Acest articol trebuia să apară în SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ

Intervalul 28 octombrie-17 noiembrie a fost perioada cea mai densă în licitaţii de artă, de la începuturile acestei forme de comerţ în România şi până astăzi: 11 licitaţii în trei săptămâni, adică, în medie, o licitaţie la două zile. E adevărat, distribuţia a fost un pic diferită pentru că Artmark, de pildă, şi-a comasat cele şase licitaţii la Hotel Hilton, pe intervalul a trei zile (15, 16 şi 17 noiembrie), cu câte două licitaţii pe zi. În afară de acestea, au mai avut loc următoarele licitaţii: pe 28 octombrie la Monavissa, pe 1 noiembrie la Alis, pe 10 noiembrie la Goldart, pe 11 noiembrie la Quadro (Cluj) şi pe 15 noiembrie din nou la Alis.

Practic, pe piaţa de artă, Luna Cadourilor a început ceva mai devreme. De altfel, Artmark şi-a şi intitulat perioada acestor licitaţii în valanşă “Săptămâna cadourilor de artă”. Una dintre licitaţii (marţi 15 noiembrie) a fost chiar de artă decorativă de epocă (începutul secolului XX), deci practic dedicată achiziţiilor cu potenţial de cadou. Vânzările au confirmat inspiraţia demersului.

"Natură statică" de H.H. Catargi

Monavissa dă semne de resuscitare

Startul l-a dat Monavissa, cu licitaţia din 28 octombrie. Indicele de performanţă al secţiunii Artă plastică (singura, de altfel, care a mai rămas la strigare) a fost de 17,28%, cu 14 lucrări adjudecate din 81 ofertate. Faţă de licitaţia precedentă (din 18 septembrie), când s-au vândut doar 4 lucrări din 97 (indice de performanţă 4,12%), s-ar putea spune că reprezintă o creştere de peste 400% ! Atâta doar că această creştere se situează în zona cifrelor nesemnificative. Alta ar fi fost situaţia dacă saltul era de la 15% la 60%. Dovadă totalul încasărilor, care a fost de doar 5.492 euro. Cele mai scumpe lucrări adjudecate au fost « Natură statică » de H.H. Catargi (2.181 euro), « Marină » de Dragoş Viţeleanu (487 euro) « Horă » de Pan Ioanid (464 euro) şi « Ciobănaş« de Costion. Acesta din urmă este o replică « joasă » a unui «Ciobănaş» de Grigorescu.

"Ţăran" de Rudolf Schweitzer-Cumpăna şi "Plimbare cu trăsura" de Lucia Dem. Bălăcescu

Favoriţii n-au fost licitaţi, Alis e în dificultate

La Alis situaţia începe să devină îngrijorătoare. După o licitaţie relativ bună, pe 18 octombrie, unde a realizat încasări de 108.814 euro (din care 93.756 euro la secţiunea pictură), au urmat două licitaţii una mai slabă ca alta, pe 1 noiembrie, respectiv pe 15 noiembrie. La prima s-au realizat încasări de 28.341 euro (13.802 euro la secţiunea pictură) şi un indice de performanţă de 11,8% (9 lucrări adjudecate, din 76 ofertate). Cele mai scumpe lucrări adjudecate au fost şi ele foarte « ieftine », în raport cu nivelul general al vânzărilor caracteristic pentru Alis : « Ţăran » de Rudolf Schweitzer-Cumpăna (2.995 euro), « Ulcică cu flori de câmp » de Corneliu Baba ( 2.535 euro) şi « Compoziţie » de Ştefan Câlţia (2.304 euro).
Pe 15 noiembrie, licitaţia a fost şi mai slabă, sub toate aspectele, adică şi la cuantumul încasărilor (17. 450 euro, cu aproape 9.000 euro mai puţin decât la licitaţia anterioară), şi la indicele de performanţă (11,54%, cu 9 lucrări adjudecate, din 78 ofertate). Cele mai scumpe lucrări vândute au fost, de asemenea la preţuri modeste: « Plimbare cu trăsura » de Lucia Dem. Bălăcescu (1.382 euro), « Irişi » de Petru Bulgăraş (1.152 euro), « Şueta » de Ligia Macovei şi « Balerini » de Nicolae Furduescu, ambele cu câte 922 euro.
Este greu de înţeles cum de s-a ajuns la această situaţie, tocmai la « veterana » caselor de licitaţie din România. Poate să fie, la nivel general (îndrăznim să riscăm o explicaţie) lipsa de concept a sesiunilor de licitaţie iar în contextul ultimelor licitaţii, insuficienta atenţie acordată artiştilor din « eşalonul doi », adică cei a căror cotă se situează între 5.000 şi 10.000 euro. Nu este exclus ca Mihai Papagheorghiu să fi jucat, la ultimele două licitaţii, pe câte o carte care în final s-a dovedit necâştigătoare. Astfel, pe 1 noiembrie a avut ca « vedetă » pe Nicolae Grigorescu (« Han la Oratii »), cu un preţ de pornire de 85.250 euro, iar pe 15 noiembrie o « Natură statică cu mere » de Ştefan Luchian (preţ de pornire 34.560 euro). Alta ar fi fost situaţia generală a încasărilor dacă aceste două tablouri ar fi fost licitate. Dar n-au fost…

Baba, campion la Goldart

Goldart este, fără îndoială, cea mai redutabilă casă de licitaţie după Artmark, deşi « tăvălugul » acesteia din urmă pare să paralizeze vânzările celorlalte. Pe 10 noiembrie, Goldart a avut una dintre cele mai bune licitaţii, cu încasări globale de 144.150 euro (133.970 euro la secţiunea artă plastică şi 10.180 euro la artă decorativă) şi un indice de performanţă la secţiunea artă plasică de 45,37% (49 de lucrări vândute din 108). Cele mai scumpe adjudecări au fost chiar scumpe: 20.000 euro Corneliu Baba (« Arlechin »), 13.000 euro Rudolf Schweitzer-Cumpăna (« Cu caii la râu »), 12.000 euro Samuel Mutzner (« Balcic »), 8.000 euro Horia Bernea (« Turlă la Văratic ») etc.

"Case de mineri la Baia Mare" de Nagy Oszkar

Quadro vinde "unguri"

Vânzări onorabile a avut şi Galeria Quadro din Cluj. La licitaţia de toamnă din 11 noiembrie încasările au fost de 51.740 euro, cu un indice de performanţă de 38,45% (31 de lucrări vândute, din 80 propuse). Cele mai ridicate preţuri le-au înregistrat « Case de mineri la Baia Mare » de Nagy Oszkar - 6.800 euro, « Portret de tânără » de Camil Ressu – 3.500 euro, « Peisaj urban cu maşină portocalie » de Constantin Piliuţă - 2.800 euro şi « Seara în drum spre casă » de Boldiszar Istvan – 2.500 euro. Reamintim că Galeria Quadro (care este şi casă de licitaţie) este cel mai mare spaţiu expoziţional privat din centrul Clujului, situat în Palatul Rhédey. Această galerie îşi propune să promoveze şi să comercializeze preponderent arta transilvăneană, fiind prima casă de licitaţie cu caracter regional.

„Ţărăncuţa cu fuior” de Nicolae Grigorescu şi plafonieră Galle decorată cu flori de magnolie

Artmark, seara întâi: 498.820 euro

Artmark a declanşat un veritabil „maraton” al licitaţiilor în perioada 15-17 noiembrie, la Hotel Hilton - câte două pe seară: Licitaţia „Valori tradiţionale” şi Licitaţia de Artă Decorativă de Epocă (marţi); Licitaţia Colecţiei Nicolae şi Hrisanti Petresco şi Licitaţia de Postmodernism şi Contemporană (miercuri); Licitaţia de Cinegetică, Echitaţie şi Marinărie (joi).
Prima dintre ele, „Valori tradiţionale”, a realizat un indice de performanţă de 87% (61 de lucrări adjudecate, din 70) şi un total de vânzări de 406.225 euro. Cele mai ridicate valori atinse prin licitare au fost obţinute de „Ţărăncuţa cu fuior” de Nicolae Grigorescu - 85.000 euro, „Ţărăncuţa din Muscel” (tot de Grigorescu) – 75.000 euro şi „Margine de sat” de Ion Ţuculescu – 44.000 euro. A doua licitaţie a serii (Artă Decorativă de Epocă) a acumulat un total al vînzărilor de 92.595 euro, cu un indice de performanţă de 84% (128 de loturi adjudecate din 153). Cele mai scumpe loturi au fost o plafonieră Galle decorată cu flori de magnolie (7.000 euro), un serviciu de ceai din argint, decorat cuboboci de floare (3.600 euro) şi un serviciu de argint (olivieră, zaharniţă, bombonieră) stil Empire, decorat cu lebede (2.600 euro). Totalul încasărilor serii a fost de 498.820 euro.

„Femeie pe gânduri” de Theodor Pallady şi "Deplasare" de Ion Ţuculescu

Seara a doua: 605.665 euro

Prima licitaţie a celei de-a doua seri (16 noiembrie) a fost Licitaţia Colecţiei Nicolae şi Hrisanti Petresco. Printre cele 17 lucrări adjudecate, din 17 ofertate (indice de performanţă 100%) s-au numărat una de Theodor Pallady („Femeie pe gânduri” - 29.000 euro) şi trei de Petraşcu: „Interior din atelierul artistului” (85.000 euro), „Natură statică cu mere şi flori” şi „Iarnă grea” (ambele adjudecate cu câte 26.000 euro). Totalul vînzărilor: 406.225 euro.
A doua licitaţie a serii de miercuri 16 noiembrie a fost cea de Postmodernism şi Artă contemporană. Indicele de performanţă a fost ceva mai mic (71%, cu 77 de lucrări vândute, din 109), ceea ce este cât se poate de explicabil: arta contemporană nu a ajuns încă o miză pentru colecţionarii români, aşa cum se întâmplă acum în întreaga lume, abia s-au familiarizat cu arta de patrimoniu... Chiar şi printre contemporanii adjudecaţi, unii sunt deja clasici (Ţuculescu,de pildă, al cărui tablou în ulei „Deplasare”, s-a vândut cu 26.000 euro). Alţi contemporani adjudecaţi la preţuri bune au fost Sabin Bălaşa, cu lucrarea „Naiade” (13.000 euro) şi Dumitru Gorzo, cu „Liliecii” (8.000 euro). Totalul încasărilorpe licitaţie a fost de 199.440 euro, iar totalul serii – 605.665 euro.

„Pur Sânge Arab” de Mathilde Lotz şi „Ghiocel” de Nicolae Grigorescu

A treia seară: 151.010 euro

Seara de joi a încheiat „maratonul” Artmark, cu două licitaţii oarecum divergente între ele. Prima a fost a fost o licitaţie eclectică, extrem de colorată, atât prin substanţă, cât şi prin tematică (Licitaţia de Cinegetică, Echitaţie şi Marinărie), a doua o fost de grafică, desen şi gravură (Licitaţia „Alb-Negru”).
La cea dintâi au fost scoase la mezat 93 de lucrări, din care s-au vândut 65 (indice de performanţă 70%), suma încasărilor fiind de 41.375 euro. Cele mai ridicate adjudecări au fost de 5.500 euro („Pur Sânge Arab”, ulei pe pânză de Mathilde Lotz), 4.750 euro (un vas Galle, decorat cu veliere în larg) şi 4.000 euro (un cabinet iberic cu sertare secrete, decorat cu scene de vânătoare cavalerească).
La licitaţia „Alb-Negru” indicele de performanţă a fost de 76% (108 de lucrări vândute, din 142 ofertate), iar totalul încasărilor de 109.635 euro. Cele mai scumpe lucrări au avut semnătura lui Nicolae Grigorescu („Ghiocel”, ulei pe pânză lipită pe lemn, 19.000 euro) şi a lui Victor Brauner („Raziel / Lilith / Azoth”, trei gravuri în acvaforte, 5.000 euro). Totalul serii a fost de 151.010 euro.

Concluzii

Că Artmark domină piaţa licitaţiilor printr-un soi de marketing „imperialist” nu mai este nicio îndoială. Faptul că a putut susţine un asemenea maraton al licitaţiilor constituie o dovadă în sine, nemaivorbind de faptul că a avut, în trei zile, încasări de peste 5 ori mai mari decât toate celelte case de licitaţie la un loc (în perioada pe care am luat-o ca referinţă): 1.255.495 euro, faţă de 247.000 euro cât au cumulat Goldart, Alis, Monavissa şi Quadro. Artmark forţează piaţa pentru a epuiza rapid şi în folosul propriu resursele artei de patrimoniu şi a face loc artei contemporane pe care, de asemenea, începe să şi-o adjudece, printr-o politică (deocamdată) a paşilor mărunţi.
O altă concluzie ar fi că Goldart îşi menţine, fără prea multe şi prea mari fluctuaţii, standardul vânzărilor, ba chiar şi le-a crescut, ceea ce confirmă că, la nivelul de investiţie pe care şi-l permite, formula de abordare a pieţei e perfect funcţională. A fost şi rămâne un deschizător de drumuri, punând la dispoziţia pieţei experimente gata testate. Din păcate nu are suficiente resurse (poate nici curaj) să-şi susţină proiectele cu investiţii corespunzătoare.
Quadro merge şi ea pe o formulă distinctă, aceea de casă de licitaţii regională, evoluţia încasărilor validând conceptul şi încurajând preluarea acestuia şi în alte zone geografice.
Alis, pionierul licitaţiilor de artă în România, începe să piardă teren, ceea ce impune o altă abordare, iar Monavissa nu şi-a găsit încă formula competitivă.
Despre casa de licitaţie Căluşari din Oradea (iniţiatorul formulei: licitaţie cu un singur obiect) sau despre Ara Art din Bucureşti e prematură orice evaluare sau predicţie. Un lucru este însă cert: piaţa de artă din România începe să ardă etapele şi să intre în rândul lumii. Şi nu numai piaţa de artă, ci şi arta.