Se încarcă pagina ...

Sam Havadtoy, un mare artist de divizia B

Data publicarii: 11.10.2012 08:28:00

 

Nu-mi place Samuel Havadtoy şi pace! A avut o expoziţie la Cluj, deschisă în perioada 28 octombrie - 4 noiembrie, şi s-a făcut multă vâlvă în jurul ei. Vâlva e bună, nimic de zis, şi chiar justificată, până la un punct, căci artistul are realmente ceva în spate. În primul rând o senzaţională poveste de dragoste cu Yoko Ono, care i-a netezit drumul spre arta contemporană, plus prietenia cu David Bowie, plus relaţiile artistice cu campioni ai vânzărilor pe piaţa de artă: Andy Warhol, Keith Haring (artist graffiti, mort de SIDA, în 1990), Condo George, Baechler Donald, Robert Rauschenberg, Jasper Johns, Agnes Martin.

 

Yoko Ono şi Sam Havadtoy în 1982

 

Interesant e că, în biografiile publicate pe Wikipedia, la Sam Havadtoy găsim referinţe că i-ar fi cunoscut pe cei menţionaţi, dar la ei nu găsim că l-ar fi cunoscut pe Sam, ceea ce este déjà un indiciu al diferenţelor de cotă. Şi nici n-am văzut vreo lucrare a sa care să se învârtă, la vânzări, în zona milioanelor de euro, sau măcar a sutelor de mii, ca la alţi transilvăneni, precum Michael Lassel, Nicolae Maniu sau chiar Adrian Ghenie. Iar pe Artprice nu găsim nicio lucrare de-a lui vândută prin licitaţii, aşa cum avem, de pildă, la Nicolae Maniu (patru), la Adrian Ghenie (patru) şi la Adrian Costea (şase). Deci e clar că, la nivelul marilor tranzacţii, e cotat ca un artist de divizia a doua sau chiar a treia.

 

 

În privinţa lucrărilor propriu-zise, nu mi se par deloc convingătoare, în raport cu anvergura promovării (la care, iată, contribui, fără voia mea). Sculpturile lui cu picăţele, sau tablourile pregătite minuţios, cu pânza vopsită în două straturi, peste care aplică dantelă de mătase, pe care apoi o pictează, sunt acceptabile la nivel de ritual, căci fiecare operă are o “textură” filosofică. Rezultatul nu este însă pe măsura pregătirii: sculpturile sunt nişte păpuşi pictate, iar tablourile sunt replici palide şi vag figurative ale expresionismului abstract al lui Agnes Martin…

 

Povestea vieţii lui Sam Havadtoy este însă spectaculoasă. S-a născut în 1952, la Londra, din părinţi refugiaţi (mamă româncă şi tată ungur), originari din satul Viforoasa, judeţul Mureş. Tatăl i-a părăsit într-un beci de cinci metri pătraţi unde dormeau (mama şi trei copii) pe o saltea de paie. În 1956 au revenit în Europa de Est, la Budapesta în speranţa unei vieţi mai bune. Au revenit în Anglia în 1971, fugind prin Iugoslavia. Aici, Sam Havadtoy l-a cunoscut pe designerul de interioare Stuart Green care, dându-şi seama de talentul tânărului, l-a ajutat să ajungă în America, la New York, unde a trăit până în 2000.

 

În 1978, a avut şansa de a cunoaşte, în galeria sa de decoraţiuni interioare, cuplul John Lenon/Yoko Ono, ceea ce a însemnat începutul prosperităţii lui Sam: după ce le-a decorat primul apartament, au urmat altele patru apoi, prin sistemul de relaţii al celebrului cuplu, şi-a format o clientelă selectă. În decembrie 1980, John Lennon a fost asasinat, la New York, de acel fan dezaxat pe nume Mark David Chapman, şi Yoko a rămas singură.

 

La un an, Sam Havadtoy i-a luat locul lui John, într-o relaţie care a durat din 1981 până în 2000 (mai lungă decât căsătoria lui Ono cu Lennon). Yoko fiind născută în 1933 iar Sam în 1952, diferenţa de vârstă de 19 ani – dar, probabil, şi alte motive – a făcut ca relaţia să se termine în 2000 iar cea care a pus punct a fost Yoko. Povestea (relatată de Sam Havadtoy) mai spune că artistul a intrat într-o depresie profundă (Yoko Ono era foarte bogată n.n.), din care şi-a revenit apucându-se de pictură, la sfatul lui Andy Warhol. S-a mutat la Budapesta, unde a deschis Galeria 56, foarte cunoscută în Ungaria şi chiar în Europa…

 

 

 

În expoziţia de la Cluj, intitulată “Iubiri uitate”, artistul a… uitat să se prezinte ca fiind originar din România. Pe toate textele de promovare, ţara de origine este Transilvania. Iar numele său, Havadtoy, este aproximativ numele în maghiară al satului de unde erau părinţii săi: Viforoasa (Havadto, în maghiară). Nici asta nu-mi place. Dar, cel mai mult şi mai mult, nu-mi place faptul că, anul trecut, la Amsterdam, a fost cap de afiş la expoziţia-dezbatere “Nimeni nu ştie că sunt gay”, organizată de Asociaţia Progay Amsterdam, în cadrul unei mişcări ample de promovare a drepturile LGBT în Europa.

 

Aşa că, ce să zic? Bine că nu e originar din România. Avea şi Ungaria nevoie de un vârf de lance în artele plastice. Noi îl avem pe Brâncuşi.

 

Sursă: FINANŢIŞTII

 

Vezi și „APROAPE TOTUL DESPRE SCULPTORUL ADRIAN COSTEA”

Afisari: 1855
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Roxana (Jan, Wed 08, 2014 / 22:37)
Un articol rautacios cu date inexacte.
Ma intreb ce l-a determinat pe autor sa-l scrie (vad ca nici sa citeasca nu stie...facand un talmes-balmes incredibil dintr-o biografie clara), daca nu propria insuficienta a cunostintelor in arta, invidia si farama de "celebritate" data de aruncatul cu balega...
Nu conteaza daca un necunoscut din Romania face asta.

Art Basel are tablourile lui in expozitia permanenta.
Nume: ady (Jan, Fri 17, 2014 / 19:34)
draga autorule,

Dupa ce am citit acest articol, am ajuns la concluzia ca esti un biet PAREROLOG. Grav este ca, printre randuri, sustii ca esti homofob sau, cine stie.....nobody knows that you are gay.....
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter