În Decembrie 1925 poliţia olandeză a arestat 3 indivizi care aveau 7 milioane de franci falşi. Aveau paşapoarte false româneşti, fabricate de şeful poliţiei Nadosy. A fost un mare scandal, Guvernul Ungariei îşi făcea devize pentru a întreţine campania de revizuire a tratatului de la Trianon. A fost cea mai idioată operaţie de falsificare de monedă, nu a unui individ sau a unei bande, ci a guvernului unui stat care făcea parte din Societatea Naţiunilor. Era deci de presupus că respecta legile internaţionale şi este ţinut să păstreze o oarecare onorabilitate. Guvernul falsificator era guvernul Ungariei din 1925. De ce a ales francul francez să fie falsificat şi milioane să fie zvârlite prin contrabandă în diverse ţări? În 1925 francul francez avea o altă valoare decât acea pe care o are azi. Ceea ce te va uimi în această operaţie este faptul că cei trei indivizi care au încercat să introducă franci francezi (7 milioane) în Olanda erau purtători de paşapoarte româneşti falsificate de şeful poliţiei maghiare. Deci, operaţia era: replica la tratatul de la Trianon unde Franţa a jucat un rol decisiv, mai ales în delimitarea frontierei României, de aici ticăloşia de a falsifica paşapoarte româneşti. Cum spun spaniolii, Dos pajaros de un tiro, două păsări dintr’un glonţ. Sunt incapabil să pot înţelege delirul inconştienţii la un guvern al unui Stat care făcea parte dintr’o instituţie internaţională. Ceea ce mă frământă şi nu izbutesc să dezleg o enigmă, de ce presa românească nu a cunoscut această operaţie delicventă a Ungariei, în 1925…

Pamfil Şeicaru - srisoarea din 16 ianuarie 1977 către Ovidiu Vuia (fragment)

(Ovidiu Vuia - “SUB ZODIA CĂRŢII ŞI A STUDIULUI - Cu Pamfil Şeicaru in exil“, Editura Rita Vuia, 2007)