Filmul lui Şerban Marinescu, „Cel mai iubit dintre pământeni“, realizat în perioada 1992-1993, ar fi trebuit să marcheze începutul unei noi ere cinematografice în România. Din păcate, a fost doar un experiment singular, iar din punct de vedere financiar un mare eşec.

„Cel mai iubit dintre pământeni“ a fost prezentat la aproape toate festivalurile europene şi canadiene de film, dar niciodata în concurs. Pare neverosimil, însă producătorii nu aveau informaţii legate de regulamentul de participare la festivaluri, iar Româniafilm, care deţinea aceste informaţii, nu a luat în considerare filmul la selecţie, pentru că era o producţie particulară. Cariera internaţională a peliculei a început la mult timp după lansare, în 1994, când a fost vizionat de Pierre Henri Delaux, selecţionerul Festivalului de la Cannes. De atunci, „Cel mai iubit dintre pământeni“ a tot circulat prin Europa, Statele Unite şi Canada. Marele paradox este însă că filmul nu a fost difuzat în sălile de cinema româneşti. Motivul a fost foarte simplu: producătorul, Marin Tudor (societatea Electronum), nu a acceptat condiţiile de difuzare impuse de Româniafilm la vremea respectivă.

250.000 de dolari pentru o capodoperă pierdută

Societatea Electronum a considerat că e dezonorant pentru ea, ca investitor integral, să accepte doar 35% din încasările rezultate din vânzarea biletelor, în timp ce grosul, adica 65%, să fie încasat de Româniafilm, care nu investise niciun leu. Aşa că a preferat să nu difuzeze filmul prin această reţea. Pelicula a rulat doar la Sala Palatului, timp de o săptămână, cu casa închisă.
Investiţia totală alocată producţiei a fost de 250.000 de dolari şi a fost suportată integral de SC Electronum. Societatea a reuşit să recupereze, prin difuzarea pe posturile de televiziune şi prin proiecţia în câteva spaţii improvizate (săli de sport, cluburi etc.), mai puţin de 10.000 de dolari, deci nici 4%.
Din punct de vedere strict cinematografic, a fost un regal actoricesc. Niciun film românesc până atunci, şi nici de atunci încoace, nu a beneficiat de o distribuţie atât de grandioasă. S-a filmat, timp de 35 de zile, cu o dăruire şi un entuziasm fără precedent. Era primul film privat românesc şi toată echipa credea că participă la o revoluţie în cinematografie.

Toate datele unui succes de casă

A fost cântecul de lebădă al unor mari actori, ca Ştefan Bănică, George Constantin, Nino Anghel, Aristide Teică şi Ileana Predescu. Regretata actriţă juca în film rolul unei femei bolnave de cancer în ultima fază, în timp ce ea chiar suferea de această boală, aflată în stadiu terminal. Alţi mari actori din distribuţie au fost Ştefan Iordache, Maia Morgenstern, Gheorghe Dinică, Mitică Popescu, Mircea Albulescu, Dorel Vişan, Colea Răutu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Tora Vasilescu, Valentin Uritescu, Emil Hossu, Bujor Macri etc. Pe lânga regia de excepţie, pelicula avea şi toate datele unei producţii cu succes de casă, iar momentul lansării era cât se poate de oportun. Din păcate, a rămas doar un film de referinţă în cinematografia autohtonă, cu încasări zero, prin Româniafilm.