Se încarcă pagina ...

Pictura bisericească, o artă care se măsoară în hectare

Data publicarii: 14.03.2011 23:43:00

Din cifrele publicate de rapoartele Patriarhiei, co­ro­borate cu cele ale Se­cretariatului de Stat pentru Culte, dar şi cu rapoartele unor ONG-uri străine (Fundaţia Solidari­ta­tea pentru Libertatea de Conşti­inţă şi APADOR), rezultă că în Ro­mâ­nia s-au construit, din 1990 în­coace, peste 4.000 de lăcaşuri de cult, dintre care peste 3.000 sunt biserici creştin-ortodoxe. Conform evaluări­lor comparative ale celor două ONG-uri, în ultimii 20 de ani s-au construit aproximativ 200 de biserici anual. În schimb, avem de trei ori mai pu­ţine şcoli, iar din 2000 până în 2010 a dispărut câte un spital pe an.
„Explozia” imobiliară a cons­truc­­ţiilor bisericeşti, invers propor­ţională cu dinamica demografi­că (şi parcă la concurenţă cu bănci­le), atinge punctul culminant în de­ma­ra­rea lucrărilor la Catedrala Mân­tuirii Neamului. Dincolo de oportunitatea discutabilă privind numă­rul ameţitor al acestor construcţii, ele duc la dezvoltarea unui domeniu mai puţin dezbătut al artelor plastice, şi anume pictura bise­ri­cească. Dacă ar fi să evaluăm în hec­tare de suprafaţă pictată (fără să mai luăm în considerare restau­ră­rile), am constata că acest gen de pictură este de departe cel mai activ domeniu al artelor plastice din România.

 

Biserica Sf. Ilie din Bucureşti, pictată de Gh. Tătărăscu

 

O artă cu adevărat publică
 

Subiectul merită o dezvoltare mult mai amplă, pentru că include ne­numărate aspecte, imposibil de epuizat într-o singură pagină. În­cer­­căm să-i configurăm, deocamda­tă, câteva coordonate, în speţă ur­mă­toarele aspecte: ce este pictura bi­se­ricească? Cine are dreptul să pic­­teze sau să zugrăvească biserici? Există o autorizaţie specială? De câte feluri este pictura bisericească? etc.
Pictura bisericească este o artă cu adevărat publică şi permanentă, adresându-se unui public cu rol de comanditar şi beneficiar direct. Iar pictorii de biserici sunt consideraţi (pe bună dreptate) cei mai auten­tici truditori ai pensulei care au existat vreodată, ei având şi un rol im­portant la păstrarea identităţii spi­ri­tuale a unui popor sau a unui neam. Pictorii de biserici din Ro­mâ­nia au „migrat”, de-a lungul is­to­riei, dinspre anonimatul voluntar din perioada Evului Mediu, că­tre o semi-recunoaştere înainte de Pri­mul Război Mondial, pentru ca în timpul comunismului să fie complet ignoraţi oficial. Această ig­norare programatică i-a făcut, paradoxal, să trăiască mai bine decât confraţii lor, pictorii de şevalet, căci bisericile ofereau totuşi spaţii gene­roase de activitate. Ceea ce însemna şi un câştig pe măsură.

 

Mihai Covaci, pictorul român care a zugrăvit Catedrala coptă „Sfântul Marcu”din Egipt

 

Zugravi, pictori de categoria întâi, a doua, a treia...
 

Mihai Covaci, partenerul lui Ra­du Boroianu la European Art Gal­lery, care a fost pictor de biserici (a pictat, de exemplu, catedrala or­to-do­xă coptă „Sfântul Marcu” din Ale­xandria - Egipt), ne-a explicat mai multe despre modul şi eta­pele în care se poate ajunge la practica acestei meserii: „Trebuie făcut un stagiu de ucenicie pe lângă un pictor autorizat, stagiu care poate fi de la şase luni la trei ani, în funcţie de gradul de iniţiere de la care por­neşte. Examenul constă într-o pro­bă practică în frescă. Categoriile ie-­rar­hice profesionale sunt: zugrav, pic­tor de categoria a treia, pictor de ca­tegoria a doua şi pictor de categoria întâi. De obicei, primeau gradul de zugrav cei care nu aveau studii uni­versitare. Dar, după două-trei bi­­­se­rici zugrăvite, cu recepţii fă­cu­te de pictori de categoria întâi, pri­meau şi ei gradul de pictor. Iar du­pă 12-13 biserici puteau ajunge la gradul de pictor de categoria întâi”.
Pictura bisericească presupune cunoştinţe speciale, diferite de cele ale picturii laice. „Gestualitatea ico­ni­că şi punerea scenelor sunt foarte importante. Trebuie să ştii exact câte personaje intră într-o scenă bi­blică, pentru că numărul lor e ca­no­nic. De asemenea, trebuie să cu­noşti un fel de cod al culorilor, care de asemenea este canonic. De e­xemplu, la Iisus şi la Maica Dom­nu­lui se folosesc culorile roşu şi albastru, la Petru galben cu albastru, la Pavel roşu cu verde... Lucrurile as­tea se predau în şcoală şi constituie şi probă de examen”.

 

 

Pictura bisericească a lui Nicolae Grigorescu de la Agapia

 

545 de pictori autorizaţi de Patriarhie
 

Tehnicile de pictare a biserici­lor sunt fresca, tempera, pictura în ulei şi, mai nou, pictura în ulei pe pânză, lipită ulterior pe perete. Cea mai di­ficilă este fresca, pentru că se pic­tea-ză numai pe peretele ud, cu vopsele care nu pot fi folosite decât în ziua în care le-ai preparat (ceea ce presu-pu­ne o estimare corectă a su­­prafeţei pe care o poţi acoperi într-o zi). Teh­nica tempera este mai puţin laborioasă, pentru că se a­pli­că pe un glet uscat (aşa-numitul glet american), iar pictura murală în ulei de asemenea. Cea mai co­mo­dă şi mai puţin costisitoare este pictura pe pânză lipită pe perete, pentru că poate fi realizată „acasă” şi asta îl scuteşte pe comanditar (preotul paroh) să-i asi­gure pictorului me­sele la locul de muncă. Pic­tura ico­nostaselor de lemn repre­zin­tă un capitol separat, la care se folo­seşte de regulă tempera.
Aproape toţi marii pictori ro­­mâni au avut în palmares pictura bi­sericească, începând cu Nicolae Gri­gorescu şi continuând cu Tă­tă­răscu, Ştefan Luchian, Tonitza, Ar­ta­chino etc. În acest moment sunt autorizaţi de Patriarhia Română 545 de pictori şi restauratori de bi­se­rici, printre care Dumitru Băni­că, Petre Boteza­tu, Petre Braşovea­nu, Ioan Botiş, Vasile Carp, Marcel Codrescu, Elvira Dăscălescu, Ioana Demetres­cu, Mi­hail Fordea, Nico­lae Gavrileanu, Mi­hail Moroşan, Cor­nel Paşcanu, Nico­lae Sava, Vir­ginia Videa, Gheorghe Zaharia etc. Mihai Covaci a renunţat la pictura bisericească pentru că nu mai poa­te urca pe schelă din motive de să­nă­tate. Se ocupă de restaurări de tablouri (din colecţii private) şi promovează mari artişti români din străinătate, în cadrul European Art Gallery. Unul dintre aceştia ur­mea­ză să fie Mihai Oros din Germania.

 


Biserica din Alexandria şi restul de 2 dolari
 

În 1987 Mihai Covaci a pictat o suprafaţă de 80 de metri pătraţi din catedrala coptă „Sf. Marcu” din Alexandria (unde se află şi moaş­tele Sfântului Evan­ghelist Marcu), comparabilă, ca dimensiuni, cu Sfântul Petru din Roma. Sce­na principală a picturii reali­zate de Mihai Covaci reprezenta „Adormi­rea Maicii Domnului” şi avea 60 de metri pătraţi, la care s-au adăugat două lucrări mai mici: „Fuga în Egipt” şi „Fecioara cu Pruncul”. „Am ajuns acolo în urma unui concurs - povesteşte el. Concursul a fost organizat în România de Papa She­nuda, pa­triarhul bisericii ortodoxe copte din Egipt. La ei patriarhul se nu­meşte Papă, ca la catolici... Ve­ni­se în România la invitaţia patriarhului Teoctist. Aşadar, am plecat în Egipt, unde am lucrat din mai până la sfârşitul lunii septembrie. M-au rugat să mai ră­mân, pentru că mai aveau co­men­zi. Îmi pare rău că n-am ră­mas, deşi m-au plătit bine: 16.000 de dolari. Motivul refu­zu­lui meu a fost că lăsasem ne­terminate două biserici în ţară, una la Vârşolţ şi alta la Cehei, ambele în judeţul Sălaj, pentru care primisem avans. Nu se în­tâmpla nimic, evident, puteam con­tinua mai târziu, dar mă apă­sa faptul că le lăsa­sem neterminate. Iar la întoarcere am mai avut şi necazuri. Banii de la egip­teni i-am ridicat prin Comturist, în lei. A rămas însă un rest de 2 dolari pe care nu mi l-au mai schimbat, mi l-au dat aşa. Oda­tă, la un restaurant, când am scos banii să achit consumaţia, ospătarul a văzut cei doi dolari şi a dat un telefon... A doua zi m-am trezit cu Miliţia Economică acasă. Au făcut perche­zi­ţie, au căutat prin toată casa, doar-doar vor găsi şi altă valută. N-au găsit nimic, evident. Mi-au confiscat doar cei 2 dolari”.

 

Sursa: SAPTAMANA FINANCIARA
 

Afisari: 3889
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Carmen Sylva
I.L. Caragiale
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru

Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Popovici, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Dorel Vişan, Florian Colceag, Florin Chilian, Ion C. Rogojanu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Marius Ionescu, Mircea Coloşenco, Miron Manega, Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Stela Covaci

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter
Vremea
Judet:
12° C
Curs valutar
EURO:
4.1532 RON
USD:
3.3840 RON