Se încarcă pagina ...

Se întâmplă în România: HAMAL, GROPAR, PAZNIC, GUNOIER ŞI ARTIST DE TALIE MONDIALĂ

Data publicarii: 27.12.2009 23:04:00

 

 Este aproape incredibil ce se poate întâmpla în România. Tot ce nu găseşti în sferele instituţionale, în special cele ale puterii – adică valoare, competenţă, creativitate – descoperi în cele mai sordide medii, inclusiv printre tomberoane. Ion Bârlădeanu, un fost hamal originar din comuna Zăpodeni, judeţul Vaslui, s-a aciuat prin Bucureşti, unde a practicat, pe rând, “nobilele” meserii de gropar, tăietor de lemne, paznic şi gunoier. Acum este artist plastic de talie mondială. Nu a devenit peste noapte artist, dar a fost descoperit peste noapte de cine trebuia. Mai exact de Ovidiu Feneş, în urmă cu doi ani.

Toată experienţa de viaţă a lui Ion Bârlădeanu şi-o concentrează singur, în câteva cuvinte: “Am şapte clase, două profesionale şi un an repetent, un an şi patru luni de armată şi trei luni de închisoare. Restul e şcoala vieţii”. S-a născut în 1946 la Zăpodeni, judeţul Valui. Tatăl său, Ion Z. Bârlădeanu (zis Zebeu), era preşedinte de CAP. La 18 ani fiul şi-a luat lumea în cap, ajungând mai întâi la Galaţi, apoi, pe rând, la Tulcea, Constanţa şi, în cele din urmă în Bucureşti. A făcut, deşi avea calificare de zidar, toate muncile necalificate posibile: tăietor de stuf în deltă, docher, gropar, paznic, tăietor la gater, gunoier. Şi, în tot acest timp, practica fără încetare şi fără să aibă sentimentul că e artist, acea formă de artă plastică numită colaj.

Primele opere
Habar n-avea Ionică Bârlădeanu că miile de colaje realizate de el în decursul a 40 de ani îl înscriau automat într-un curent artistic de mare impact la public, numit generic pop-art. Acest curent a apărut în anii ’50 în Anglia. Printre reprezentanţii lui de seamă se numără Richard Hamilton, Eduardo Paulozzi, Richard Smith, Patrick Caulfield, David Hockney, Peter Philips, Pauline Boty. La începutul anilor ’60, America va deveni scena cea mai importantă pentru afirmarea pop-artului, iar numele cel mai cunoscut şi mai des pomenit este cel al lui Andy Warhol.
Primele opere ale lui Ion Bârlădeanu încă se mai află în casa părintească, acolo unde locuieşte unul din fraţii săi, Petrică. După spusele acestuia, Ion avea o înclinaţie deosebită pentru desen. Obişnuia să ia drept model o fotografie şi să o redea la dimensiuni mărite, păstrând, însă, toate delaliile. Prietenii veneau la el cu fotografii mici, iar el le reproducea la scară mare, transformându-le în tablouri colorate. Iar primele colaje le-a făcut acasă, cu pozele familiei.

De la ghenele bucureştene marile expoziţii europene
Ajuns în Bucureşti a locuit o perioadă într-un apartament cu cineva, dar a părăsit definitiv locuinţa în urma unor certuri despre care nu-i place sa vorbeasca. S-a “mutat” într-o ghenă de pe Calea Moşilor, unde a trăit mulţi ani. Şi-a câştigat existenţa deszăpezind maşini şi cărând gunoaie cu un căruţ pe trei roţi. Pasiunea sa, aceea de a decupa poze din revistele şi almanahurile pe care le găsea şi de a le lipi pe fotografii luate tot de prin reviste, l-a adus faţă-n faţă cu un artistic plastic cu şcoală, Ovidiu Feneş. Acesta a rămas uluit de creaţiile lui Ion Bârlădeanu şi l-a introdus în lumea artiştilor plastici şi a galeriilor de artă. Primul care l-a prezentat publicului a fost Dan Popescu de la galeria H’Art, care i-a organizat în 2008 două expoziţii…
Acum, la 63 de ani, Ion Bârlădeanu expune deja la Londra, alături de lucrările lui Andy Warhol şi Marcel Duchamp, şi vinde colaje cu 3.000 de euro bucata. A avut o expoziţie şi la Basel, în Elveţia şi se pregăteşte pentru Paris. Este eroul documentarului „Lumea văzută de Ion B.”, realizat de Alexander Nanau, produs şi difuzat în prezent de HBO.
“Ionică Bârlădeanu este un artist genial – spune Dan Popescu. Talentul nu i-a dat voie să-şi facă o familie, să aibă o viaţă onorabilă. Frustrant, desigur, pentru el, dar profitabil pentru artă. În colajele lui Ion Bârlădeanu e evident ca e foarte important efectul plastic, dar există tot timpul o narativitate. Nea Ion nu le numeşte colaje, le numeşte filme. Stilistica pop e prezentă pentru că sunt vehiculate anumite branduri de dinainte de 1989, deci e un fel de proto-pop. El face o artă pentru sensibilitatea anului 2000. Dar e mult suprarealism acolo, mult dadaism, multă ironie, e şi bandă desenată - deci e o stilistica hibrida.”

 

ION BÂRLĂDEANU DIXIT:

• “Prin anii 70, lucram în port la Tulcea ca hamal, dar făceam desene la străinii de pe vapoare, pentru că ştiam să desenez frumos. Îmi dădeau ţigări pe ele. Unii îmi dădeau anumite cadouri. Pe urmă m-am accidentat la un deget, l-am strivit, şi am stat în concediu medical, după care m-a luat un şef de la cadre să-i scriu cărţile de muncă. Aşa de mână nu scriu frumos, dar dacă scriu atent, am scris <pictoricesc>. În 1972 a venit ziua fatală când m-au dat afară din port, şi bine că mi-a zis un şef s-o întind, ca să nu mă aresteze. <Da’ ce-am făcut?>. După un an m-am dus prin port şi m-a recunoscut un dobitoc… De fapt, aproape toţi vroiau să fugă din ţară. Unii reuşeau să se ascundă pe vapoare. Şi eu vroiam să fug. Când i-am cunoscut pe greci, mi-ar fi plăcut să plec în Grecia, pe urmă la italieni. Şi pe urmă am învăţat cuvinte din port. Nu ştiu nicio limbă străină, dar m-am descurcat puţin şi în Elveţia”.


• “Am stat pe Moşilor 25 de ani. Dar n-am stat la gunoaie toată viaţa. A fost o perioadă de patru-cinci ani când am ajuns gunoier, din cauza la nişte proşti. Am locuit acolo la ghenă şi iarna, când mă apăram de frig ca boschetarii. Trebuia să stau îmbrăcat. Căram cu căruţul fiare, cartoane, tot felul de nimicuri. Îi ajutam pe oameni şi iarna câştigam mai bine ca vara. Când veneau zăpezi ca cele de acum, desfundam la maşini de nu le mai ţin minte numărul. Într-o iarnă mi-au degerat şi picioarele”.


• “Mi-au plăcut teatrul, actorii. Nu mi-au lipsit expoziţiile, nici cele de fotografii. Şi filmele mi-au plăcut, mai ales dramele. Când lucram în port, la Constanţa, m-am dus să văd un film. Iese un tip din sală şi spune: <E nasol>. <Ei, o să intru totuşi>. După ce l-am văzut, am rămas uimit. Era un film extraordinar. Se chema „Esop” (1970, realizat de bulgarul Ranghel Vilceanov n.r.) şi era despre filosoful grec. <Uite, domne, ratam o ocazie. Ăla a fost un dobitoc>. Eu nu sunt influenţabil”...


• “Mă uitam la <Take, Ianke şi Cadâr> mai mult pentru domnul Dinică, pe care l-am cunoscut în tinereţe, pe stradă, când m-a rugat să-i dau un foc. Era timid. <Nu vă supăraţi, domnu’, aş vrea să aprind şi eu o ţigară>… Fuma Carpaţi, că aşa era în Epoca de Aur”.


• “În fiecare an făceam o selecţie din toate filmele pe care le vedeam. Dar n-am mai fost demult la cinema. După revo..., după lovitura de partid a lui Iliescu, mi-a plăcut în mod deosebit filmul <Pianistul>, de Roman Polanski, regizor francez de origine poloneză. Dar nu pot să uit de <Esop>, pe al cărui erou nişte călugări sau preoţi l-au aruncat de pe o stâncă. <Eu sunt un fluture. Dacă mă lăsaţi să zbor, eu zbor din creangă în creangă şi nu vă fac nimic>. Oamenii sunt răi. Unii”…


• “Aţi văzut filmul <Lumea văzuta de Ion B.>? La premiera de la Institutul Francez am primit aplauze ca un împărat al Japoniei. Cum să nu-mi placă? Eu am fost în mizerie şi am ajuns la glorie. E un film documentar plăcut. Nu că mă auto-laud, dar eu sunt actor adevărat şi aşa sunt şi vecinii mei, şi lumea care mă cunoaşte şi care apare în film. Au venit şi ei la premieră”


(Citate preluate din interviul publicat pe HotNews sub semnătura Iuliei Blaga)

 

Afisari: 4728
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Alina Suschina (Feb, Wed 03, 2010 / 21:23)
Interesant,mai ales ca suprarealismul m-a fascinat dintotdeauna.E o lume in care daca nu te regasesti,nu ai ce cauta acolo.Superbe!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter