Se încarcă pagina ...

MARIANA CRISTESCU: "Pământul care doare - Cealaltă Românie"

Data publicarii: 27.01.2013 00:13:00

„Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor. Pentru ca să fie o patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoşilor, sfânta cuminicătură a sufletelor calde, adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât ţărână şi oase.”

 

Inspirată „deschidere de carte”, plecând de la cuvintele lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, pentru un scriitor autentic, sensibil în faţa măreţiei unui trecut, dar şi a nădejdilor într-un viitor pentru „Pământul care doare – Cealaltă Românie”. Pentru că Patria-i, într-adevăr, pământul sfânt, plămădit cu sânge şi întărit cu oasele înaintemergătorilor luptători, este „religia strămoşilor” izvorând din legea străbună sub veghea şi tăria Celui Sfânt, este ţărâna în care s-au întors oasele celor care ne-au lăsat, luptând, o ţară.

 

Întoarcem, filă după filă, cartea doamnei Mariana Cristescu şi, până la noi, parcă ajunge din depărtări, de dincolo de timp,  „vuietul Rovinelor, al Podului Înalt, porunca lui Tudor, vocea Bălcescului, fluierul Craiului Munţilor, şrapnelele Plevnei”, la care am mai adăuga exploziile Oituzului, Mărăştilor, Mărăşeştilor şi Oarbei de Mureş. „Mama şi ţara – spune un proverb bengalez – sunt superioare Raiului!”, acolo unde istoria şi pământul se contopesc într-un sentiment naţional.

 

Numai că frumuseţea aceea de pe culmea cea mai înaltă a munţilor Carpaţi, din păcate, prea este, uneori, terfelită de toţi nechemaţii vremii, de ciurucuri, de acele „canalii de uliţi”, cum îi numea Eminescu, care demult s-au despărţit, definitiv, de această patrie a obârşiilor, ei fiind doar inşi, indivizi fără ţară. Cine este nenorocitul care şi-a permis deschiderea mormântului lui Vlaicu Vodă, de la Curtea de Argeş, după 700 de ani, pentru a i se preleva ADN-ul? Din ce întunecime a minţii, din ce cotlon al relei-intenţii şi potrivniciei a putut răsări o asemenea neghiobie?

 

Cică, adepţii ăştia ai prezentului tumultuos şi găunos ar vrea ei să ştie „în ce măsură domnii români aveau sângele românesc, în ce măsură aveau alte influenţe”. Citeşti şi te cruceşti! Doamne, oare nu se mai aude, pe undeva, prin preajma noastră, sunetul arginţilor Iudei? Oare cine urmează la rând? Ştefan cel Mare şi Sfânt? Mircea cel Bătrân? Ce ticăloşie! Ce diversiune cumplită! Iar profanatorii, ticăloşii rămân nepedepsiţi! Într-o vreme a bufonilor totul este posibil. Iar ctitorii de ţară sunt batjocoriţi.

 

Cartea de faţă este şi un elogiu celor folositori obştei, celor „statornici ţelurilor noastre”, aparţinători ai aceluiaşi trunchi, fraţi ai noştri de dincolo de apa Prutului: Grigore Vieru, Leonida Lari, Ion Vatamanu, Nicolae Costin, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, chemaţi la Domnul, cei rămaşi să lupte Gheorghe Ghimpu, Nicolae Timofti, Nicolae Moşanu, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu, care, constituind acel flux al prezenţei în actualitate, ne atrag atenţia că specificul naţional şi valorile autohtone formează istoria, tezaur al existenţei omeneşti. Dar şi că „trădările intelectualilor duc la prăbuşirea noastră”, cum spune părintele Justin Pârvu, de la mănăstirea „Petru Vodă”. Pentru că, spunea Grigore Vieru, „un poet bun ţine de toate generaţiile, mediocritatea – de niciuna!”.

 

Tragedia de la Fântâna Albă, Tratatul Ribbentrop-Molotov (de fapt, Ribbentroop-Stalin!), acea dată cernită de 28 iunie 1940, deportările basarabenilor şi bucovinenilor în Siberia şi Kazahstan, cizma bolşevică, stăpânitoare „Din Boian la Vatra Dornii”, sunt dovezi ale suferinţelor noastre, ale fraţilor noştri, pricinuite, cu pornirile urii şi aroganţei specifice, să curme „izvorul fiinţei noastre”, zdrobind acea acea sacră filiaţie a unui neam, a unei Patrii pe care moşii, strămoşii noştri, înaintemergătorii, „înmărmuriţi în istorie”, au apărat-o şi au înălţat-o!   

 

Patrioţi români, precum Adrian Păunescu, generalul (r) Mircea Chelaru, Victor Crăciun, academicianul Eugen Simion, mulţi alţii, aici, pe teritoriul „Gânditorului de la Hamangia” şi al cetăţilor dacice de la Sarmizegetusa Regia, Costeşti şi Blidaru, când „zeii sunt, acolo, sus/ Duşmanii lângă noi”, s-au întors mereu spre pilda înaintaşilor, acele „lumini ale neamului”, spre truditorii care formează „sarea pământului”.

 

Insula Şerpilor, azi pământ românesc „doar în legendă”, cum scrie Mariana Cristescu, cetăţile de apărare a Neamului – Hotinul, Cetatea Albă, Tighina, Soroca – sunt alte mărturii la îndemână că străbunii trebuie să fie în sufletul nostru, că, dacă singuri noi, românii, ne făurim propria istorie, trebuie să avem grijă de o dorită patrie întreagă, aducând teritoriile româneşti aici, acasă, unde le este locul, în ţara unică. Iar mai-marii clipei să nu uite: prioritară să fie nu căpătuiala, ci ţara!

 

Dincolo de patriotism, dragoste şi devotament, noi, cei care avem o singură patrie, cum avem o singură mamă şi o singură biserică, şi o credinţă, ca fii, trebuie s-o înălţăm şi s-o apărăm. „Patria n-o poţi duce pe talpa picioarelor” – spunea Danton. Ea se află în inima noastră. „Acela nu este patriot – spunea Gh. Asachi – care n-a învăţat să fie folositor obştii (...), acela care n-a simţit plăcerea de a fi binefăcător pentru mulţi, chiar cu sacrificiul său”. Acesta-i mesajul tulburătoarei cărţi a scriitoarei Mariana Cristescu, purtând titlul atât de inspirat „Pământul care doare – Cealaltă Românie”. O carte scrisă cu mare talent jurnalistic şi sensibilitate, şi a chipului nostru, al fiecăruia dintre noi. Patria se apără uneori – ar fi una dintre ideile desprinse în urma lecturii – şi cu condeiul, pe verticala unui timp al învolburărilor şi incertitudinilor. Celor care, împinşi în vertijul acesta prelungit, postdecembrist, nu mai cred că, într-adevăr, „iubirea de moşie e un zid”, le recomandăm să citească minunata încredere în acest neam, cartea Marianei Cristescu.

Afisari: 2756
Autor: Lazăr Lădariu
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircia Chelaru, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter