acum la Moscova, parte a Tezaurului Naţional pe care îl revendică România. 

 

În aceeaşi arhivă confiscată de ocupanţii sovietici se mai află şi pelicula „Escadrilă albă”, film consacrat aviatoarelor românce care, în timpul războiului, au evacuat peste o mie de răniţi grav, de pe linia frontului, inclusiv de la Stalingrad, fără a suferi pierderi în avioane. „Escadrilă albă”, cum era numit acest corp de aviaţie feminin, este astăzi considerată prima formaţiune de acest gen din lume, aflându-se înscrisă în istoria mondială a aviaţiei.

 

 
 

Alte filme pierdute

 

Filmul „Odessa în flăcări”, preluat în copie din Italia, a fost recondiţionat cu atenţie, acum fiind oferit spectatorilor români. Se descoperă pagini de istorie ascunse, groaznicul masacru suferit de basarabeni din partea trupelor sovietice, pentru singură vină că erau români. Din păcate, despre „holocaustul” basarabenilor, bucovinenilor şi transilvănenilor, autorităţile de la Bucureşti manifestă încă o condamnabilă tăcere. Nu se vorbeşte nimic nici despre asasinarea, de către NKVD, a 17.000 de prizonieri români, ca represalii la lichidarea, de către jandarmii români, a grupelor de partizani sovietici care acţionau la Odessa, în spatele frontului, ascunşi în catacombele oraşului. În timp ce soldaţii români se bucurau de prevederile Legii internaţionale care ocroteau prizonierii de război, tot în spiritul legislaţiei internaţionale civilii înarmaţi care atacau în spatele frontului erau socotiţi terorişti. Dar cine ţinea cont de legislaţia internaţională la Moscova, unde conducerea statului era alcătuită din criminali?

 

Oficiul Naţional Cinematografic a prezentat la vremea respectivă imagini ale acestor atrocităţi, care au zguduit lumea. Tot atunci au fost făcute filmele de montaj „România luptă contra bolşevicilor”, „Războiul nostru sfânt” şi „Noi”, cu care umanitatea a descoperit faţa atroce a celui de-al Doilea Război Mondial, înainte că Aliaţii să găsească şi să filmeze lagărele morţii naziste. Gropile comune din Basarabia şi din Bucovina, cu zeci de mii de bărbaţi, femei şi copii români, dezbrăcaţi şi împuşcaţi în ceafă de NKVD, peste care se aruncase var, au fost confirmate de experţi ai Crucii Roşii de la Berna, concluziile fiind semnate şi de medicul sovietic SapoÈ™nikov. Documentul se află şi astăzi în arhivele acestei organizaţii mondiale. Nu există nici măcar un monument în România consacrat victimelor nevinovate ale atrocităţilor sovietice. Dar se ridică altele care nu au nici o legătură cu istoria românilor. Dar acesta nu mai este un aspect al istoriei cinematografiei, ci al ISTORIEI.


 Surse: Alternativaonline.ca, Curaj.Net, Telecinemateca.com, Wikipedia

Afisari: 8554
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: iulian (Jan, Tue 05, 2016 / 13:31)
foarte emotionant!
Nume: ion vartanu (Aug, Fri 05, 2016 / 12:52)
e un film super. trebuie numaidecat sa-l vizioneze toti romanii!!!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter