Se încarcă pagina ...

CRONICĂ DE CARTE. "Acesti netrebnici care ne conduc - Interviu cu Mihai Eminescu"

Data publicarii: 13.01.2014 23:10:00

„Şi când propria viaţă singur n-o ştii pe de rost,/ O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?....”, se întreba, cu scepticism, Mihai Eminescu, în Scrisoarea I. Răspunsul este… da, chiar dacă abundă mititeii, lustruindu-se pe ei “sub a numelui tău (de fapt său-n.m.) umbră”.

  

Unul dintre ne-mititei, cu inima deschisă şi plină de respectoasă dragoste, fără infatuare şi dorinţă de a se băga în faţă şi în seamă, este publicistul şi scriitorul Miron Manega, cel care a făcut cunoscut publicului larg şi filmul documentar despre şi intitulat “EMINESCU, Veronica, Creangă”, realizat în 1914 de Octav Minar, descoperit, în Arhiva Naţională de Filme, de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. 

 

În „Câteva lămuriri necesare”, ce ţine loc de prefaţă a cărţii (carte apărută la Editura Nico, în cadrul celei de-a patra ediții a proiectului Colocviile Cuvântul liber- “Punţi de lumină”, realizat de scriitoarea şi jurnalista Mariana Cristescu, la Tg.Mureş, la finele anului 2013), autorul se justifică: „Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia că sunt scrise aici şi acum…”.

 

De aici ideea unui interviu virtual, unde „de fapt, virtuală este proiecţia în prezent, pentru că răspunsurile “intervievatului” sunt extrase din textele sale apărute în publicaţiile Federaţiunea, Convorbiri literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România liberă (1889) şi din manuscrisele publicate postum”.

 

   

COPERTA 1 a cărții: Imaginea protestelor împotriva proiectului Roșia Montană sugerează actualitatea concretă a lui Eminescu. COPERTA 4: Ultimul articol din TIMPUL al lui Eminescu, apărut în ziua în care a fost declarat nebun (28 iunie 1883). Ca o ironie a sorții, în articol era vorba despre libertatea presei și a jurnalistului

Concepută ca o piesă de teatru într-un act şi 4 scene, aceasta are, practic, două personaje: unul, Eminescu, în prim plan, şi în plan secundar, jurnalistul, care îl intervievează pe Eminescu. Întrebările vizează probleme de mare actualitate, mai ales după „marele deranj” din decembrie 1989, adică după Revoluţie: „problema maidanezilor, C.F.R.-ul, modificarea Constituţiei, libertatea presei, integrarea în Europa, chestiunea ungurească, chestiunea evreiască, pericolul rusesc, Basarabia, problema ''cadavrului din debara'', Ortodoxia românescă, în sine şi în context, Catedrala Mântuirii Neamului, corupţia în justiţie, etc.”.  

   

„Forţa răspunsurilor” este spectacularul cărţii (o recunoaşte şi autorul) deşi nu este de neglijat nici inteligenta întrebărilor, ce vizează probleme arzătoare contemporane, concatenate exemplar la punctele de vedere din epocă, ale poetului nostru naţional. Miron Manega a găsit în mod fericit o “gaură de vierme”, pentru a pune faţă în faţă, perfect pliabil, timpul lui Eminescu cu timpul nostru, unde răspunsurile la întrebările din timpul nostru se găsesc în trecut şi nu în prezent, prin puterea excepţională de anticipare a lui Eminescu, dar şi prin metehnele neschimbate de atunci ale clasei conducătoare româneşti, al modului de gândire a acesteia, ale aspiraţiilor de hegemonie ale vecinilor, ale aspiraţiilor de îmbogăţire ale străinilor pripăşiţi prin ţară, etc.

 

Numitorul comun găsit de autorul acestei piese-lectură vizează  o „tehnică de marketing al ideilor”, unde răspunsurilor ştiute le sunt găsite întrebări actuale, neliniştitoare, realizând un demers generos, „acela de a restitui conştiinţei publice, într-o viziune scenică, anvergura şi adâncimea gândirii eminesciene, atât de ocultată, deformată sau demonizată prin stereotipuri şi clişee ideologice, în funcţie de interesele politice ale momentului”.

  

Autorul se subordonează modelului de etică profesională a jurnalistului Mihai Eminescu, menţionând cinstit, printre altele, o replică, una singură, ce nu aparţine marelui Eminescu, aflată la sfârşitul Scenei a II-a. În rest, totul, ad litteram, reprezintă spusele profetice ale acestuia.

   

În final voi reda mostre de răspunsuri la întrebări contemporane, mostre ce îl fac pe Eminescu să fie aproape nefiresc de actual, înfipt, parcă, până în prăsele, în problematicile de astăzi ale societăţii politice şi vieţii sociale româneşti:

 

„(…) Jurnalistul: Dacă tot aţi adus vorba, în câteva cuvinte, cum arată România de astăzi, în perspectivă social şi politică?

EMINESCU: Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăceşte şi se stinge din zi în zi de mulţimea greutăţilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ şi administrativ, care nu se potriveşte deloc cu trebuinţele mai simple şi care formează numai mii de pretexte pentru înfiinţare de posturi şi paraposturi, de primari, de notari şi paranotari, toţi aceştia plătiţi cu bani peşin din munca lui, pe care trebuie să şi-o vânză pe zeci de ani înainte pentru a susţine netrebnicia statului roman. Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească, în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră…Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire – iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchii pe hârtie şi aspiră de a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţi, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică….(…)…

.Jurnalistul: Domnule Eminescu, ce credeţi că ne aşteaptă în următorii ani?

EMINESCU (face o pauză şi devine grav): Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun. Urmare ei, capitalul, care ar trebui să fie şi să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii şi, totodată, un instrument al ei, e, adesea, o posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii…

Jurnalistul: Dacă aşa credeţi că se vor derula faptele, de ce mai luptaţi? Şi pentru cine?

EMINESCU: Ce să vă spun? Iubesc acest popor bun, blând, omenos, pe spatele căruia diplomaţii croiesc carte şi rezbele, zugrăvesc împărăţii despre cari lui neci prin gând nu-i trece, iubesc acest popor care nu serveşte decât de catalici tuturor acelora ce se-nalţă la putere, popor nenorocit care geme sub măreţia tuturor palatelor de gheaţă ce i le aşezăm pe umeri. Pe fruntea lui străinii scriu conspiraţiuni şi alianţe, pe seama lui se croiesc revoluţiuni grandioase, a căror fală o duc câţiva indivizi, a căror martiriu şi dezonori le duce poporul sărmanul…(Îşi sprijină fruntea pe braţele împreunate pe masă. Nu-i vedem chipul, nu ştim dacă plânge sau doar are un moment de oboseală, de înfrângere. Începe să se audă din nou lătratul câinilor care creşte în intensitate, devenind insuportabil.)

Jurnalistul (strigând, pentru a acoperi lătrăturile): Domnule Eminescu!...Domnule Eminescu!...O ultimă întrebare, vă rog: lumea…. Lumea, domnule Eminescu, în ce direcţie merge?

EMINESCU (Îşi ridică ochii şi priveşte în gol. Apoi se ridică în picioare. Lătratul câinilor se îndepărtează şi se opreşte. Eminescu vine la rampă, adresându-se publicului): Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează în faţa bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor.”

Afisari: 2855
Autor: Răzvan Ducan
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Viorica Bălteanu (Jan, Tue 14, 2014 / 00:08)
Uluitor de actual mesajul eminescian!
Nume: pacoste_l (Jan, Tue 14, 2014 / 05:22)
Acum mai bine de 50 de ani, la Bacalaureat la examenul de Lb. Romana mi-a picat ,,Luceafarul" si ,,Marul de langa drum". Am pierdut Bacalaureatul din cauza Socialismului Stintific si Economiei Politice (materi de baza). ,,Ce o sa faci in viata daca nu esti pregatit la o materie de baza?" striga la mine presedintele comisiei. In schimb, examinatorul de la Lb. Romana, m-a oprit si mi-a spus. Pacat ca nu ai stiut macar pe sfert si la ec. pol. si Soc. St. Ai fi luat Bac-ul cu brio. (Pe vremea aceea Bacalaureatul se chema MATURITATE). Raspund acum acelui Presedinte de Comisie de Examen de Maturitate: Domnule Profesor, Toti tinerii ar trebui - pentru o mai buna pregatire pentru viata - sa invete cat mai mult din EMINESCU. Marele Mihai EMINESCU VA FI ACTUAL INCA CEL PUTIN 200 DE ANI.
Respect si admiratie pentru MARELE OM DE STIINTA, pentru MARELE OM DE CULTURA - Mihai EMINESCU.
Va multumesc pentru tot ce faceti pentru a promova in randul tuturor figura Marelui Mihai Eminescu!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircia Chelaru, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter