Se încarcă pagina ...

Credinta

BISERICA DE LA IPOTESTI. România în doliu. Sfintii în doliu. Universul în doliu
15.06.2017 11:02, Miron Manega
La Ipotești, satul copilăriei lui Eminescu, există o biserică unicat în lume. Și nu numai în lumea ortodoxă, ci în toată lumea creștină. Sfinții și îngerii zugrăviți pe pereții acestui lăcaș au, toți, aureole negre. Faptul în sine este tulburător, iar la o primă reflecție pare chiar o sfidare, aproape eretică, a simbolisticii bisericești. Căci, se știe, din punct de vedere canonic, aceste aureole au semnificația harului divin, al emanației de lumină și slavă dumnezeiască, de care numai sfinții și îngerii sunt în stare, prin mandat divin. La biserica din Ipotești, numită de localnici ''biserica Eminescu'', aureolele luminoase au fost înlocuite cu nimburi negre, apocaliptice.
citeste tot >>
SLUJBELNICONUL (I). Usierul tămâielnic
03.06.2017 10:54, Ioan Teodor Basarab - teolog
E tipul de catâr căruia îi face o deosebită plăcere să stea pe la uși. Are o răbdare de moluscă. E perspicace! Nu încurcă niciodată ușile, rolurile, titlurile preopinenților, ierarhia intereselor proprii. Îi place să aștepte, uneori poate prea mult, poate fără rost, așa, doar ca să se afle în treabă. Se mângâie cu gândul că niciodată, când ești în fața unei uși nu e lucru în zadar. Mai trece unul, mai vine altul, iar el rămâne aceeași persoană vizibilă despre care vreunul dintre oficiali, vreodată, ar avea să-l întrebe pe altul: ''Îl cunoști pe băiatul acela?! Îl văd destul de des pe-aici!''.
citeste tot >>
CUGETĂRI ÎN DUNGA CLOPOTULUI (V). Despre credintă si credulitate
30.05.2017 19:21, Alexandru Mihail Cernat - teolog, psiho-sociolog
Zise credulul în inima lui: ''sunt cel mai credincios!''. Îi urmă credinciosul bătându-și pieptul său: ''Doamne, ajută necredinței mele!'' * Credința până la urmă este o realitate interioară exprimată prin atitudine și experiență individuală, prin comportament. Dumnezeu nu ne va duce în rai ''cu plutonul''. Nimeni nu va fi mântuit împotriva propriei voințe * Îl respect mai mult pe ateul sincer, decât pe creștinul ipocrit. Primul, probabil, are argumente sincere că nu L-a găsit pe Dumnezeu; cel de-al doilea are cu siguranță argumente ipocrite că L-a găsit.
citeste tot >>
JURNALUL FERICIRII (XXIII). Crestinismul, religia curajului
24.05.2017 09:12, NICOLAE STEINHARDT
Creştinul este cel căruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (2 Tim. 1, 7) şi poate duce războiul nevăzut (Nicodim Aghioritul); e bun ostaş al lui Hristos Iisus (II 77/??. 2, 3) încins cu adevărul, îmbrăcat cu platoşa dreptăţii, coiful mântuirii, sabia Duhului. O religie mărturisită prin curajul fizic al martirilor (Filip. 1, 28-30: Fără să vă înfricoşaţi întru nimic... căci vouă vi s-a dăruit... nu numai să credeţi întru El, ci să pătimiţi întru El, ducând aceeaşi luptă...). Ce zice Pavel? Nu mă voi teme (Evr. 13, 6) Dar Ioan? În iubire nu este frică, ci iubirea adevărată alungă frica. (Epist. I. 4, 18).
citeste tot >>
Iisus către ierarhii de ieri si de azi ai bisericii: "Vai, vouă, pui de năpârci, călăuze oarbe, morminte văruite!"
14.04.2017 23:34
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
citeste tot >>
DESCUMPĂNITARIUL (III). Bizant după Bizant, după Bizant (sau despre ceea ce habar n-avea Iorga)
14.04.2017 20:26, Ioan Teodor Basarab
Azi am fost la bisericã, însã n-am reușit sã mã rog. Era o învãlmãșealã obositoare și un du-te-vino, încât imi pãrea rãu cã n-am plecat undeva într-un loc liniștit sã mã regãsesc împreunã cu Dumnezeu, sã pot sã plâng pãcatele mele în liniște, în pace. Pe toți oamenii aceia care se îmbulzeau la racla cu sfintele moaște, îi înteleg. Poate cã asta simt ei cã le este izbãvirea. Chiar dacã, unii revenind acasã reiau totul de la capãt în conflictul cu vecinul, în procesul cu fratele, în toate apucãturile cele rele. Or fi oare fericiți cã au un argument pipãibil care sã le garanteze cã se mântuiesc așa, fãrã sã lase de la ei nimic? Cine știe? Numai Dumnezeu știe.
citeste tot >>
CUGETĂRI ÎN DUNGA CLOPOTULUI (IV). Despre ierarhie
14.04.2017 20:09, Alexandru Mihail Cernat - teolog, psiho-sociolog
N-am să-l înțeleg niciodată pe episcopul care, în timpul unei conferințe semestriale, îl ridică în picioare, demonstrativ, pe cel mai smerit dintre preoți, îndemnându-l să mai ia de la orfelinat încă trei-patru copii, știind că acela are deja o casă plină... Și asta, atâta vreme cât prin palatul episcopal n-ai să vezi nicicum vreun nefericit orfan hrănit de la masa preasfinției sale... De fapt, mă înșel! Preasfinția sa este un adevărat geniu! A priceput dintr-o privire că acela poate, iar el, nu!
citeste tot >>
DESCUMPĂNITARIUL (II). Sfânta Liturghie ca un meci de fotbal sau cum ne facem de... plâns singuri
08.04.2017 11:25, Ioan Teodor Basarab
Seara, destul de târziu. Atunci când te pregătești să stingi televizorul, sătul de poante seci despre ''războiul'' declarat de E. Udrea, premierului C. Popescu-Tăriceanu, despre verificări de conturi și subconturi - gărăiala firească dintre corbii valahi (mai corect, ciorile dâmbovițene), sătul de zgomotul cotidian al unei Românii în coborâre liberă pe panta râsu-plânsului și dezastrului social, o invitație la ''nașul'' pentru un ''subiect bombă'', pare să te mai țină puțin cu telecomanda în mână: ''O înaltă față bisericească acuzată că a circulat într-un avion cu teroriști, că a fost racolată de serviciile KGB!''.
citeste tot >>
CUGETĂRI ÎN DUNGA CLOPOTULUI (III). Despre preotie
06.04.2017 18:19, Alexandru Mihail Cernat - teolog, psihosociolog
Raportul dintre preoția teoretizată în teologie și preoția reală este ca acela dintre calitatea unui sistem de operare software ce se dorește tot mai performant și efectele rulării lui pe un hardware ce se găsește tot mai depășit. * Nu cred în virtuțile preoției unui ins care cumpără o asemenea îndeletnicire cu bani. Că intermediarul episcopal îi propune, drept acoperire, o înduioșătoare poveste cu donații și alte ajutoare către văduve și orfani, e o altă tristă poveste. Complicitatea lor va fi, nu-i așa, temelia viitoarei ''preoții harice''!
citeste tot >>
JURNALUL FERICIRII (XXII). Neîncrederea e la fel de ucigătoare ca şi pruncuciderea
03.04.2017 20:01, NICOLAE STEINHARDT
Pentru creştinism bănuiala e un păcat grav şi oribil. Pentru creştinism încrederea e calea morală a generării de persoane. Numai omul îşi făureşte semenii proporţional cu încrederea pe care le-o acordă şi le-o dovedeşte. Neîncrederea e ucigătoare, ca şi pruncuciderea; desfiinţează ca om pe cel asupra căruia este manifestată. Omul însuşi, făurit de Dumnezeu, îşi transformă pe aproapele său în persoană - printr-un act creator secund - datorită încrederii pe care i-o arată (Claudel).
citeste tot >>
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter