Se încarcă pagina ...

CRIZELE şi BIBLIOTECA PUBLICĂ (I)

Data publicarii: 17.10.2009 22:40:00

Odată cu ratarea drumului rapid către democraţie, în celebra Duminică a Orbului, România a intrat într-un lung proces de stagnare, dacă nu chiar involutiv, agrementat cu tot felul de crize. Reale sau inventate. Trăim vremuri tot mai agresive. O agresivitate promovată din toate direcţiile. Cu largul concurs al fazanilor şi vulpoilor din mass-media, au loc tot felul de atacuri mediatice, care de care mai spectaculoase. Vânzătorii de fumigene şi tiribombe, din spatele uşilor închise, fac profituri uriaşe. Păpuşarii sunt în mediul lor. De cele mai multe ori, criticile lansate sunt fără niciun rost, câtă vreme nu sunt oferite soluţiile concrete de rezolvare a diverselor crize care apar dimineaţa, la prânz şi seara. Ne aflăm în plin Kafka, în care toţi fac predicţii, promisiuni şi nimeni nu se ţine de cuvânt.
 

E timpul să plecăm în analizele noastre, din orice domeniu, de la adevăruri extrem de dureroase într-o ţară unde, se pare, mama şmecherilor de şmecheri a fost şi este permanent gravidă. Ca şi opusa ei.
Ne aflăm în faţa unei Românii sleite de puteri regeneratoare şi extrem de confuză. Bietul cetăţean, privitor de canale şi canalii, consumatorul de ştiri, prostit şi incapabil de a-şi reveni din acest marasm, creat de politicieni şi mass-media, se află într-o continuă spaimă faţă de ceea ce se întâmplă şi nu mai înţelege nimic. Informaţiile ajung la el distorsionat, în funcţie de oră şi de provenienţă.
Asta, în condiţiile în care există, încă, o instituţie publică neutră, care asigură, gratuit, accesul la orice informaţie, informaţie prezentată atât oficial, cât şi de diverse mijloace media. Însă, puţini semeni, din România, cunosc misiunea bibliotecii publice şi a nenorociţilor de bibliotecari (cum recent ne caracteriza o demnă reprezentantă a uneia dintre cele trei puteri în stat, Mona Pivnicieru).
Cauza cauzelor pentru situaţia actuală: nivelul intelectual precar al aleşilor, precum şi al celor puşi în funcţii de decizie. Efectele deciziilor lor, din ultimii 20 de ani, sunt, în prezent, devastatoare pentru toate structurile României. Mai avem, pe deasupra, şi motivaţia crizei mondiale, deşi Polonia nu cunoaşte efectele ei! Ca să dau un exemplu!
Cei mai mulţi nu ştiu că biblioteca publică românească revine tot mai accentuat la misiunea iniţială, cea de asigurare a accesului, gratuit, la informaţie, documentare, cercetare şi lectură pentru uşurarea vieţii oricărui cetăţean.
Sunt numeroase situaţiile în care la simpla întrebare: Ce este biblioteca publică? primim răspunsuri ca pe timpuri: Loc de petrecere a timpului liber ! sau Locul de unde poţi împrumuta romane, poezii…
Reducerea bibliotecii publice la componenta beletristică (fiction sau sf), ca loc de petrecere a timpului liber prin cetirea cărţilor şi nu ca loc pentru informare, cercetare şi documentare pentru persoanele în formare, reconversie profesională sau dedicate diferitelor preocupări intelectuale, înseamnă totala necunoaştere a misiunii şi a obiectivelor unei asemenea străvechi instituţii.
Criza de identitate, instalată odată cu trimiterea bibliotecii publice în rândul instituţiilor de cultură, de petrecere a timpului liber, a condus la eliminarea rolului principal al acestei instituţii de principal furnizor de informaţie din toate domeniile cunoaşterii. O astfel de imagine a fost promovată, obsesiv, decenii întregi de regimul totalitar, tocmai pentru a trimite biblioteca publică în derizoriu şi a-i diminua importanţa în informarea, formarea şi civilizarea cetăţenilor. Tot ca efect al crizei de identitate, auzim permanent vorbindu-se despre noi şi noi servicii de bibliotecă, care, de fapt, sunt aceleaşi de peste două milenii şi jumătate. Este, de fapt, un efect al complexului de inferioritate căpătat în timp. Tehnologiile de acces sunt noi, dar asta e cu totul şi cu totul altă poveste ! La fel, sunt lansate felurite propuneri inteligente, cum ar fi transformarea bibliotecii publice în centru de informare comunitară. Ca şi cum nu acesta ar fi rostul bibliotecii publice încă de la apariţia ei ! Culmea e că astfel de propuneri vin chiar şi din interiorul breslei, de la cei numiţi în funcţii de conducere pe varii criterii, politice sau de clan, dar care nu cunosc istoria bibliotecii publice, care nu ştiu ce se întâmplă de fapt într-o bibliotecă, venind cu mentalităţile şi percepţiile lor exterioare. Am întâlnit, ca să dau un exemplu, un contabil, acoperit vizibil de directorul venit din afara sistemului, care voia să bage bibliotecarii publici la puşcărie pentru furtul de carte, pe care francezii îl numesc extrem de sugestiv pierderi naturale. Noroc că la Braşov mai sunt şi oameni raţionali.
Abia când începi să frecventezi o bibliotecă publică realizezi ce mult s-a schimbat rolul instituţiei în viaţa comunităţii postdecembriste româneşti. Abia atunci îţi dai seama că, aici, oricine poate obţine uşor cel puţin un răspuns la problema pe care o are. Fie de ordin social, administrativ, economic, politic, filosofic, fie de ordin medical, cultural, sportiv… Fie despre comunitatea în care trăieşte, fie despre România, despre Uniunea Europeană, despre Terra… O informaţie care poate schimba cursul unei vieţi sau măcar o poate îmbunătăţi! Că nu întâmplător biblioteca a fost creată odată cu implementarea programului Homo sapiens !
După revoluţia est-europeană din 1989, câteva consilii locale de tip judeţean, municipal, orăşenesc sau comunal (preşedinţi, primari, consilieri) au intuit sau conştientizat corect misiunea bibliotecii publice. Şi-au asumat din plin responsabilitatea asigurării, în condiţii europene, a accesului la informaţie, cercetare, documentare şi lectură prin singura instituţie de utilitate publică, abilitată oficial.
În acest context s-a înscris şi Biblioteca Metropolitană Bucureşti, care, în ultimii ani, printr-un deosebit efort managerial, fizic, intelectual şi financiar, deloc de neglijat, susţinut logistic şi financiar de autorităţile locale, a reuşit modernizarea spaţiilor, precum şi introducerea tehnologiilor IT în toate filialele sale. Acum se finalizează sistemul de operare ALEPH, care va da noi dimensiuni activităţii de zi cu zi a celei mai mari biblioteci publice din România. Ştim că nu este suficient, mai ales după ce 18 spaţii au fost retrocedate, primind în schimb doar patru !

De ce este necesară biblioteca publică ?
Mai toate formele de diseminarea a informaţiei, practicate în cadrul unei comunităţi, au diverse scopuri comerciale sau de manipulare, în funcţie de grupul de interese din spatele afacerii. Nu este nimic rău în aceste demersuri şi sunt absolut normale într-o societate democratică. Un exemplu: Agenţia de turism XLMB îşi face propria publicitate. Biblioteca publică asigură, însă, accesul la informaţie privind toate agenţiile de turism din acea localitate, judeţ, ţară, planetă, ajutându-l direct pe cetăţeanul interesat de un serviciu sau altul.
Exemplele pot continua cu miile, în orice domeniu, avantajele fiind net în favoarea bibliotecii publice, o instituţie a prezentului şi a viitorului, una dintre mâinile drepte ale primarului în materie de civilizare, formare, pregătire continuă şi informare a membrilor comunităţii. Nu-i de mirare că statele din nucleul dur al Uniunii Europene au un sistem de biblioteci publice extrem de bine dezvoltat în care colecţiile pe suport hârtie şi cele pe baza noilor tehnologii, împreună cu aparatura ultraperformantă de acces, coexistă în locaţii ultramoderne.
Nu-i de mirare că, în aceste condiţii, cetăţenii din acele ţări se adresează, în primul rând, bibliotecii publice, în momentul în care au de rezolvat o problemă de ordin personal de orice natură: administrativă, publică, sanitară, educaţională sau de petrecerea concediului, diverse achiziţii, informaţii etc….
Nu ne mirăm de ce supuşii reginei Danemarcei, ca să dau un exemplu, frecventează biblioteca în proporţie de 57% !

Cu ce ne confruntăm ?
Am şansa practicării uneia dintre cele mai frumoase meserii din lume, după aceea de educatoare la grupa mare. Sunt bibliotecar, şi nu orice fel de bibliotecar, ci bibliotecar public. 2.600 de ani au trecut de la democratizarea informaţiei şi a lecturii publice pe Terra. Pentru cei care nu ştiu, profesia de bibliotecar este una dintre cele mai vechi meserii din actualul program divin. Cazurile celor care se trag din maimuţă nu ne interesează!
Ştiţi sau bănuiţi de ce managerul programului homo sapiens a pus biblioteca în funcţiune încă din zorii actualei civilizaţii. Aţi auzit, încă din clasa a V-a, de Uruk, Ninive, Assur, Ur, Babilon, Pergam sau Alexandria. A venit, apoi, Atena, prima mare democraţie ş.a.m.d. Nu este cazul să detaliez.
Am avut mult mai multe satisfacţii în ultimele decenii ca bibliotecar public. Asta, poate, şi pentru că, printr-o întâmplare fericită, am ajuns să fiu cooptat în echipa reformatoare a celei mai mari biblioteci publice româneşti: Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Şi până la acea dată m-am implicat în interesante proiecte biblioteconomice.
Să continuu, însă, decriptarea titlului comunicării: „Crizele şi biblioteca publică”.
De ce crizele şi biblioteca publică şi nu crizele şi bibliotecile?!
Pentru că, din cele trei sisteme de biblioteci existente peste tot în lume, biblioteca publică rămâne instituţia cu cea mai mare audienţă, vizibilitate şi importanţă într-o comunitate. A nu se înţelege că nu acord respectul cuvenit Bibliotecii Naţionale, biblioteca cea mai importantă a unei naţiuni, cu misiunea ei de stocare a cunoştinţelor şi a creaţiilor semenilor, mai mult sau mai puţin inteligenţi. Sau că nu recunosc importantul rol al bibliotecilor specializate. Al Bibliotecii Parlamentului, ca să dau un exemplu, foarte puţin accesată, în România, de cei care au ocupat şi ocupă locurile de parlamentari, fără a avea vreo contribuţie notabilă la evoluţia ţării. Din contra, cu serioase implicări în distrugerea bunurilor şi a ordinei naţionale, în baza legilor de ei făcute. De aici şi crizele de tot soiul. Recunosc, de asemenea, rolul bibliotecilor şcolare (gimnaziale, liceale, universitare) cu un puternic caracter educaţional-formator sau a altor biblioteci specializate din diverse zone şi domenii de activitate. În faţa tuturor bibliotecarilor din aceste instituţii mă înclin, dar de iubit din tot sufletul, îi iubesc pe bibliotecarii publici. Bibliotecari discriminaţi, mult mai prost plătiţi decât bibliotecarii din alte sisteme din România. Că nimeni nu sesizează anomalia e mai mult decât normal. Criza morală, bat-o vina !
De ce crize ?! Simplu. Pentru că sunt mai multe.
„Vinovaţi” de evoluţia sau involuţia comunităţilor ne facem şi noi, bibliotecarii publici, de pe orice meridian şi paralelă. Unele ţări, deşi nu au o lege a bibliotecilor, au biblioteci publice de rămâi mască (citez din limbajul colocvial al tinerei generaţii – n.m.). Acolo s-a urmat calea Atenei, pe când nouă, esticilor, ni s-a impus şi am acceptat, acum vreo şase decenii şi ceva, transformarea bibliotecilor publice în lăcaşuri de cultură, cum le mai spun şi acum, cu emfază, caţavencii timpurilor noi. Aceste locuri de petrecere a timpului liber şi-au părăsit, volens-nolens, misiunea, obiectivele şi scopurile iniţiale, fiind castrate ideologic. Bibliotecile publice s-au dezvoltat monstruos pe latura beletristicii, cu droguri culturale extrem de nocive, deşi aparent lucrurile păreau în regulă. Analizând conţinutul fondului de documente beletristic din acei ani, dar şi din alte domenii, constatăm cât de nociv a fost în realitate. Cât de otrăvit şi ce efecte secundare a produs de-a lungul timpului. Copacii vegetali erau din ce în ce mai mulţi. Şi, încă, mai sunt. Nostalgici şi uşor de prostit de multisalvatorii postdecembrişti !
Ştiau manipulatorii vremurilor noi cum să acţioneze. De multe ori, bibliotecarii profesionişti au fost înlocuiţi, în perioada proletcultistă, cu femeia de serviciu sau paznicul de la consiliul popular. Unii chiar au fost trimişi, împreună cu sute de mii de alţi semeni să cunoască formele de reeducare comunistă: Sighet, Piteşti, Râmnicu Sărat sau Canalul Dunăre - Marea Neagră. Să nu uităm !
Meseria de bibliotecar public a fost trimisă în derizoriu, marginalizată şi tratată cu dispreţ, chiar desfiinţată, în mediul rural, în 1974. Ani mai târziu, biblioteca publică românească este resuscitată şi-şi caută cu greu calea, ca instituţie din sfera informaţiei, din sfera formării umane şi profesionale prin metodele şi mijloacele specifice educaţiei permanente de tip european. Biblioteca publică nu este o instituţie de cultură. Este mult mai mult. E drept că are o puternică componentă culturală, dar componenta formativ-informativă este principala. (Va urma)
 

Afisari: 2790
Autor: Sergiu Găbureac
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter