Credinta

În perioada comunistă, valoarea a fost confiscată, pentru ca forţele comuniste să se legitimeze, alţii au fugit, iar mediul de cultură a fost impostura. De 20 ani încoace trăim însă victoria şi triumful nelimitat al nonvalorii. Este punerea ei pe soclu. Valoarea a fost rejectată în afară total. Care este destinul valorii în continuare, când noi avem o dublă tensiune ? Iesim dintr-o criză de tip autohton, regională, dintr-un ghetou neocomunist, care acum se sparge, şi intrăm intr-o comunitate europeană civilizată, care nici ea nu este perfectă.
citeste tot >>

Cineva mi-a spus: "Eu vin la spectacolele dumneavoastră ori de câte ori mă simt rău". Am jucat odată "Visul" în faţa unei delegaţii de la Vatican şi un mare părinte catolic mi-a zis, după ce a ascultat Addagio de Albinoni: «Ceea ce faci tu este Logos»! Un părinte de la Cluj mi-a spus: este un spectacol creştin!, iar un monah mi-a mărturisit că nu doar Addagio este creştin, ci tot ceea ce fac... Până şi divertismentul este creştin.
citeste tot >>

Religia creştină ne oferă, fără îndoială, un exemplu evident al paradoxului, care ni se relevă, constant, în tot parcursul textelor biblice, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, menţionând, totodată, faptul că aceste două cărţi în care se împarte Biblia reprezintă, constituie fiecare un instrumentar conceptual propriu, un ansamblu de simboluri şi situaţii radical diferite, care încearcă totuşi să comunice, cumva, acelaşi sens şi idei, mesajul fiind unul singur: credinţa.
citeste tot >>

La comunişti, dacă nu eşti cu ei - sau nu mai eşti cu ei - înseamnă că eşti legionar. De ce acest ''sindrom legionar'' la bolşevici mă întrebaţi? Fiindcă legionarii sunt singurii români care n-au avut în dicţionar, la litera G, cuvîntul glumă şi când îi prindeau pe comunişti era vai de cozonacul lor. Dar, de fapt, nici comuniştii nu ştiu de glumă; ăsta-i punctul lor comun cu legionarii.
citeste tot >>

În perioada comunistă chiar se câştiga. Aveau nevoie de noi să-şi facă propagandă: nu făceau decât să te schilodească artistic. Apoi, puterea a devenit plurivalent economică şi n-a mai avut nevoie de propagandă. A zis: mori liniştit! Atunci, cârnăţarii ajunşi la putere au spus: ne creăm noi distracţii. şi distracţia la nivelul lor cortical este telenovela şi maneaua. De revelion, 90% au fost manele, lucru care arată cât de subestimaţi sunt românii, ca public.
citeste tot >>

"Codul lui Da Vinci" este o carte scrisă la derută. Tendinţa asta de anatomizare a lui Christos, de biologizare, de coborâre spre uman face parte dintr-o imposibilitate de percepţie a omului divin, transcendental. Într-un fel, mi-e milă de neputinţa unui segment al civilizaţiei occidentale de a percepe transcendenţa întrupării. Noi o percepem, pentru că pe noi această credinţă ne-a salvat de la o moarte clinică instaurată 50 de ani. Şi dacă putem, încă, să mai mergem pe două picioare, asta e datorită credinţei, nu datorită unui joc politic.
citeste tot >>

Nu există nici un studiu serios asupra tineretului din România. Există doar o constatare că din zece inşi pleacă nouă. Este tragic pentru că este o hemoragie a valorii. Criza fundamentală este în ruptura dintre potenţialul acestei ţări şi câmpul de manifestare a ei, în toate domeniile. Se pare că tinerii pleacă, nu pentru bani, ci pentru că ei nu pot să se manifeste în acest câmp.
citeste tot >>

Apariţia unui mare gânditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdărit şi se spală. Gndirea este o ''spălare'' a creierului. Asta mă face câteodată să cred că gândirea nu e din creier şi că acest creier e numai un sediu... De ce gândirea nu e produsă de creier, care e numai un sediu? Fiindcă n-o produc toate creierele. Dacă inteligenţa ar fi produsul creierului, atunci între Goethe şi nea Ghiţă n-ar mai fi nici o diferenţă.
citeste tot >>

Dacă până acum 20 de ani am fost targetizaţi, acum suntem marginalizaţi. Încă nu ni s-a spus ce rol să jucăm în Europa, suntem la rezerve. E important să plece de la noi o imagine autentică. Lumea toată, transformată într-un imens market, normal că are brand. Toată lumea caută acum brandul României. Eu nu-l caut, pentru că nu acesta ne va salva pe noi, şi nici o imagine de tip propagandistic, ci o dimensiune autentică. Întotdeauna ne căutăm identitatea după lecţiile străine.
citeste tot >>

Francmasoneria doreşte puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religioşi, au o singură religie: propria lor doctrină. Pe duşmani îi anulează social. Au o structură supranaţională, deci sunt antinaturali. Toţi cei care aspiră la unitatea speciei om anulează principiul competitiei între popoare; anulează însuşi principiul civilizaţiei moderne, născută prin luptă.
citeste tot >>