Se încarcă pagina ...

Puterea şi datoria lui Adrian Costea

Data publicarii: 12.09.2012 12:00:00

Cinci din cele şase lucrări ale lui Adrian Costea, expuse la Hotel Sarroglia din Bucuereşti: "Eppur si muove" (oţel argintat), "L'oiseau du Paradis", "A la recherche du temps perdu", "Eppur si muove" (oţel cuprat) şi "Geisha Koimurasaki et la danse de Daikoku"

 

Atât opera lui Adrian Costea cât şi autorul însuşi ne întâmpină cu poveşti neobişnuite. Plecat din România, Adrian Costea este puţin cunoscut acasă la el, este destinat doar cunoscătorilor, iar creaţia sa are mai degrabă amplitudine universală decât rădăcini strict româneşti. În această situaţie, comparaţia cu Brâncuşi, sculptorul care a plecat din România, acum mai bine de un secol, uimind lumea cu concepţia sa artistică, este inevitabilă.

 

Această comparaţie oferă satisfacţii multiple dacă i se dă fiecăruia dintre artişti dreptul la originalitate şi nu se caută relaţii de subordonare. Despre Brâncuşi s-a spus şi s-a scris enorm şi încă mai sunt multe de spus, fiecare generaţie fiind datoare cu propria viziune, concepţie şi interpretare. Adrian Costea a plecat şi el tot din România dar drumurile lor au cunoscut trasee foarte diferite, specifice mult epicii în care s-au desfăşurat. Dacă Brâncuşi a avut de luptat cu o lume învechită pentru a-şi impune viziunea novatoare, genial de vizionară şi astăzi, după un secol de la naştere, Costea are de luptat tocmai cu această raportare şi comparaţie, pe un spaţiu redus.

 

Amândoi practică o sculptură care se adresează simţirilor celor mai elevate şi inteligenţei imaginative, dau conţinut speculaţiei filosofice şi gândirii profunde. Ei modelează timpul şi spaţiu iar publicul lor este unul dinamic, curajos, de o mare elevaţie estetică . Amândoi trăiesc în aceaşi lume a artei, plenar, puternic, puţin atent la chemări şi măsurări, ocupat mereu să ardă din propria combustie. Nu ştiu dacă sunt rude cei doi artişti, dacă unul îl copiază pe altul sau altul l-a anunţat pe celălalt, nu este un raport de misiune şi prioritate ca între Iisus şi Botezător, ci doar credinţa este aceeaşi. 

 

 "A la recherche du temps perdu"

 

Stăpân al monumentalului, sculptorul Adrian Costea abordează spaţiile vaste şi fizic, şi intelectual. Nu se teme nici de dimensiunile creaţiilor sale, nici de nemărginitul gândirii, al temelor sale şi al propunerilor conceptuale. Este drept, are la îndemână o vie inteligenţă creativă, un fond cultural dintre cele mai profunde, forţă speculativă şi spirit de observaţie. Talentul său nativ a fost şlefuit la flacăra unor mari creatori, în lumina unor centre de gândire şi trăire artistică pe care istoria artei le recunoaşte cu mândrie. Adrian Costea se mişcă permanent în timp şi spaţiu, între idei şi observaţii, acum şi printre multe amintiri. Inamic sau aliat, timpul este o apariţie determinantă în opera sa. Desigur nu în forme explicite, nimic nu este vulgar evident la Adrian Costea, ci în cele mai subtile abordări, în raportări conceptuale, reveniri şi accentuări. Subiectele sale vin din zestrea culturală a omenirii iar experienţa sa de viaţă şi de cunoaştere participă la proces. Şi asta fie că este vorba de sculptură de expoziţie, care cere mereu un for public, fie că propune amenajări spaţiale şi de interior, sau chiar bijuterii şi obiecte de design.

 

Creaţiile lui Costea se constituie în mediu de existenţă cotidiană, merită să te gândeşti că vei locui în case precum compoziţiile sale dar mai ales merită să trăieşti înconjurat de creaţiile sale, de sculpturi sau de ideile de amenajare a spaţiului. Sculptura lui Costea se adresează forului public, în primul rând, şi devine nucleu în orice spaţiu de expunere, transformându-l într-un vortex de interes magnetic.

 

 Ca o mare şi profundă creaţie, cariera lui Adrian Costea cunoaşte etape şi cicluri, în curgerea unei dominante puternice. Spiritul de observaţie şi inteligenţa creatoare îi permit să ofere soluţii de modelare a spaţiului şi a timpului.

 

De asemenea, sugestia ofertei sale artistice este uriaşă, puternică, ca o vorbă de duh, se citeşte rapid şi cucereşte deîndată. Sintetizează forme, dar mai ales le sugerează, titlurile marilor sale sculpturi privesc automat confirmarea şi devin elemente de bază ale operei sale.

 

Mereu ne vom raporta, în discuţia despre creaţia lui Adrian Costea, la siluetele de războinici în armură japoneză din „Northorn”, dualul fiinţei umane din „Fujyiama”, la dramatica delicateţe din „Geisha...” (foto), zdrobitoarea fulgerare din „A la recherche du temps perdu”.

 

Expresia artistică a lui Adrian Costea este cuprinzătoare şi puternică. Nu pot spune că am descoperit resorturile sau izvoarele acestei forţe care îl propulsează pe artist direct în sfera artei de expresie şi îl menţine cu o naturaleţe specifică marilor opere.

 

Mai mult decât monumentalul şi expresivitatea creatoare de atmosferă, sculptura lui Adrian Costea duce spre arhitectural. Ia din peisaj încărcătura magnetică şi acoperind oţelul cu vopsea ca de smoală, ne transpune în îngheţul unui New York '77 (foto), ardent căzut instantaneu în pană de curent.

 

Peste tot în lucrările sale, geometria se joacă într-o filosofie profundă de când lumea, misterioasă şi magică. Nimic nu este întâmplător în aceste adevărate maşinării de gândit şi lansat sugestii către publicul receptor. Expandare arhitecturală a volumetriei pare a fi următorul pas în apropierea artei lui Adrian Costea.

 

  Materialele de expresie sunt descoperiri care vin în viaţa sculptorului precum marile întâlniri, marile personalităţi care i-au marcat viaţa, precum epocile din viaţa umanităţii. Perioada americană i-a adus vârsta bronzului, înainte cunoscuse piatra şi lemnul, iar oţelul este o permanenţă, punctează marile creaţii, compoziţiile sale de forţă.

 

Are preocupări de Atlas, cu Stâlpi care susţin Universul, un Univers al ideilor şi al imaginilor, o sferă a gândurilor străină de greutatea newtoniană apăsătoare, care evidenţiază doar rezistenţa materialelor ca trăsătură definitorie.

 

Sculptura lui Adrian Costea este rezultatul unui proces unic, de concepţie şi exprimare, generator de atmosferă, a unui monumental de zi cu zi, de care avem nevoie şi îl primim cu căldură. Ne regăsim în senzaţiile sale, ne place atmosfera pe care o crează, îi ascultăm tăcuţi poveştile inteligente. Meşter deplin, sculptor de profunzime, creator de mare expresie, Adrian Costea alcătuieşte o operă cu care ne este dator pentru simplu fapt că a fost dăruit cu har.

 

Vezi și „APROAPE TOTUL DESPRE SCULPTORUL ADRIAN COSTEA”

Afisari: 1160
Autor: Marius Tiţa
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter