Se încarcă pagina ...

Sarroglia redivivus. Conceptul de hotel-galerie a intrat într-o nouă etapă

Data publicarii: 26.06.2015 08:21:00

 

Pe la jumătatea lunii mai am trecut  pe la hotelul Sarroglia pentru a revedea lucrările lui Adrian Costea (artist român stabilit în exil la Paris, pe la începutul anilor 1970) și ceea ce am văzut nu mi-a plăcut: câteva sculpturi fuseseră mutate de la locul lor (pentru a face loc unor scaune) și așezate aiurea, distrugând armonia și geometria în spațiu gândită de artist. Iar în fața uneia dintre lucrări fusese așezat un reflector. Mi-am exprimat mâhnirea în legătură cu distrugerea armoniei cu care fusesem obișnuit, într-un articol publicat pe 23.05.2015.

 

La scurt timp, lucrurile s-au reașezat în matca firească și proiectul de hotel-galerie al lui Adrian Costea a fost reluat. Am fost chiar martor al discuțiilor care au avut loc între Adrian Costea și cei doi frați Sarroglia (Giacomo și Paolo) și am stat eu însumi de vorbă cu ei. Am înțeles ce se întâmplase: o asociere temporară neinspirată cu un partener pentru care sculpturile monumentale din oțel ale lui Adrian Costea erau simple piese de mobilier, care mai mult îl încurcau, pentru că nu se putea extinde cu mesele și scaunele.

 

Adrian Costea și Giacomo Sarroglia

 

Adrian Costea și Paolo

Din fericire, parteneriatul a fost întrerupt, iar sculpturile lui Costea și-au reintrat în drepturi încă de la sfârșitul lunii mai. Mai mult, proiectul său de hotel-galerie a intrat într-o fază de dezvoltare accelerată, iar artistul și cei doi frați Sarroglia „au bătut palma” în fața mea, într-o atmosferă prietenoasă la care a participat și Brândușa, soția lui Giaccomo împreună cu cei doi copii ai lor.

 

Întrucât proiectul lui Adrian Costea are deja suficientă notorietate publică pentru a mai putea fi „subtilizat” fără consecințe juridice, de alt hotel din țară sau străinătate, am să-l prezint încă o dată, pe scurt.

 

Este un proiect fabulos și unic, fără precedent în materie de expunere a vreunei forme de artă, cu atât mai mult a sculpturii. Mai ales că, în ceea ce-i privește pe proprietarii hotelului, investiția este zero!

 

Ținta majoră a conceptului este aceea de a crea, prin hotelul Sarroglia, un reper urban (cam cum era, pe vremuri, ceasul de la Universitate), național și chiar mondial. În același timp, ținta punctuală a proprietarilor era aceea de a avea în permanență clienți, în special din străinătate și, pe cât posibil, determinarea acestora de a reveni. Întregul spațiu locuibil al hotelului (foaierul, holurile, pereții și cele 34 de camere, în total aproximativ 1.500 de metri pătrați) va fi ocupat de lucrările plastice ale lui Adrian Costea: sculpturi în 14 camere, picturi și grafică în celelalte. Hotelul se transformă, astfel, în galeria unui singur artist. De fapt, o galerie-muzeu, căci toată atmosfera spațiului locuibil devine aceea a unui muzeu prietenos, atmosferă de care clienții se impregnează fără să-și dea seama, devenind dependenți. Lucrările, indiferent de natura lor, vor avea dimensiuni mari, pentru a domina spațiul și pentru ca în niciun caz să nu se subordoneze acestuia, ca obiecte decorative. Strategia de impact este însăși conceptul, prin care sursa de câștig devine atmosfera deși, aparent, încasările vin din prestarea serviciilor hoteliere.

 

 

Sistemul de referință al proiectului de hotel-galerie al lui Adrian Costea este arta contemporană, un domeniu pe care, în lumea civilizată, se derulează cifre de sute de milioane de euro. România nu este conectată la acest circuit, pentru că pe piața de artă de la noi nu există artă contemporană. Iar aici apare cercul vicios: neexistând cerere, nu există creație și, neexistând creație, nu apare cererea. Hotelul Sarroglia poate fi, prin artistul Adrian Costea, punctul de convergență între nevoia pieței de artă din occident de „marfă” proaspătă și necesitatea ca arta plastică românească să se „contemporaneizeze”.

 

Mecanismul e simplu de înțeles, dacă pornim de la realitatea că nicio valoare în România nu e luată în seamă până nu devine celebră în afară. Prin atragerea clienților străini la Hotel Sarroglia, ideea conceptului iese în afara granițelor, trăgând după ea, în ultimă instanță, lucrările lui Adrian Costea. În felul acesta, prestigiul se creează în străinătate, fără a mai fi nevoie de deplasarea lucrărilor sau a artistului. Adică, în loc să meargă el în Europa, vine Europa aici. Durata de gestație a notorietății europene este aproximativ la fel, dacă nu cumva mai scurtă.

 

Principalul inconvenient al proiectului este faptul că, într-o proporție destul de mare, clientela hotelului Sarroglia nu este specifică artei sau pieței de artă. Dar e suficient ca, în interval, să zicem, de un an, să vină, așa cum s-a întâmplat, un client de genul lui Pier Franceso Quaglietti, jurnalist la „Republica”, sau Maurizio de Fina (om de afaceri pasionat de artă, venit în România pentru a dezvolta un bussiness cu celule STEM), pentru ca vestea să se ducă și să atragă, în ultimă instanță, și clienți din „domeniul de competență” al pieței de artă.

 

Norocul fraților Sarroglia de a-l întâlni pe Adrian Costea și inteligența lor de a paria pe artist s-a concretizat, deocamdată, în cele 16 sculpturi monumentale de la parterul hotelului. Ce urmează, vom vedea.

 

Adrian Costea alături de Giacomo, Brândușa și copiii lor

 

 

Afisari: 2621
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter