Se încarcă pagina ...

Un Ion Bârlădeanu de Los Angeles

Data publicarii: 03.09.2012 22:56:00

 

Între un referendum şi un cvorum, când piaţa de artă vinde, pe litoral, doar maşini de colecţie împodobite cu femei de lux, ce să faci într-un Bucureşti năucit de căldură şi proteste anti-CCR, decât să te uiţi la filme?... Eu m-am uitat la unul cu Banksy, dar mărturisesc că mai mult ca să scap de apa în piuă a dezbaterilor tv. Nu mi-a părut rău, pentru că m-a ajutat să-mi fac temele de „observator pe piaţa de artă”...

Filmul, care este un documentar, se numeşte „Exit Through The Giftshop” (“Ieşirea este prin magazinul de cadouri”) şi pune pe tapet tulburătorul raport dintre artă şi manipulare. Personajul principal al documentarului trebuia să fie street-artistul Banksy, dar sfârşeşte prin a fi chiar autorul iniţial al filmului, care devine mai interesant, ca personaj, decât subiectul de pornire. Filmul a avut premiera la Festivalul de Film Sundance 2010 şi a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun documentar.

 

E bine de ştiut (sau de reamintit) că Banksy este un artist pe jumătate real, pe jumătate fictiv. Nimeni nu ştie exact cine este şi foarte puţini l-au văzut, dar se presupune că ar fi un oarecare Robert Banks, născut în Anglia, în 1974. Pereţii Londrei, Bristolului şi L.A.-ului sunt “mâzgăliţi” de stencil-urile şi graffiti-urile sale. A ajuns cel mai vândut artist al genului la licitaţiile Christie’s, în ciuda faptului că o asemenea artă este considerată mai mult o formă de vandalizare a spaţiilor publice decât o expresie a frumosului. Imaginile lui, uneori brutale, alteori satirice, conţin mesaje puternice, în general anti-războinice sau anti-capitaliste. N-a absentat nici la Jocurile Olimpice de la Londra, unde a înviorat atmosfera “ştampilând” zidurile cu un personaj care fură unul dintre cercurile olimpice, cu un atlet care sare cu prăjina peste un gard de sârmă ghimpată sau cu un aruncător de torpilă. 

  

Dar să revin la film. Cel care trebuia să fie subiectul, Banksy însuşi, devine unul dintre personajele secundare, adică unul dintre comentatorii documentarului (are faţa acoperită şi vocea remodulata, pentru păstrarea anonimatului). Iar documentarul este, de fapt, un film despre documentarul care nu s-a mai făcut.  

Personajul principal al filmului devine, în schimb, un oarecare Thierry Guetta, un francez din L.A., proprietar de boutique cu haine ieftine şi operator amator, obsedat de ideea de a filma orice, tot timpul, fără să fi reuşit vreodată să monteze ceva. Printre personajele sale predilecte se numără artiştii stradali cărora le câştigă simpatia şi încrederea, astfel încât aceştia se lasă filmaţi de el. Visul lui Thierry Guetta era să-l cunoască, odată şi odată, pe legendarul Banksy. În cele din urmă acest lucru se întâmplă, iar Guetta îl înregistrează non-stop în timp ce lucra, respectând restricţia impusă de artist, să nu-i filmeze chipul. Îl urmează pe Banksy şi la Londra, unde de asemenea, îl filmează.

 

Thierry Guetta

Colaborarea lor a durat vreo cinci ani, când la Los Angeles, când în Europa, timp în care s-a adunat un material filmat imens despre arta stradală. Când, în sfârşit, Banksy consideră că materialul documentar este îndeajuns de consistent, îi spune lui Guetta să facă montajul. Filmul acestuia este însă o porcărie iar Banksy îşi dă seama că “Thierry nu este un regizor, ci o persoană cu probleme mentale care, întâmplător, avea o cameră de filmat”. Ca să salveze, totuşi, materialul documentar foarte valoros, îi sugerează lui Thierry să se apuce el însuşi de artă urbană şi să-şi deschidă o expoziţie, convingându-l să-i lase lui casetele. Încurajat, Thierry intră în nebunia “creaţiei” şi se apucă de lucru, începând prin a-şi găsi un alter ego. Şi, pentru că el considera întreaga mişcare artistică un fel de spălare a creierelor, îşi zice Mister BrainWash. Vinde tot ce avea, îşi închide afacerea cu haine, cumpără aparate de imprimat, angajează artişti şi le dă ordine şi dispoziţii să “recreeze” lucrări făcute de alţii, după ideile trăznite care-i vin în minte.

Timp de şase luni munceşte ca un dement şi, în sfârşit, expoziţia, intitulată “Viaţa e frumoasă”, este gata. O expoziţie mamut, pe o suprafaţă de 4.500 mp, în complexul de clădiri care aparţinuseră studiourilor CBS din vechiul Hollywood. Textul de promovare a expoziţiei a fost scris chiar de Banksy, care a considerat că nu face nimănui rău o frază ambiguă care nu-l angaja cu nimic: “Mister BrainWash este o forţă a naturii, un fenomen. Dar nu în sensul bun al expresiei”. Anvergura expoziţiei, prestigiul lui Banksy, bannerele uriaşe postate peste tot, curiozitatea generată de curajul unui anonim care se lansa într-o asemenea aventură, impresia de nonconformism lăsată de totala ignoranţă a acestuia în materie de artă, a excitat la maximum presa, care a început să-l caute, să-i ceară interviuri… În ziua vernisajului, 4.000 de curioşi stăteau la coadă, aşteptând deschiderea a ceea ce părea să fie evenimentul artistic al anului. O parte din ei nu au reuşit să intre... Succesul a fost uriaş, iar Domnul BrainWash a devenit celebru într-o singură zi. La o săptămână de la vernisaj, vânduse lucrări în valoare de un million de dolari. Deşi iniţial expoziţia trebuia să dureze cinci zile, ea a ţinut două luni, timp în care lucrările s-au vândut continuu, intrând aproape instantaneu în galeriile de artă din Miami, Londra, Paris, New York şi Beijing.

Thierry Guetta nu e o ficţiune. E un fel de Ion Bârlădeanu care trăieşte însă la Los Angeles, nu la Bucureşti. Şi mai este, într-un fel sau altul, creaţia lui Banksy. Poate cea mai interesantă dintre toate. Atât de interesantă încât îngreunează şi mai mult posibilitatea de a lămuri problema imposturii în artă, dar mai ales pe aceea a raportului dintre artă şi manipulare.

“Nu ştiu ce înseamnă succesul lui Thierry în lumea artei – spune, dezorientat, Banksy, spre finalul documentarului. Poate că Thierry e un geniu. Sau poate că a avut noroc. Poate că arta e o glumă… Tot timpul i-am încurajat pe cei care făceau artă. Obişnuiam să cred că toţi trebuie să facă asta. Am cam renunţat la această convingere”...

 

Cine poate spune cu certitudine că Thierry Guetta este un artist autentic? Dar că este un impostor? Iată câte întrebări interesante îţi poţi pune, între un referendum şi un cvorum, când piaţa de artă vinde, pe litoral, doar maşini de colecţie împodobite cu femei de lux...

 

Afisari: 1440
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter