Înţelegând că orice drept cenzurat, distorsionat sau furat oricărui cetăţean al României sau al lumii este un drept cenzurat, distorsionat sau furat fiecăruia dintre noi,

Înţelegând că dreptul la identitate şi intimitate este sacru şi universal, fie în spaţiul fizic de existenţă, fie în cel virtual,

Înţelegând că, atunci când asişti la o nedreptate făcută unui semen, tăcerea sau lipsa de reacţie înseamnă complicitate la nedreptate,

Înţelegând că facem parte nu numai dintr-un sindicat, uniune sindicală sau federaţie, ci şi dint-o ţară ai cărei cetăţeni suntem şi că avem responsabilităţi majore în acest sens,

Înţelegând, din propriile noastre eşecuri sindicale (chiar din faptul că nimeni nu ne-a auzit atunci când am protestat pentru încălcarea dreptului la muncă sau pentru drepturi salariale, care erau, de fapt, drepturile tuturor) că pentru a fi puternici trebuie să ne pese şi de nenorocirile celor din jur, nu numai de propriile noastre nenorociri,

Înţelegând, de asemenea, că avem nevoie de sprijinul celorlalţi, atunci când revendicăm un drept sau când protestăm pentru încălcarea unui drept,

Uniunea Sindicatelor din Spitalele CFR susţine şi se alătură mişcării de contestare a cenzurării Internetului, prin acel aşa-zis Acord Comercial de Combatere a Contrafacerii (Anti-Counterfeiting Trade Agreement - ACTA), considerându-l un abuz grosolan şi perfid la adresa condiţiei umane şi a libertăţii elementare.
 

Avem, în această adeziune publică, un model tragic în propria noastră istorie. Pe 12 septembrie 1595, palatinul ereditar al Ţării Româneşti, devenit simbol naţional prin supranumele de Mihai Viteazu, îi trimitea, după bătălia de la Călugăreni, hatmanului polon Stanislav Zolkiawski, o scrisoare care se încheia aşa: „Iarăşi şi iarăşi vă rugăm stăruitor să va înduraţi de treburile creştineşti şi să stingeţi focul care arde păretele vecinului, înainte ca el să vă ajungă pe voi. Asta într-adevăr vă rugăm, înainte de toate, că dacă aţi hotărât să ne aduceţi ajutoare, ca să fim asiguraţi de asta cât mai tare şi să fie limpede pentru noi voinţa Domniilor Voastre”. Ajutorul nu a venit, iar voievodul a trebuit să facă faţă aproape singur atât luptelor directe, cât şi jocurilor politice ale vremii. A reuşit, dar numai pentru un an.
 

De aceea, Uniunea Sindicatelor din Spitalele CFR încearcă, prin acest gest de solidaritate cu protestatarii anti-ACTA, să participe, cu forţele şi puterea de reprezentare pe care o are, la stingerea focului „care arde păretele vecinului”, înainte ca acesta să ajungă la noi.
Sperăm că gestul nostru va fi urmat şi de alte structuri ale Societăţii Civile „neavenite”.

                                                      Preşedinte USS-CFR:
                                                           Denisa Popovici