Se încarcă pagina ...

Biblioteca versus Internet

Data publicarii: 05.11.2009 12:29:00

Îmi place să cred, că măcar în viaţa mea, pe care o mai am de trăit, nu voi asista la dispariţia bibliotecii, în accepţiunea ei antică, de colecţie de cărţi şi de documente, o colecţie a înţelepciunii. Recunosc că societatea contemporană a găsit mijloace mai rapide de obţinere a informaţiei şi că internetul, ca factor cultural, va depăşi în foarte scurt timp dezvoltarea bibliotecilor. Insă în totdeauna există un “dar”.

 

Internetul este tot o bibliotecă în care s-au adunat cunoştinţele omenirii culese din cărţi (”De la lume-adunate şi înapoi la lume date”) şi cuprinde aproape toate domeniile activităţilor umane. Acest lucru duce la o drastică sintetizare a informaţilor, faţă de care intervine rolul formator a cărţii. Ea există din timpuri imemoriale, fie în forma tăbliţelor de argilă în cultura sumera, sau pe papirusuri în Egipt, manuscrise inluminate, incunabule prin sec.XV-lea, ori albume superbe de artă în zilele noastre. Cartea de căpătâi, Biblia, a existat sub forma de manuscris secole de-a rândul, iar prima tipăritură a lui Johann Gutenberg a fost o ediţie a Bibliei în 42 de rânduri... Cum ar putea fi uitate, sau trecute sub tăcere asemena bijuterii ale lumii? Cartea este corolarul tuturor cunoştinţelor umane, căpătate de-a lungul timpului. Pe hârtie şi-au desenat vechii chinezi primele caligrame şi primele proiecte de construcţie, hârtia a găzduit cânturile “Divinei comedia” ale lui Dante, dar şi teoria relativităţii a lui Einstein.Tot ce s-a gândit , tot ce s-a scris vreodată, a intrat între coperţile cărţilor.

 

Marea cultură nu poate exista în afara bibliotecii!

 

Internetul diferă de carte: el nu furnizează gândirea de bază - cum ar fi să-l citeşti pe Hegel sau pe Schopenhauer de pe monitor? - nu poate furniza nici baza culturii de masă, însă aduce extrem de rapid orice informaţie, ce trebuie apoi aprofundată. Internetul este ca o “Enciclopedie Britanică” (tot o carte...) pe care o poţi accesa instantaneu, oriunde te-ai afla. Din acest punct de vedere nicio bibliotecă nu poate concura cu viteza şi cu cantitatea informaţiilor oferite. Compensarea se face în altă parte: prin calitate.

 

Mulţi oameni preferă şi azi să stea confortabil în fotoliul preferat de acasă şi să răsfoiască o carte sau să o citească. Îi atrage frumuseţea intrinsecă a tipăriturii, tiparul, mirosul cernelii, ideea de a ţine în mână o carte, de a o lua cu tine şi să pătrunzi în tainele ei la “flacăra unei lumânări”.Cum să citeşti confortabil de pe monitor un scriitor atât de ideatic cum este Dostoievski, sau să răsfoieşti un album dedicat lui Michelangelo?

 

Astfel biblioteca va exista. Probalil că menirea ei se va schimba, poate nu va mai fi accesibilă - ca până acum - unui public larg, ci numai cercetătorilor, iar fondurile sale vor fi tezaurizate, ca toate obiectele de artă din aur sau platină. Dar marea cultură nu poate exista în afara bibliotecii!

 

Biblioteca a beneficiat în totdeauna de respectul oamenilor cetăţii. Putea să răspundă numeroaselor probleme tehnice pe care i le ridica viaţa în anticihitate, Evul Mediu, în timpul Renaşterii sau în societatea modernă. Acum există tendinţa de a se transforma acest “totum-factum” în ceva impersonal, inodor, incolor şi relativ insipid, ce poartă denumirea de Internet. Dacă biblioteca oferea în trecut o informaţie specializată şi numai în cazuri deosebite - informaţii generale, prin marile enciclopedii, acum internetul oferă numai informaţii generale, specializate în mult mai mică măsură, având însă avantajul incontestabil al vitezei şi al uşurinţei de navigare. De remarcat este şi înlocuirea termenului de “a citi” cu cel de “a naviga”...

 

Informaţie fără reguli

 

Poate nu ar fi rău dacă ar exista o “dreaptă cumpănire” a lucrurilor”. Însă, de multe ori, informaţiile aflate în motoarele de căutare sunt fie nereale, fie “plastografiate”, fie atât de sintetizate, încât devin inutilizabile pentru cei dornici de a afla o informaţie corectă. Şi daca persoanele care posedă cunoştinţe solide, nu se lasă înşelate de aceste informaţii “pe tavă”, copiii, adolescenţii, tinerii cad în astfel de capcane informaţionale, care creează false valori, uneori necorectabile toată viaţa. Pe internet nu se respectă regula celor trei verificări ale informaţiei, fapt bine ştiut de jurnaliştii versaţi, cu toate că au existat tentative pe plan european de contracararea acestor neajunsuri, printr-un cod al blogerilor. Prin unele ţări aceste încercări au fost încununate de succes, însă în multe părţi aşa numiţii “apărători ai drepturilor omului”care, în numele libertăţii de exprimare, au dejucat orice plan al codului deonotologic.Consider că a oferi o informaţie corectă, pertinentă şi la timp, este mult mai importantă decât libertatea iluzorie de exprimare, ce s-a dovedit a fi până la urmă o încălcare grosolană a bunei-cuviinţe.

 

Astfel, luând în calcul toate progresele generate de mediul cultural virtual - pe care, practic, îl folosesc şi eu,- rămân adeptul necondiţionat al bibliotecilor.Este foarte greu de stabilit în acest moment de partea cui va înclina balanţa în cele din urmă. Cred că se va ajunge la un modus vivendi al ambelor mijloace de informare, mai ales, luând în considerare posibilităţile tehnologice de dezvoltare în viitor.

 

Soluţia: convieţuire, nu rivalitate!
 

O primă etapă, ce se desfăşoară deja în prezent, este creată de necesitatea scanării cărţilor-document, pentru a putea fi păstrate ca “depozitare memorie”, fără să mai fie supuse intemperiilor cotidiene. Scanarea oferă posibilitatea utilizatorului de internet, să aibă acces la cărţi, altfel inaccesibile, de tipul manuscriselor sau ale incunabulelor, ale cărţilor aflate în patrimoniul universal, dar a căror procurare poate fi dificilă. Şi aceasta este doar o primă etapă.

 

După cunoştinţele mele, există cercetări avansate în creearea unei “hârtii digitale”, pe care se vor “tipări” deocamdată “ziare digitale”şi ţin de un viitor previzibil în care se va include şi tipărirea primelor cărţi digitale. Acestea ar avea formatul, consistenţa, poate chiar si iluzia olfactivă a cărţii obişnuite şi va permite mărirea- micşorarea caracterelor de litere, la dimeniunile optime pentru o lectură facilă. Va permite, totodată o lecturare confortabilă într-un fotoliu sau chiar în pat ale operelor literaturii universale... Cine ştie, poate vreodată se va ajunge şi la folosirea unor litere luminiscente, pentru a exclude lumina artificială. Astfel de cărţi ar putea fi stocate în biblioteci publice sau personale, la fel ca o carte tradiţională, dar cu avantajele mai sus enumerate.

 

Concluzia nu poate fi alta decât una singură: viitorul va trebui să ia act de coexistenţa celor două medii puternice de informare: biblioteca şi internetul, care nu numai că nu sunt antagonice, ci se completează reciproc.
 

Afisari: 6407
Autor: Marius Ionescu
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: craciuneanu judit (Nov, Thu 12, 2009 / 08:07)
Articolul d-lui Marius Ionescu aduce in vizorul nostru o tema etern verde:cartea. Este intrumentarul principal in cultivarea creierului si sufletului omului,pe tot parcursul vietii.Tot ce dobandim de la varsta de 7-8 ani se bazeaza pe fila cartii, fie aceasta manual sau culegere de poeme de mare valoare.Din nefericire, in societatea noastra de azi "a citi" a devenit o indeletnicire "lipsita de maniere" asa cum am auzit nu de mult vorba unei doamne "sofisticate" dupa noua moda.Imi spusese ca Eminescu o plictiseste, este demodat, si ca despre poezia contemporana nici sa nu mai vorbim...Mi-l ridica in slavi pe X-manelist ,care "are versuri de suflet", nu "treburi demodate". Am fost oripilata.Mai grava ese situatia cand un tanar - speranta familiei sale- are convingerea ferma ca poate absorbi toata cultura a mii de ani de pe internet,si chiar acum invata sa cante la chitara cu aceasa sursa...
Nu contest ideea ca internetul este o sursa de INFORMATIE, cu toate ca adesea se intalnesc si greseli foarte mari.Daca informatia ar parveni reala, ar putea deschide calea acumularii de cunostinte, insa nu sub forma monopolizarii scolirii noastre si l-as numi un fel de "sumar" vast de informatii.Totusi, cartea ramane sursa inepuizabila a culturii.Biblioteca? Ma doare imaginea "apocaliptica" a viitorului ei, zugravit de dl.Marius Ionescu. Cele ami frumoase amintiri despre invatare din anii de liceu si de studentie ma leaga de aceste edificii, mai bine zis, temple ale cartii.Cum poti inlocui fosnetul foii cu clicul mausului, mirosul cartii cu aerul "dospit" de ventilatorul hardului...Nu.Imposibil.Sala de lectura pentru mine a insemnat mereu locul de sarbatorare a cititului, iar momentul deschiderii primei pagini este egala cu o scufundare bine protejata pe langa reciful de corali...o lume noua, posibila, intr-un fel "virtuala"...
Doresc sa multumesc editorlui dar mai ales autorului, pentru aceasta pledoarie pentru carte si cultura, deosebit de frumoasa.
Nume: altmarius (Nov, Thu 12, 2009 / 08:20)
In momentul de fata, cel mai important lucru de rezolvat de cei raspunzatori de destinele culturii romanesti este eradicarea fenomenelor culturii suburbane. Suburbiile (as spune corturile) au invadat in intregime mediile de informare, si cred ca trebuie reechilibrate lucrurile, pina nu e prea tirziu. Motivatia ca se cer manele nu subzista, in momentul in care salile serioase de concert din toata tara sunt arhipline, dar nu se mediatizeaza decit prostul-gust. La un moment dat, cred ca exista o politica de indobitocire a populatiei.
Subscriu integral parerii doamnei Judit: nici internetul nu este o sursa de cultura viabila, ci numai CARTEA
Nume: adrian (Nov, Tue 17, 2009 / 23:55)
Raspuns catre craciuneanu judit.Da, internetul e sursa de internet si de necontrolat.Biblioteca publica sau personala nu inlocuiesc cartea tiparita.De aceea nici nu ne/ar trebui sa existe spaima publicarii cartilor asa cum vrea google.
Eu nu pot citi in fata PCului,nu mult timp. Dar nu uita ca internetul ne/a cuplat pe toti si putem sa schimbam idei,sa ne contrazicem
dar la subiect.Rasfoiam recent Densusianu, mii de note de subsol,referiri la biblioteci,etc.
Cata munca a depus.Cat a citit si cate biblioteci a studiat.Daca nu gresesc ,cam 25 ani a luat scrierea.
Inchipuieti toate bibliotecile lumii pe internet.Ai acces la informatii. Par dubioase,te duci acolo,sti unde e si despre ce e vorba,iti e sau nu folositoare. De biblioteca tot nu scapi,trebuie sa verifici . Dar ai stirea despre existenta ei,a unui pasaj referitor la ce te intereseaz. Si nu cauti prin lume dupa un articol, referire,undeva intr/o cartee obscura pt. unii ,importanta pentru tine. Asa ca ,informatii false sau nu, pe internet,tota asa de bine le poti selecta si verifica.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter