Se încarcă pagina ...

"Stâlpii" pieţei mondiale de artă: George de Bellio, Leo Castelli şi Ileana Sonnabend. Toţi trei au intrat pe "orbită", plecând din România

Data publicarii: 08.03.2013 09:59:00

 

Există, în istoria pieţei de artă, trei repere fundamentale. Unul este “machidonul” George de Bellio (Gheorghe Bellu, pe numele românesc, fratele lui Barbu Bellu, donatorul terenului pentru cimitirul care-i poartă numele). El a fost cel mai mare colecţionar de artă impresionistă, mecena al unor mari artişti din a doua jumătate alm secolului al XIX-lea şi principal donator de opere pentru Muzeul Marmottan din Paris. Ceilalţi doi au fost Leo Castelli şi Ileana Sonnabend, ale căror destine s-au intersectat, mai întâi în viaţa privată, pe teritoriul României, apoi în bussiness, pe „teritoriul” întregii lumi.

 

   

Georges de Bellio, Leo Castelli şi Ileana Sonnabend (pe vremea când era doamna Castelli)

 

Despre importanţa şi rolul covârşitor al lui Leo Castelli în dezvoltarea artei contemporane s-a vorbit şi s-a scris enorm în literatura mondială a pieţei de artă, dar aproape nimic în România. Cea mai recentă „dedicaţie” editorială a fost, „LEO & HIS CIRCLE – The Life of Leo Castelli" (LEO ŞI CERCUL LUI – Viaţa lui Leo Castelli), apărută la editura Alfred A. Knopf în 2010 (autor Annie Cohen-Solal).

 

Leo Castelli s-a născut în 1907 la Trieste, dintr-un tată evreu, Ernest Krauss, şi o italiancă bogată, Bianca Castelli, ai cărei părinţi erau importatori de cafea. Prin anii ’30, din cauza climatului antisemit din Europa, a adoptat numele de familie al mamei. În aceeaşi perioadă, a venit în România, unde s-a căsătorit (în 1932) cu Ileana Shapira, fiica unui om de afaceri extrem de bogat, Mihail Shapira, consilier financiar al regelui Carol al II-lea. Timp de vreo opt ani, Castelli a fost cetăţean român. Ileana, o adolescentă frumoasă şi cultivată (avea 18 ani când s-a căsătorit cu el), l-a iniţiat pe tânărul dandy (căci era şi a rămas un dandy, toată viaţa) în tainele valorilor spirituale româneşti (sculptura, ceramica, textilele), de care Leo Castelli a rămas ataşat toată viaţa. În 1940, prin relaţiile socrului său, Leo a fugit cu Ileana în America, unde s-au stabilit la New York. Părinţii lui Leo n-au reuşit să părăsească Europa, căci au fost ucişi în Ungaria, de hortyşti.  

 

La scurt timp după plecarea la New York, părinţii Ilenei au divorţat, dar au continuat să-i ajute financiar pe cei doi. Care, la rândul lor s-au despărţit, după 25 de ani de căsnicie (în 1957, când Leo şi-a deschis şi prima galerie, Leo Castelli Gallery, pe 77th Street între Madison Avenues și Fifth Avenues, în New York City). În 1959, Ileana, fostă Shapira, fostă Castelli, s-a căsătorit cu Michael Sonnabend, alături de care i-a făcut fostului soţ o concurenţă “sănătoasă” pe piaţa de artă. O concurenţă reciproc avantajoasă, de altfel, căci amândoi au contribuit, aproape complementar, aproape ca nişte parteneri, la “explozia” artei contemporane în America şi penetrarea pieţei europene.

 

   

Trei portrete ale lui Leo Castelli, făcute de Andy Warhol în ani diferiţi (1965, 1973 şi 1975)

 

Leo Castelli a intrat în scenă, ca negustor de artă important şi ca “formator” al gustului public, la începutul anilor ’60 (ca şi fosta soţie, Ileana Sonnabend), dar s-a consacrat în anii ‘70, când expresionismul abstract intra în reflux. În 1971, Leo Castelli a deschis, în selectul cartier SoHo, o extensie a Leo Castelli Gallery, pe 420 West Broadway, ocupând etajul 2 al unei clădiri cumpărate împreună cu un grup de dealeri (etajul 3 era ocupat de Ileana Sonnabend). Leo Castelli a “pedalat” pe noile curente (pop-art, neo-dada, neoexpresionism, artă minimală şi artă conceptual) pe care, de altfel, le-a şi lansat. Contribuţia lui a fost uriaşă în SUA, unde a modelat şi a orientat arta contemporană, forţând Europa şi lumea să accepte valorile americane. Lui i se datorează cota internaţională a unor artişti ca Andy Warhol, Ellsworth Kelly, Twombley Cy, Donald Judd, Dan Flavin, Joseph Kosuth, Richard Serra, Jaspers John, Roz Lihstenstein, Frank Stella. N-o să ştim niciodată dacă aceste vârfuri ale artei contemporane ar fi putut exista fără Leo Castelli. Poate că da. Tot ce ştim e că au cunoscut gloria şi prosperitatea sub presiunea unui sistem coercitiv şi despersonalizant, impus de Leo Castelli.

 

Unul dintre puţinii români care l-au cunoscut, ba chiar a lucrat cu el, este Adrian Costea. Ajunsese, în 1977,  la New York, venind de la Tel Aviv, cu o scrisoare de recomandare de la Marcel Iancu. Iată cum îl descrie Adrian Costea pe cel numit de specialişti “nașul lumii artei contemporane” (“the godfather of the contemporary art world”): „Ştiam de la Marcel Iancu, şi nu numai de la el, foarte multe lucruri despre acest ins extraordinar şi fascinant, lucruri care pe mine nu mă interesau la momentul acela. Ba, mai mult, mă plictiseau. Era ca şi când i-ai fi vorbit unui ţăran despre un obelisc... După primele 15 minute mi-am dat seama că, de fapt, ceea ce ştiam era agal cu zero. Personajul era cult, abil, rafinat, educat, tentacular şi, sub aparenţa unei blândeţi şi a unei atitudini profund respectuoase şi politicoase, se ascundea de fapt un rechin de o ferocitate şi o viteză de acţiune uluitoare. Era un om-labirint, calculat şi fulgerător, în caz de necesitate. Era un stăpân absolut al regulilor sociale şi un manipulator care te putea strivi, oriunde şi oricând, fără ca măcar să-ţi dai seama. Eu mă dusesem să văd un om numit Leo Castelli, dar de fapt eram în faţa unei uriaşe instiutuţii internaţionale, care purta numele de Leo Castelli. Mă atrăgea irezistibil şi inexplicabil, dar spiritul meu de conservare aprinsese toate semnalele de alarmă […]. Pasionat de femei, de lux şi de mâncare, Leo Castelli era un om practic vizibil sau invizibil numai după bunul lui plac. Cum îşi trăise tinereţea în România, iubise, muncise şi vagabondase la Bucureşti, ceva ne atrăgea şi ne despărţea în acelaşi timp. Pasiunea lui pentru Maramureş şi pentru diverse lucrări de ceramică, printre care în special cele de Horezu, ne lega şi mai strâns. Fiecare voia ceva de la celălalt, dar nu era deloc clar ce anume şi nici cum, cel puţin în ceea ce mă priveşte. Experienţa lui de viaţă mă strivea, cum de altfel îi strivea pe toţi cei care se învârteau în jurul acestui misterios şi complex personaj. Ştia cu precizie să epateze pentru a obţine imediat avantaje de imagine sau de altă natură”.

 

   

 

Leo Castelli a murit în 1999, la 92 de ani, în plină glorie, dar nu atât de bogat pe cât putea fi, căci a rămas toată viaţa un risipitor. Explicabil, de altfel, pentru că pe el nu atât câştigul financiar îl fascina, cât jocul acestui câştig, pariul psihologic, manipularea. Şi, bineînţeles, femeile frumoase. În 1992, de exemplu, valoarea colecţiei sale  de lucrări a fost estimată la “doar” 2 milioane de dolari. Spun “doar”, pentru că fosta doamnă Castelli, Ileana Sonnabend, mult mai exactă, mai pragmatică şi mai puţin risipitoare decât el, a murit şi mult mai bogată, în 2007. Tot la 92 de ani. Valoarea colecţiei sale de lucrări a fost evaluată la 876 milioane de dolari. Şi totuşi, locul lui Leo Castelli în ierarhia marilor manipulatori ai pieţei de artă este preeminent, în comparaţie cu oricine altceva, beneficiind şi de recunoaşterea publică internaţională.

 

Georges de Bellio, Ileana Sonnabend şi Leo Castelli au ceva în comun, în afară de traiectoria strălucită a destinului lor: au intrat pe orbită plecând sau fugind din România. Aceste trei personalităţi mondiale, care sunt stâlpii pieţei internaţionale de artă, şi-au cucerit poziţiile cuvenite impregnaţi fiind cu seva spirituală a acestui pământ numit România. Un pământ ale cărui roade nu se culeg însă decât în altă parte.

_______________________________________________ 

 

 MIRON MANEGA

 

  •  Scriitor, jurnalist, poet
  • Președinte al departamentului Presa Pieței de Artă, al ACOAR (Asociația Comercianților de Opere de Artă din România)
  • Membru consultant al AEEAR (Asociația Experților și Evaluatorilor de Artă din România)
  • Critic și analist al pieței internaționale de artă
  • Fondator și coordonator al platformei culturale   www.certitudinea.ro
  • Director editorial al publicației CERTITUDINEA
     _______________________________________________
     
    Vezi și „APROAPE TOTUL DESPRE SCULPTORUL ADRIAN COSTEA”
Afisari: 1809
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter