Sfârşitul lunii martie înregistrează mişcări interesante pe piaţa licitaţiilor. Una este chiar a mutărilor propriu-zise. Artmark şi-a mutat sediul de pe strada Logofăt Luca Stroici pe strada C.A. Rosetti nr. 5 (în palatul Cesianu), iar Goldart se pregăteşte şi ea să se mute, cu arme şi bagaje (adică şi sediul, şi spaţiul expoziţional şi licitaţiile), pe Calea Dorobanţi. Mutările cele mai importante se referă însă la dinamica licitaţiilor.

Dacă se mai îndoia cineva că piaţa de artă este pe un val crescător fără precedent, ultimele licitaţii ale lunii martie alungă orice umbră de îndoială. Toate casele de licitaţie în ansamblu au înregistrat o îmbu­nă­tă­ţire vizibilă, dar la Artmark lucrurile au căpătat o amploare istorică. E vor­ba, în primul rând, de spargerea pra­gului psihologic de 200.000 de euro, dar şi de reconfigurarea, pentru mai mulţi ani, probabil, a ponderii artiş­tilor clasici în topul vânzărilor. Gri­go­r­escu a atins un nivel pe care e puţin probabil că-l va egala cineva în curând.

Licitaţiile din martie: încasări bune

Monavissa a avut o singură licitaţie în această lună, pe 6 martie. Fa­ţă de licitaţia anterioară (cea din fe­bruarie, când a avut încasări de doar 8.200 euro), totalul vânzărilor a fost aproape dublu: 15.302 euro. Chiar dacă e vorba de sume mici, trebuie luat în considerare şi faptul că în 2010 Monavissa a avut o existenţă simbolică. Aşa că, chiar la o vânzare de 8.200 de euro (în februarie), Mo­na­vissa a fost în creştere, inclusiv în ceea ce priveşte indicele de performanţă care a fost de 19,23% (15 lu­crări vândute din 78 ofertate). Ei, bi­ne, la licitaţia din martie Mo­na­vissa a avut un indice de performanţă de 27,77% (25 de lucrări vân­dute din 90), adică mai mare decât cel obţinut de Alis la licitaţia din 22 martie (22,89%). Cea mai scumpă lu­crare adjudecată a fost un ulei pe car­ton de Leon Al. Biju, intitulat „Odih­nă” (2.375 euro).

„Stradă în vechiul Bucureşti” de Jean Cheller/ „La oglindă” de Rudolf Schweitzer Cumpăna

Casa Goldart a înregistrat, la licitaţia din 17 martie, încasări totale de 51.263 de euro, cu un indice de performanţă de 33% (34 de lucrări vân­du­te din 103, la secţiunea artă plastică). Cea mai scumpă lucrare adju­de­cată a fost un ulei pe carton intitulat „Stradă în vechiul Bucureşti” şi semnat Jean Cheller (11.961 euro), ur­mat de un ulei pe pânză de Rudolf Schweitzer Cumpăna („La oglindă” - 5.981 de euro) şi o lucrare în ulei şi bronz argintiu pe pânză, de Mag­da­lena Rădulescu („Orient” - 4.785 de euro). Deşi nu a avut „vedete” (Gri­go­­rescu, Andreescu, Tonitza, Lu­chian, Petraşcu etc.), Goldart a reuşit să-şi păstreze şi indicele de performanţă, şi nivelul rezonabil al vânzărilor.
În privinţa licitaţiei din 22 martie de la Alis, aici au fost câteva, „vedete din eşalonul doi” care s-au şi vândut. Una a fost o lucrare a lui Francisc Şirato, „Ceramică populară”, ulei pe carton, adjudecată la 18.116 euro. Din acelaşi „eşalon” s-a mai vândut un Ion Theodorescu Sion cu 16.900 de euro („Visare” - ulei pe pânză), un ulei pe carton de Samuel Mützner („Golf” - 6.039 de euro) şi un ulei pe pânză de Ştefan Câlţia („Papagena” - 4.590 de euro). Astfel, deşi a avut un indice de performanţă al vânzărilor (22,89%, cu 19 lucrări vândute din 83) mai mic decât cel de la Goldart şi chiar decât Monavissa, casa Alis a reu­şit, pe 22 martie, să facă încasări totale de 83.514 euro, din care 65.984 de euro la secţiunea pictură.

Grigorescu - pe culmi!

Marea lovitură a dat-o însă Art­mark, pe 23 martie, când s-au întâm­plat câteva lucruri fără precedent în istoria vânzărilor de artă prin lici­­taţii din România. În primul rând, s-a trecut de pragul psihologic de 200.000 de euro. Şi nu cu o lucrare, ci cu două: „Cârciumă la Rucăr” de Nicolae Grigorescu, adjudecată cu 230.000 de euro (după 34 de supra­licitări, timp de 3 minute, între şase competitori), şi „La marginea pădu­rii”, tot de Grigorescu, adjudecată la 200.000 de euro. La licitaţia acesteia din urmă au participat cinci competitori. Ambele lucrări au fost ad­ju­decate de acelaşi cumpărător, pre­zent în sală prin reprezentant. Un al doilea fapt fără precedent a fost acela că s-au vândut pentru prima dată, la o licitaţie în România, patru lucrări cu peste 100.000 de euro fie­care: cele două de Grigorescu, deja amintite, „Flori de primăvară” de Şte­­fan Luchian, cu 155.000 de euro, şi „Mare fermecătoare” de Ion Ţu­cu­lescu, cu 105.000 de euro. Atât ta­bloul lui Luchian, cât şi cel al lui Ţuculescu reprezintă recorduri de autor, fiind cele mai scumpe lucrări ale acestora vândute prin licitaţii. Al­te recorduri de autor semnificative au fost „Uliţă” de Ştefan Dimitrescu (20.000 de euro), „Clepsidră” de Ion Irimescu (17.000 de euro) şi „Meste­ceni” de Constantin Isachie Popescu (5.000 de euro). La licitaţia casei Art­mark de la Marriott, din 23 martie, au fost ofertate 101 lucrări din care s-au vândut 96, indicele de perfor­man­ţă fiind de 95%. Totalul înca­să­rilor a fost de 1.268.575 de euro, al doilea în ordinea mărimii, după cel din iarnă, când s-a spart pragul psihologic de un milion, cu încasări de 1.289.400 de euro.
O observaţie de ordin general, care ilustrează destul de convingător evoluţia pieţei de artă din România: dacă în 2005 cel mai scump tablou vân­dut prin licitaţii era un Grigo­re­s­cu de 59.900 de euro, în acest mo­ment, în top 20 se află 16 lucrări vân­dute cu peste 100.000 de euro.

„Cârciumă la Rucăr” de Nicolae Grigorescu. Provenită din colecţia lui Ion Luca Caragiale, ilustrând o scenă caracteristică pentru satul românesc tradiţional, lucrarea a fost estimată la o valoare cuprinsă între 80.000-140.000 euro. A fost disputată de şase participanţi, trei prin telefon şi trei licitând din sală sau prin reprezentanţi prezenţi în sală. Aceştia s-au întrecut în oferte timp de mai bine de 3 minute, iar de la cel de-al 28-lea pas au rămas în competiţie doar doi participanţi. Ciocanul a căzut la pasul nr. 34, la valoarea de 230.000 de euro, în aplauzele întregii săli.

„La marginea pădurii” de Nicolae Grigorescu. Estimată între 150.000-250.000 euro, pictura, datată cu aproximaţie între 1868 şi 1872, marchează influenţa maeştrilor realişti de la Barbizon în creaţia lui Grigorescu. Preţul final la care a fost vândută este de 200.000 de euro, după ce cinci participanţi s-au întrecut în oferte. Când lupta părea să se dea între doi participanţi, unul din sală şi unul prin telefon, ultimul pas a fost al unei palete noi în licitarea acestui lot. Aceasta purta acelaşi număr cu paleta de licitaţie câştigătoare a picturii „Cârciumă la Rucăr”.

Tablourile vândute cu peste 100.000 de euro prin licitaţii

1. Nicolae Grigorescu, „Cârciumă la Rucăr”, 230.000 de euro (Licitaţia de primăvară 2011, Artmark);
2. Nicolae Grigorescu, „La marginea pădurii”, 200.000 de euro (Licitaţia de primăvară 2011, Artmark);
3. Nicolae Grigorescu, „Păstoriţa”, 175.000 de euro (Licitaţia de iarnă 2010, Artmark);
4. Camil Ressu, „Aişe”, 160.000 de euro (Licitaţia de vară 2009, Artmark);
5. Nicolae Grigorescu, „Car cu boi”, 155.000 de euro (Licitaţia de Impresionism şi Postimpresionism Românesc 2010, Artmark);
6. Ştefan Luchian, „Flori de primăvară”, 155.000 de euro (Licitaţia de primăvară 2011, Artmark);
7. Ştefan Luchian, „Garoafe”, 140.000 de euro (Licitaţia de vară 2010, Artmark);
8. Ştefan Luchian, „Maci”, 132.000 de euro (Licitaţia Colecţiei Tiberiu Puică, aprilie 2010, Artmark);
9. Marcel Iancu, „Port”, 130.000 de euro (Licitaţia de vară 2009, Artmark);
10. N. Tonitza, „Golgota”, 125.000 de euro (Licitaţia 12+1 Capodopere Impresioniste 2010, Artmark);
11. N. Tonitza, „Fata în roz”, 120.000 de euro (Licitaţia de iarnă 2008, Artmark);
12. Nicolae Grigorescu, „Panseluţe”, 115.000 de euro (Licitaţia 12+1 Capodopere Impresioniste 2010, Artmark);
13. M. H. Maxy, „Trei muzicieni”, 110.000 de euro (Licitaţia din 22 decembrie de la Casa de licitaţii Căluşari - Oradea);
14. Ion Ţuculescu, „Mare fermecătoare”, 105.000 de euro (Licitaţia de primăvară 2011, Artmark);
15. N. Tonitza, „Minora”, 104.360 de euro (Licitaţie noiembrie 2008, Goldart);
16. Ion Ţuculescu, „Noapte la Ştefăneşti”, 100.000 de euro (Licitaţia de iarnă 2010, Artmark).

Sursa: SAPTAMANA FINANCIARA