Se încarcă pagina ...

TEMĂ DE GÂNDIRE PENTRU SECUI SI ROMÂNI: Filmul lui Gheorghe Naghi, "Doi bărbati pentru o moarte"

Data publicarii: 17.08.2014 16:44:00

Cine-È™i poate imagina că regizorul care l-a făcut celebru, în cinematografie, pe marele actor Grigore Vasiliu Birlic trăieÈ™te È™i este plin de vervă? Numele lui este Gheorghe Naghi È™i împlineÈ™te, pe 18 august 2014, 82 de ani.

 

A realizat peste 20 de filme de lung metraj și peste 100 de scurt metraje (științifice și documentare) și a obținut 14 premii naționale și internaționale.

Filmele cu Birlic regizate de el (unele în colaborare cu Aurel MiheleÈ™ È™i Sică Alexandrescu) sunt „Două lozuri”, „D-ale carnavalului”, „Telegrame” È™i „Bădăranii”.

 

Dar, dincolo de faptul curios că regizorul filmelor cu Birlic este în viaÈ›ă, mai este ceva care-l aduce pe Gheorghe Naghi în realitatea proximă a zilelor nostre: filmul „Doi bărbaÈ›i pentru o moarte”, realizat în 1969 È™i interzis imediat după premieră. Filmul, pe un scenariu de Sütö  András, pune în dezbatere problema conflictului interetnic, a cărui rezolvare, solidaritatea interetnică, este sancÈ›ionată de forÈ›e exterioare.

 

     

 

Acţiunea se desfăşoară în timpul ocupaţiei germane, în timpul celui de-al doilea război mondial, în satul Ianca din judeÈ›ul MureÈ™, sat locuit de români şi secui. Este povestea tragică a unui triunghi amoros, în care doi bărbaÈ›i, un român şi un secui, iubesc aceeaşi femeie. Personajul feminin, românca MariÈ™ca (Monica GhiuÈ›ă), are un copil cu românul Costan (Ilarion Ciobanu), dar este căsătorită cu secuiul Demeter (Matei Alexandru). Cei doi bărbaÈ›i, românul È™i secuiul, se urăsc de moarte, dar nu din motive etnice, ci din gelozie. Ei sunt uniÈ›i însă, paradoxal, de existenÈ›a copilului biologic al lui Costan, crescut de Demeter.

 

   

 

În noaptea de dinaintea sosirii nemţilor în sat, Demeter arborează tricolorul românesc pe turla bisericii. Un soldat neamţ se duce să-l dea jos şi cineva îl împuşcă. Comandantul trupei de ocupaţie începe să facă cercetări pentru a-l găsi pe vinovat şi a-l executa exemplar dar, când află că acesta este Demeter, este pus în încurcătură. Ar fi fost nestrategic să se ştie că un secui a arborat steagul românesc, căci nemţii aveau interes ca populaţiile cucerite să fie dezbinate, nu solidare. În cele din urmă îi spune că îl iartă, cu condiţia să deununÈ›e un român în locul lui. Demeter refuză dar, între timp, Costan se duce să recunoască fapta lui Demeter ca fiind a sa. Nemţii sunt total derutaţi de această nouă întorsătură a lucrurilor şi, în final, îi împuşcă pe amândoi!

 

 

„Doi bărbaţi pentru o moarte” a fost interzis chiar în epoca de aur a aşa zisei prietenii romano-ungare. „Am primit o singură explicaÈ›ie de la È™eful de partid pe judeÈ›ul ArgeÈ™, o rudă îndepărtată a familiei CeauÈ™escu, care a asistat la proiecÈ›ia privată a filmului, chiar la vila lor din ArgeÈ™ - povesteÈ™te regizorul. IniÈ›ial au fost amândoi foarte încântaÈ›i de film, dar ea l-a întrebat cine l-a făcut. Omul le-a spus că un anume Naghi È™i că scenariul e scris de SütÅ‘ András. Ea i-a spus să schimbe numele meu, din Naghi în Manole, că tot erau în ArgeÈ™. Nu am acceptat È™i l-au interzis. A rulat o singură dată, la Scala, în 1970, după care, nimic. Nici după RevoluÈ›ie nu a fost băgat în cinematografe, dar a fost la Budapesta, unde s-a bucurat de mare succes È™i a fost premiat. A fost proiectat È™i în Cuba, în închisoarea de la Guantanamo. Mi-a spus mie fostul ambasador al nostru din Cuba, care este vecin cu mine. Mi-au trimis È™i o diplomă de acolo, ca semn de mulÈ›umire…

 

Filmul, cum spuneam, tratează o poveste adevărată, scrisă cu mare fidelitate şi talent de Sütö  András (foto n.n.). Mai târziu, după presupusa revoluţie din 1989, Sütö  András a fost bătut zdravăn de unii maghiari de-ai lui. O fi fost o răzbunare pentru povestea sinceră scrisă de el. Cine poate şti? Scenariul l-am scris, deci, împreună cu Sütö  András. Era firesc, eu fiind român, născut în Moldova, iar el scriitor şi poet secui, din tată-n fiu. După trecerea acelor evenimente tulburi din Ungaria şi Cehoslovacia, am considerat că este de datoria mea să abordez o temă, pe cât de reală, pe atât de binevenită atunci, destul de neclară pe la noi, în acele judeÈ›e”.

 

Regizorul Gheorghe Naghi zice că e român curat, iar în privinÈ›a numelui său maghiar, explică următoarele: „Pe bunicul meu, de origine pur română, îl chema Marele şi era de meserie tâmplar în comuna Ojdula din judeţul Trei Scaune. În acele timpuri, la botez se evita să se pună nume româneşti, ci doar maghiare, prin traducere (Nagy înseamnă Mare n.n.) ...

 

„Doi bărbaţi pentru o moarte” este de o tulburătoare actualitate: Oricand poate fi reluat şi, mai mult ca sigur, ar fi un succes al unui adevăr greu de contestat! - spune Gheorghe Naghi. În timpul prospecţiilor pentru filmare a avut loc un accident auto în urma căruia au murit doi oameni dintre cei mai buni colaboratori ai mei. Şi eu m-am aflat în acea maşină, dar «numai doi bărbaţi» şi-au pierdut viaţa. Evenimentul nefericit mi-a sugerat titlul filmului. Împotriva durerii pe care o simţeam şi eu, şi Sütö  András, am considerat că nu trebuie să renunţăm la realizarea filmului. Şi filmul a fost făcut, uimind prin calitatea lui artistică, sinceritatea şi adevărul istoric de necontestat”.

 

Filmul este o temă de gândire pentru români È™i secui, dar È™i o pledoarie avant la lettre împotriva a ceea ce se întâmplă acum în aÈ™a-zisul Èšinut Secuiesc, împotriva urii interetnice inoculată, picătură cu picătură, în conÈ™tiinÈ›a populaÈ›iei secuieÈ™ti din această zonă. Cei care inflamează spiritele vor plăti, probabil, într-o bună zi. Dar, până atunci, cei care plătesc sunt miile de „Costan” È™i „Demeter” din zonele locuite de români È™i maghiari/secui. Dar nu din cauza solidarităÈ›ii, ca personajele din film, ci din cauza urii.

 

P.S. La mulÈ›i ani, Gheorghe Naghi! Să trăieÈ™ti cît vor trăi, în memoria noastră culturală, filmele tale!

 

Bibliografie: Jurnalul Național, Secvențe.ro, Cinemarx, Cancan.ro

_______________________________________________

 

Afisari: 2930
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Viorica Balteanu (Aug, Tue 19, 2014 / 15:44)
Excelent! Mi-ar placea sa pot vedea filmul, inclusiv actorii fiind foarte buni.
Nume: NagyAttilaPuli (Aug, Fri 22, 2014 / 20:25)
In filmul lui Gheorghe Naghi, "Doi bărbati pentru o moarte"" este prezentat artistica un conflict interetnic. Adica un conflict! Psihologul C.G. Jung scrie, ca conflictele, razboaiele incep pe prim plan in inconstientul colectiv si pe atunci se manifesta pe planul exterior. Dupa Jung, rezolvarile crizelor, razboiul reprezinta cel mai adancita criza, trebuie sa incepe tot in adancimea inconstientului colectiv, al adancimile sufletesc ale omului. Dupa razboi, omul, nu se confrunta, cu radacinile inconstiente ale razboiului, pacea va fi in cel exterior numai, adancimea ramanand in stare de razboi, ca un vulcan, care in suprafata a ramas inactiv, dar in adancime ramanand activ.
Azi pacea este conceput in plan exterior, orizontal numai, ca o buna functionalitate a regulilor exterioara. Potrivit carora, problematizarile sant reduse, numai, in contextul bunei functionalitati, si a potriviri pur exterioara a regulilor. In cazul asta adancurile se scufunda fata de constient, devenind tot mai inconstiente, si problemele ascunse, carora se datoreaza razboiul! In lumea regulilor exterioara, analiza rationala reprezinta totul. Prezentarea problemei si rezolvarea sa, carora, problema adevarata, in adancime ramana.
Din pacate prezentarile artistice ale problemelor sociale, interetnice, culturale, de azi, sant supuse rationalismului epoci, arata conflictul in exterioritatea sa numai, adevarata sursa inconstienta ramanand necunoscut, neridicat la nivelul constientei, din cauz asta fiind neprelucrat.
Dar totus, prin scurta prezentare a continutul filmului m-a surprins, prezenta arhetipurilor de baza a inconstientului colectiv. Jung scrie, ca inconstientul colectiv are doua arhetipuri de baza, experimentabila omului, principiile masculin si feminin, si prin ele se manifesta continuturile inconstientului colectiv. Mai ales prin feminin, ca femininul reprezinta inconstientul colectiv, in totalitatea sa. Azi cand se vorbeste foarte usor despre identitatea nationala, parca ar fi exclusiv un obiect in exterior, trebuie sa fac niste mentionari in privinta asta.
Nume: NagyAttilaPuli (Aug, Fri 22, 2014 / 20:26)
Identitatea neamului se afla in adancimile omului, reprezinta ceva ascuns, in inconstientul colectiv si in suflet, avand la baza doua principi, masculin si feminin, prin care se manifesta! Dovada este ca imaginarul care se afla la baza culturi, fara care nu exista cultura, este imaginarul arhetipurilor, inconstientului colectiv, care se manifesta prin doua principi, masculin si feminin. Si e important ca sa stim, cum spunea Jung, crizele incep in adancimea omului, acolo, unde se afla si identitatea omului si neamului. E important stiut, ca acolo se afla si inceputul crizei, in adancuri, unde se afla si idnetitatea neamului, omului. Si in timp de criza a adancimi, nu se poate vorbi, in inacelasi loc, despre o identitate armonioasa, bun de aparat. De ce?! In timp de criza, uni se apara mod artificial din exterior, fata de criza, cu identitatea nationala, parca ar fi sanatoasa si trebuie aparat fata de criza! Cand asta este artificial impus din exterior, mod cultural numai, fata de tulburari interioara, cand si el este in criza, fiind la inacelasi loc cu criza, in adancimea tulburata a omului, neamului! Nu se poate contraria, fara autoinseleciune, criza cu identitatea sanatoasa ale neamului, ca in timp de criza, ca lumea de azi, totul se afla in criza!
Ocolisul asta, mod indirect, este necesar, inainte a celor ce urmeaza, fiind vorba de doua principi, masculin si feminin, ce rol au in constructia identitati nationala! Ca principiile masculin si feminin, care stau la baza identitati, sant si la baza conflictelor interetnice!
Cum se manifesta pe plan arhetipar conflictele interetnice, ca intre principi, masculin si feminin? In Biblie, gasim arhetipurile de baza a conflictelor. Conflictul romano-maghiar se potriveste arhetipului, agricultor-nomad, Cain si Abel. Adica intre nomadul, care reprezinta masculinul si intre agricultorul, care reprezinta femininul! Tensiunile se fac mai ales, mai des, intre doua principi. Dar intre ele exista si sanse cele mai mari de impacare, ca prin unificare diferitelor principi, care nu numai urasc, si trag de unu pe altul, se realizeaza deplinul, intregul spiritual, care sta la abza oricarui identitati. Situatia fiind depasit, prin realizarea unui intreg spiritual mai mare!
Nume: NagyAttilaPuli (Aug, Fri 22, 2014 / 20:27)
Conflictul poate sa fie si intre doua principi masculine, unde impacarea este foarte greu, aproape imposibil, de pilda conflictul palestinian "" israelian! Ca la ei conflictul, nare sansa ca sa fie rezolvat, prin realizarea unui intreg, deplin spiritual, prin unificarea principiilor masculin "" feminin, ca ramana inconstient raportul lor la principiul femini!
Conflictele se rezolva, prin depasire, printrun mai inalta realizare spirituala, prin realizarea deplinului, intregului, ca criza nu este altceva decat, dezintegrarea intregului, dizolvarea deplinului, neantizarea acestoara.
Conflictul intre doi feminin, conflictele pasnice, nu sant altceva, decat dominatia haosului, inconstientului mod pasnic, care se afla la fondul democratiei. Civilizatia de azi, reprezinta de a fi dominat de principiul feminin, de principiul de mama, nascatoara si ucigatoare, ale inconstientului colectiv. Consecinta fiind, scufundarea civilizatiei in adancimile sale nascatoare! Fata de asta, in razboiul masculilor, haosul inconstientului colectiv, se manifesta vulcanic, agresiv, prin razboaie!
Nume: NagyAttilaPuli (Aug, Fri 22, 2014 / 20:29)
Cred ca pe baza de principi, masculin si feminin, se poate decide, disputa istorica, intre unguri si romani, deasupra Ardealului, cine este autohton adevarat. Romanul fiind, ca reprezentantul principiului feminin, adica al pamantului autohtonitati, el reprezinta, ca bastinasi adevarat, locuitor al Ardealului! Nu degeaba a devenit Ardealul din mana grofilor maghiari, la adevarati proprietari, pe baza de inconstientul colectiv, pe baza de arhetipurile sale, adica pe baza de radacinile inconstientului colectiv, la proprietari adevarati romani!
Pe urma trebuie sa facem o precizare istorica. Nu degeaba am scris din mana grofilor maghiar a devenit la proprietari adevarati, la romani! Ca dominatia politica a grofilor, nu insemna ca era un adevarat proprietar maghiarimea in sine! Pe fondul inconstientului colectiv, care este cel mai important, era totdeauna a romanilor! Omul rational se inseala, cand crede ca el decide! Nu inconstientul decide, in cel mai mare parte. Si pe urma in Trianon, inconstientul colectiv a decis, cui sa fie Ardealul. Cuvantul mai greu a fost inconstientul colectiv al romanilor din Ardeal, si a tuturor romanilor, decat al ungurilor!
Putin s-a prelungit introducerea , ce rol are inconstientul colectiv si principiile sale de baza, masculin si feminin, in identitatea neamului si in relatia romana "" maghiara. Dar era necesar, ca sa vedem, ce importanta are principiile masculin si feminin, care stau la baza, dupa mine, la problematica filmului. Din pacate in problematica filmului, conflictul intre masculin si feminin, altfel se depune putin, fiind si situatia alta!
In film, sant doi barbati, care reprezinta principiul masculin si o femeie, care reprezinta principiul feminin, care pe urma sta la baza conflictului! Adica nu etnicitatea, ci irationalul inconstient sta la baza conflictului. Femininul, cum reprezentam, reprezinta inconstientul colectiv, prin el se manifesta! Pe urma ce era pacatul originar, cui se datoreaza?! Dominatiei inconstientului colectiv, care se manifesta prin arhetipul femininului, adica dominatia femininului, deasupra principiului masculin! In film, doi barbati, un roman si un secui, sant in conflict, din cauza unui femeie, romance si asta este pe urma important. Adica sant dominati de principiul feminin, asta fiind sursa conflictului, nu etnicitatea in sine! Care pe urma este boala civilizatiei occidentale, mai ales ale societati de consum! Pe fondul conflictelor aparent mici, locale, aflam conflicte eterne ale omeniri, care depasesc cadrul etnicitati, si daca pe urma ajung la pretexte etnicitati! Adica conflictul gasim in adancime eterna a omului, si nu in suprafata etnicitait, prin care sa zicem, se manifesta numai!
Nume: NagyAttilaPuli (Aug, Fri 22, 2014 / 20:31)
Si aicea interesant de mentinut, ca autorul maghiar a operei literare, care sta la baza filmului, SütÅ‘ András, mod inconstient a pus o femeie romanca, pe urma care reprezinta inconstientul colectiv autohton! Mod inconstient exprima, accepta, pe planul inconstientului colectiv autohtonitatea romanilor!
Problema omului de azi este adevarat tragica, ramana inconstient sursa adevarata a conflictelor sale, ca se afla in inconstientul sau colectiv, in adancimea inimi sale, in adancime sufletului sau! Si asta este valabil si in cazul conflictelor interetnice! Filmul prezinta foarte bine, pe plan imaginar, e posibil ramas inconstient si ale autorilor, ca conflictul intre doua barbati, doua principii masculine, se datoreaza femei, feminitati, adica inconstientului colectiv. Sant supusi dominatiei feminine ale inconstientului colectiv! Adica, ce aduce razboiul?! Inconstienta adancurilor, neridicare prin confruntare in constiinta!
Pe baza feminitati se afla in razboi doua principi masculine, care inseamna, ca sant supusi dominatiei principiului feminin, in care se manifesta dominatia inconstientului colectiv. S cum prezentam inainte, intre doua principii masculine in conflicte, impacare nu exista! Din cauza, ca doua principi masculine nu poate sa realizeze intregul, deplinul, ceva mai inalt spiritual, prin care se poate depasi conflictul, ca se realizeaza intre principiile masculin "" feminin. Ei ar trebui sa reintoarca, fiecare la propria feminitate interioara, la partea feminina a barbatului, unde se afla si contactul pentru barbat cu inconstientul colectiv si personal! Aicea se afla, in interior, susrsa impacari cele doua principi, prin care se realizeaza unificarea doua principi, masculin si feminin, prin care se realizeaza intregul, deplinul personalitati.
Nume: NagyAttilaPuli (Aug, Fri 22, 2014 / 20:33)
Conflictul, care este prezentat prin conflict intre diferite persoane, este pe urma un conflict interior al omului! Problema tensiuni intre doua principi masculine, face tragic, adica nerezolvabil, uitarea partea feminina a personalitati barbatului, prin care este supus dominatiei incosntientului colectiv! Pe urma prin conflict, devin supusa inconstientului colectiv, care are caracter feminin, adica prin conflict, pentru o femeie, se pierde caracterul lor adevarat masculin, si cele doi barbati se feminizeaza! Conflictul ia un caracter feminin, supus feminitati! Conflictul intre doua principi feminine, adica intre principiile masculine feminizate, se duce la autodizolvare, fiind supusi mod direct puteri haotice, neorganizate ale puteri inconstientului colectiv!
In film, nu degeaba apare si razboiul, izbucnirea vulcanica a inconstientului colectiv, pe plan mondial, haosul agresiv in razboiului mondial, cu caracter universal, paralel cu haosul pasnic, autohton, al feminitati inconstientului colectiv! Localul, conflictul celor mici, supus haosului proprie, pe urma se pierd pe ei insisi, se autodizolva, printrun conflict universal! Ei sant captati, intrun conflict mai mare, prin propria lor conflict, din pacate mod incosntient, ca sant supusi incosntientul lor colectiv, si se pierd acolo! Tensiunile locale, se capteaza in conflicte universale!
Si aicea vine rolul identitati, pe fond ascuns al adancimi! Haosului se impune, deplinul, intregul, in adancimea fiintei omului, pe baza unificari principiilor, masculin si feminin, intrun intreg, mai inalt spiritual! Care nu este altceva decat identitatea, ca identitate are numai deplinul realizat! Popoare mici, care traiesc unul langa altul, pe baza de principi diferite, masculin si feminin, pot uni, fata de haos, intrun intreg mai mare!
Sfarsitul filmului, este sumbru! In conflictul universal, razboiul mondial II.-lea, se pierd amandoua, sant executati amandoua, romanul si secuiul in razboi, de catre nemti! Din cauza actualitati sale, mi se pare, si o profetie! Actualitatea da, ca pe plan mondial, omenirea se afla intro tensiune foarte adanca de partea inconstientului colectiv, si pe plan local, cele mici, sant captati, prin tensiunile lor locale, in tensiunile celori mari, in tensiunea universala a omeniri, si se macelaresc, se autodizolva reciproc! Si totul ramana inconstient, unde se afla sursa adevarata a cnflictului, ca sant supusi unei forte inconstiente, din partea adancimi si pana cand nu se constientizeaza, haosul va determina peste tot lumea!
Dar nu uitam, ca inconstientul colectiv reprezinta partea biologica numai a problemei. Ca imaginarul inconstientului, pe urma are un caracter sacru, transcendent, fiind imaginea divinului in lume. Prin care se manifesta Logosul intrupat. In inconstientul colectiv al omeniri face ordine, numai, prezenta creatoare, transfiguratoare ale energiilor necreate ale Duhului Sfant! Rezolvarea se afla in fondul ontologic ale existentei! Si dupa parerea cu imaginarul sacru, are o relatie adevarat armonioasa, pe plan ontologic, ortodoxia! Dar nu uitam, ca asta nu este un dat de la sine, ca un scaun, pe care ne asezam fara niciun efort, chiar prin lene!
Filmul din pacate este actuala, ca reprezinta si o avertizare serioasa, ca prin conflicte interetnice putem pieri reciproc!
Nume: NagyAttilaPuli (Aug, Fri 22, 2014 / 20:36)
La multi anii regizorului!
Nume: maria (Sep, Sun 14, 2014 / 15:39)
Unde locuesti Gheorghe Naghi?Iti doresc multa sanatate.
Nume: maria (Sep, Sun 14, 2014 / 15:39)
Unde locuesti Gheorghe Naghi?Iti doresc multa sanatate.
Nume: maria (Sep, Sun 14, 2014 / 15:39)
Unde locuesti Gheorghe Naghi?Iti doresc multa sanatate.
Nume: Magda Zotescu (Oct, Thu 02, 2014 / 12:27)
Extraordinar ! N-am stiut despre existenta acestui film . Ar trebui difuzat pe marile si micile ecrane pentru ca oamenii sa-si regaseasca bunatatea si toleranta , sa se priveasca in ochi si, cu gandul la ceea ce-i uneste , sa mearga impreuna mana in mana, mai departe , spre o viata mai buna... Cred sincer in asta.
Fiecare natiune are tot atatea motive sa fie mandra de ea ,pe cate are sa se rusineze . Haideti sa vedem unii la ceilalti partile bune ca sa ne respectam si sa devenim mai buni.
Nume: Gheorghe Apetroae, Sibiu (Jun, Sat 25, 2016 / 19:17)
DISERTAŢIE LA PORŢILE METAFIZICII sau despre cântecul din neînceput ...
Gheorghe Apetroae, Sibiu

Pământ, în paşii tăi merg mulţi spre ne-nceputuri -
pe-adâncul larg din gând, prezenţa le-o frămânţi-
un rostogol de lacrimi nins prelins pe glaciare scuturi-
nisipul tău e şi al lor, e gând al frunţii de-mprumut...

Spuza din arderi în tentacole fură astrei lumina
din foste mări smaralde, carnalică inundă cu flori
din raze în purpură, cerului, să-i despletiţi cununa
la fiecare pas, împreună, răsfrângeţi visele în culori...

Cald, zâmbetul stelei, izvor al fiinţei, îl scurgeţi
de cangrene albastre-adânci şi de neguri stibine-l goliţi
de nelinişti, în tine şi-n ei, le purtaţi spre a le stinge-
ecou din primul val, însem de star pe andezite stânci...

Mai liberi, pe braţul iubirii înmuguriţi împreună
din seva ţărânei îţi urci nisipul mai lesne-n cuvânt:
nectarul i-al rozei-fiorii în lacrimi-gândul razei sorbit:
vlaga din amfore tremole, e sincerul neînceput....

La botezul celest îi petreci, cu ei, sămânţa şi rodul-
din cutremure mereu înfloriţi, fiecare, universul în voi-
corole azure pe tot neînceputul - în voi răsădindu-l
spre creştere-n violetele astre, fără a privi înapoi...

Dar cenuşa mâinilor tale - din mâinile lor, zâmbeşte,
se sărută cu norii în prasen şi cu bolta, pe rând...,
printre degete curg torenţi de lanuri travertine:
în rouă, clipele pe care le sorbi - sunt trecutele lumi...!

La un loc, vă mistuiţi flăcări din flăcări, în crug reaprinse
să vă priviţi cu ochii liliacului andaluz, abia înflorit...,
pretutindeni e un gând, jar din eros, în care-şi frământă
fiorii, nisipuri crisale, cântând adâncului din neînceput...
Nume: Gheorghe Apetroae (Jul, Thu 14, 2016 / 21:15)
AGORAFOB ÎNTR-UN SURGHIUN SIDERAL
Gheorghe Apetroae,Sibiu

Când adâncurile udă cu lacrimile clipei în ametist cerul
şi buzele sărate ale mării de sidef, de furii cuprinsă,
ating celestul - lumina de pe faţa crisă a fiecărui val,
vă mângâie Silfu-n adieri, cum obrajii Lunei, seara...

Pe bolţile brumate de absint amnarul luminii scânteie
în turcoazul mării şi în cântecul de briză- al înserării...
pe ţărmul de dacit - melanian, în sideralele reverii,
cu toge albastre v-acoperă zarea cu plăceri adamice, zeii..!

Înverzită e faleza de platanii roiali, de zinii şi irişi;
e un incendiu de corole pe ţărm şi în al luminii pojar
e nisipul împânzit cu scoici cristale-spirale de început
pe neritice locuri, în repetat avatar, vă cheamă abisuri...

Din valuri de topaz şi argint, muzele, ieşind, vă privesc,
la gât au salbe de spumă, din viola mării solare vă cântă
pe ţărmul înflorit de Alysum şi de juna Silene(acaulis):
vrerile le sorbiţi pelagice din pocalul stibinic al serii -

şi, precum, la Tomis, Ovidiu, suferindu-şi surghiunul
tot mai nefericit, geniul vestal al Salmonei sporindu-i -
copilei lui Thetis, prinţesei de Pont Euxin, în citrin...
voi, cu frica despărţirii de cerul adamic, îi purtaţi chinul...

voi, precum Achelous din Pind ,din izvor iubit de Sirene,
generozitatea apei şi-o revarsă paternă în valuri,
şi nimfelor tolănite-n nisipul fierbinte-al Ionei,
în deliruri vergine, faunii îşi varsă paternitatea în ele, dansaţi

aici sideral, în pontice ritmuri, captivele voastre stele:
flori ale bolţii aprinse-mpânzite pe ţărm, în ele, selene
cu limbile scoase carene azure fierbinţi , cântând în zadar
la ţărmul geodic..., valuri lazure vă viiază balsamuri...!

Costineşti, (tabăra studenţească), 1967
Nume: Gheorghe Apetroae, Sibiu (Aug, Fri 26, 2016 / 03:37)
Literatura , Postmodernismul lui Mircea Ivănescu
Gheorghe Apetroae "" Sibiu

Poezia curentelor postmoderniste ,în general, un edificiu liric de scurt metraj, s-a construit de către Mircea Ivănescu din elemente structurale de firească sensibilitate, într-un sublimat de interioritate È™i de incantaÈ›ie, în figuri suprastilistice de simbol. Se asistă la construcÈ›ii poetice în afara convenÈ›iilor estetice, cu liant de metaforă în crome stranii È™i în vibraÈ›ii asonante... Se descoperă în registrul armoniilor fonice partituri ale dizarmoniilor cosmice ,care dezvoltă atitudini limaxice È™i stări noetice celeste, ce reverberează în integralitatea existenÈ›ialismului antropologic cu o rezistenÈ›ă comprehensivă, în ecuaÈ›ii estetice (din "Versuri"...vorbe, vorbe, vorbe; din "Alte poezii"...poezia e altceva...) . Acest gen de versificaÈ›ie, analogică prozei scurte, se soluÈ›ionează sistemic prin substituirea unor termeni clasici lirici È™i ritmici cu algoritmarea estetică a grotescului, mitului, chiar È™i a satanicului, răului, tragismului uman È™i a sinistrului , spre a crea în structurile poetice faÈ›ete - măÈ™ti cu reflexii antinomice de natură teluric - apolinică de înaltă factură ideatică, opuse preÈ›iozităÈ›ii estetizante. Se vrea a se pune în evidenÈ›ă, prin metaforă , prin corespondenÈ›e È™i analogii de simple intenÈ›ii absconse: frumosul, concretul uman È™i normalitatea ontologică . Dar, rolul poetului este de a umaniza naturalul È™i socialul , prin utilizarea acestor elemente artistice postmoderniste cu principii simbolistice È™i imagistice , lingvistic dominate de un imagism metaforic, esenÈ›e lirice care ne despart de creaÈ›iile versicate clasice, prin înlăturarea măÈ™tii, iluziei, exoticului È™i disimulării în actul creaÈ›iei....Mircea Ivănescu, aÈ™a cum l-am putut urmări direct în abordările critice ale creaÈ›iilor prezentate de diferiÈ›ii autori sibieni sau din afară, în cadrul sedinÈ›elor de lucru ale cenaclurilor sibiene, era unu
Nume: Gheorghe Apetroae, Sibiu (Sep, Wed 28, 2016 / 08:48)
Literatura. ADRIAN GRAUENFELS: " NEVOIA DISONANŢEI" şi "DUPĂ PARADIS", comentariu - Gheorghe Apetroae,Sibiu
Prezentărille domnului Adrian Grauenfels, cu titlul " Nevoia disonanţei", sunt revelatorii pentru încercările tot mai frecvente de promovare în arta picturii, în imagologie, a inesteticului, angoasei, haosului şi solitudinii, în crome stridente şi în tuşe disonante, diforme, de tot mai mulţi artişti contemporani nonconformişti cu o viziune apocaliptică, continuatori ai picturii decadente (Gleen Braun, Terence Koh, Paul Mc Carthy) şi aceasta într-un limax art-now (Louis David) de nestăvilit. Toţi aceştea sunt obsedaţi de incertitudinile valorice în artă, încearcaţi de tensiunile şi trăirile interioare puternic refulate în neconformismul imaginativ - imitativ, în ofensiva lor declarată asupra impresionismului imaginar ( Renoir, Cezanne, Claude Monet), un current neoimpresionist , caracterizat printr-o violentare a imaginii (fovismul), a imagologiei naturalismului. Stările lor estetice sunt generate de nevoia actului artistic liber, de system configurat detaşat istoric şi semnificat de o viziune apocaliptică asupra existenţei sensibile ( A. Breton). Este o nouă artă, copleşită de discreţia diacromelor şi de variaţii complexe de liniarităţi, de extravaganţa penumbrelor, în care realitatea este definită ca destinaţii existenţiale sistemice supuse exhibării forţate de formele caracteristice armonice în planul artistic. Obiectivul lor este cel de substituire aproape în masă a formelor artistice clasice armonizate prin altele, în transfigurări neesthetice. Structură estetică este sugerată psihologic prin diformităţile gnozice, prin grimasele forţate ale esteticului în imaginarul timpului lăuntric, într-un plan interior cu coordonate estetice în expresii liniare. Imaginarul se interiorizează prin forme şi crome sugerând modalităţi existenţiale şi ideatice neconforme, postimpresioniste şi expresioniste, inedite în present în fondul acestora ( Matisse
Nume: Gheorghe Apetroae, Sibiu (Nov, Mon 07, 2016 / 17:50)
Literatura eseistică - Despre holism

FOAMEA DE UNUL
lui St. Aug. Doinaş

Vădit
sau care-i place sa se-ascundă
împovărat de veacuri e urgentul,
UNUL
cu semn de uriaş în zarea-i
scundă:
posibil tandru investind prezentul ...

mereu se face veşnic,
îşi amână rostul
nevertical în sus
si-n jos plimbare ...
negat de tot ce i se
naşte-n mână
model adânc deschis
ca o-ntrebare
ce stă pricina morţii, judecăţii-

un crug imens de licăriri
minore,
dobânda-n lacrimi de identitate,
tiparul care bântuie
prin toate ..
niciunde, pretutindeni,
altul vine,
o mare-absenţă uneltind în toate,

vădit sau care-i place
să se-ascundă
multiplul UNUL, diferit de Sine ...

Revista "Interferenţe", nr. 2, 1997
Nume: Gheorghe Apetroae, Sibiu (Nov, Tue 08, 2016 / 10:35)
Literatura: Iustin Panţa şi " OBIECTELE SIMPLE",
Eseu - Gheorghe Apetroae, Sibiu
Poetul sibian Iustin Panţa a plonjat în mijlocul şi sub privirile generaţiei de poeţi optzecişti, din Mathesis-ul lui Constantin Noica cu similitudini între lucrurile - obiecte simple şi teza bucuriilor simple, în plin curentul literar postmodernist. Îl găsim în plutiri angelice şi în deplină siguranţă în cerul versurilor sale, simple şi glaciale, cu multe reflexii arhetipale, alături de puţinii poeţi contemporani consacraţi principial acestui curent neoexpressionist, fără a dezamăgi prin deconstrucţiile sale stilistice cu obiectivări livreşti, reuşind, în schimb, aşa cum reuşise predecesorii postmodernismului literar, precum Charlles Baudelaire, Stephane Mallarme, George Bernard Shaw, Allan Edgar Poe, Arthur Rimbaud, Paul Valery, Guillaume Apollinaire, Ihab Hasan ş.a, să trăiască şi să gândească într-un alt registru poetic, decât cel classic. Iustin Panţa, boemul cu ţigara mereu în mână şi taciturn, vibra necontenit pe adîncimile din lăuntricul cu principii literare în cavalcade de aritmii şi în simbioze, până la contopirea eufonică cu revelatul şi nontemporalitatea ontologică a universalului... Va spune, dar, în context, poetul Panţa: "Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată".
Cu un liant ivănescian consistent în ironie şi paradox, furnizat în permanenţă de Mircea Ivănescu, în jurul şi în spiritul căruia poetul se găsea frecvent, mixajul textualizat împărtăşit - în poemele sale - cu spovedaniile în euritmii disonante ale magistrului, Iustin Panţa este present şi participă la renaşterea postbarocă a poeziei pe filiera postmodernismului hedeggearian şi Freudian.
El, diseminând, în acelaşi timp, în zonele expresionismului literar, multe din platitudinile expresiilor nonvalente, formele naraţiunii deconstruite , va marca prin indiferenţa de stilistica clasică, metafizica literaturii individuate într-o poezie cu amprentă livrescă şi dorită a fi extrapolată în soci
Nume: Gheorghe Apetroae, Sibiu (Dec, Fri 30, 2016 / 02:20)
E PRIMĂVARĂ ÎN CERUL DIN SUFLETUL TĂU
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Din regatul mileric al stelelor, căzut în iubirea florilor,
cerul, în slavă, în patul lor a intrat cu sinea lui în sinea ta...
e linişte acum şi-n glasul tău solar de după zbucium...!
din tăcerea lui îi înţelegi ultimile cuvinte de iubire, dorul
slobozit de steiul stâncilor în febra de miresme ale vieţii...
În lumina trecerii alergi alături de duhul meduzelor, al mării...
Din cercul cerului ce-i ţine legaţi la masa muntelui,
înţelegi dorul păstorilor, coborând turmele de mioare...
cauţi razele despletite din ele, în tine, vlăguite de putere...
Din frunzişul fagilor se ivesc în triumf, îngerii zărilor...
La timpul vieţii ce fibrează în nemurire, sfinţii întineresc
urcând în patimi selene deasupra norilor travertini,
în vârtejuri atât de sonore.. gem şi bocesc cu urlete
de rătăcire în haite - lupi strecuraţi în turmele de flăcări...
E primăvară în cer...! Te cheamă în slavă Jupiter!
Crinii albaştri răsăriţi din sufletul stâncilor - serafimi,
îşi risipesc balsamul, râuri de pasiuni telurice - sărutul
în patul în care -s ajunse să doarmă despărţite spiritele...
Tu visezi adânc, în cântec de pasăre..., sub freamătul brazilor
ritmează în ierburi moi chemările pe şesul frunţii tale,
dar, tu, culegi fulgerul spadei intrat în pieptul jăruit de
triumful gândirii celor veniţi cu setea ştiinţei minerale,
atunci când păstorii astrelor flueră din lumină, eterul...
În dansul fulgilor căzuţi în rugă- îngeri agăţaţi de sânii stâncii
sorb iubirile aprinse în răcelile inimii tale stinghere,
joacă solar cu Luna zările ostenite de patimi în roze,
rătăcesc şi bolesc împreună cu demonii, în tortura vântului...!
Crucea din marginea pădurii s-a înlăcrimat cu izvoarele
Negurii, fericindu-te şi înspumându-ţi cu frumuseţi,
privirea gândului tău..., în cerul din duh, primăverile...!
Tărtărău, 10 august, 2000
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter