Se încarcă pagina ...

Credinta

NICOLAE BĂCIUT - un boier printre tovarăsi
12.12.2016 08:53, Preot paroh GHEORGHE ŞINCAN
Zilele acestea, cunoscutul scriitor Nicolae Băciuț a împlinit 60 de ani. Șaizeci de ani de viață și sute de cărți publicate! Nu puteam trece peste acest moment aniversar, fără a-i dedica câteva gânduri, semn al prețuirii, aprecierii și admirației pentru strădania de a așterne în multele sale cărți frumuseți spirituale și culturale ale neamului nostru românesc. La împlinirea a șase decenii, Nicolae Băciuț, Director al Direcției pentru Cultură Mureș, director al Editurii Nico, redactor-șef al Revistei și Editurii Vatra Veche, poet, eseist, editor, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, este un lăuntric, adică sufletește o plămadă românească prin excelență. Este dificil să creionezi portretul unui om, în special când vrei să vorbești despre cineva foarte bogat, în fapte, în idei, în credință. Nu voi merge după modelul Patericului, care prezintă portrete alcătuite doar din trăsături care formează chipul cristic al omului. Îl voi prezenta pe Nicolae Băciuț, căci lui îi este
citeste tot >>
"Cum este posibil ca un om atât de deştept ca profesorul Ţuţea, să creadă în Dumnezeu?"
27.11.2016 23:42
Petre Țuțea a fost un Socrate al creștinismului ortodox românesc. Geniul lui oral l-a transformat, prin mărturisirile celor care i-au stat în preajmă, într-un veritabil mit al rezistenței spiritului românesc împotriva oricărei Inchiziții politice. Petre Țuțea a fost arestat în 12 aprilie 1948, fiind încarcerat în arestul Siguranței din str. Rahova, acuzațiile care i se aduceau fiind de spionaj în favoarea anglo-americanilor. A fost anchetat până în 10 noiembrie 1948 dar, neputându-se reține în sarcina sa vreo acuzație dovedită, a fost trimis la închisoarea Jilava, unde a rămas până la 23 aprilie 1949. A fost ridicat de la Jilava și transportat la închisoarea Ocnele Mari, fără ca situația sa de reținut să primească vreo clarificare.
citeste tot >>
Drumul moastelor sau "Calea Babelor"
18.11.2016 11:20, Doina Filipescu
Mă uit la mulțimea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai puțini moși, că bărbații sunt mai puțin rezistenți ori rămân cu animalele acasă ori sunt deja plecați la Domnul). Le privesc cum stau nopți la rând în frig. Eu mă culc la căldură (și tu), iar Babele stau ca fraierele și zgribulesc în ploaie, li se face rău, apelează SMURD-ul & ambulanța deja ocupate, nu-i așa? cu chestii mai elevate în orașul nostru, capitală blablabla... Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, orideunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță.
citeste tot >>
JURNALUL FERICIRII (XIX). Setea de iad egalitar
11.11.2016 07:46, NICOLAE STEINHARDT
Patima invidiei este incomparabil mai activă decât egoismul, maladie benignă. Iar virusul egalităţii ne îndeamnă să ne vrem răul cu înverşunare. Ura faţă de ceilalţi poate fi mai puternică decât iubirea de sine. Cioran: mai bine toţi în iad, şi cât mai afund, decât să se bucure vreunul de ceva în plus; mai bine toţi sub osândă decât să scape careva. Setea de iad egalitar mi s-a arătat şi mie în multe celule, unde un fel de variantă a legii utilităţii finale a lui Böhm-Bawerk funcţiona fără greş: pizma stă în raport de proporţionalitate inversă cu mărimea diferenţei existente între unităţile care formează o colectivitate omenească.
citeste tot >>
Dispozitivele RFID si biocipurile cu numărul 666. Cum poate fi contracarată implantarea biometrică?
06.11.2016 21:08, Ing. fiz. preot Dumitru GRIGORE
Ca orice creştin din ţara asta, am urmărit disputa publică asupra pericolului implantului biometric şi dincolo de temerile formulate de oameni de diverse vârste şi profesii, am constatat că undeva esenţialul lipseşte. Pentru că problema biocipului este mult mai profundă decât se zvoneşte şi are o şi mai profundă legătură cu comportamentul creştin. Tehnologia modernă, ar spune cunoscătorii în materie, nu este nici bună, nici rea pentru mântuire. Dacă este utilizată în scopuri bune, împlinind voia lui Dumnezeu, totul e OK. Dacă însă este utilizată ca să se înfăptuiască răul, atunci este satanică...
citeste tot >>
JURNALUL FERICIRII (XVIII). Dacă răul n-are fund, nici binele n-are plafon
21.10.2016 19:57, NICOLAE STEINHARDT
Mă copleşeşte convingerea că suferinţele au sens, că viaţa toată nu se poate să nu aibă sens. Ca-ntotdeauna mă obsedează formula lui Sartre - Suntem osândiţi la libertate - care nu-i lipsită de putere şi nici de adevăr, chiar teologic. Şi corectarea ei, de către Merleau-Ponty: suntem osândiţi a da lucrurilor un sens. Sorin Vasilie: nu realitatea are importanţă, ci adevărul (care-i altceva) şi sensul. Patriarhul Atenagora: De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens. [...]
citeste tot >>
JURNALUL FERICIRII (XVII). Infernul condamnatilor: arpacas fierbinte înghitit pe nerăsuflate, cătărări cu unghiile pe ziduri, excremente mâncate, preoti siliti să facă onanie
06.10.2016 09:24, NICOLAE STEINHARDT
Nimeresc în timpul unei furii a mutărilor, cum îl apucă adesea pe Tudoran, ofiţerul politic, într-o celulă cu foşti militari, jandarmi şi câţiva legionari de curând aduşi de la Aiud. Aflu amănunte autentice despre Ţurcanu şi reeducare. Dacă diavolii, îngeri căzuţi, puteau născoci chinuri cumplite, numai ordinului şmecheresc al oamenilor i-au putut trece prin minte torturi atât de ţicnite şi de întortocheate. Arpacaşul fierbinte înghiţit pe nerăsuflate şi numaidecât după aceea o stacană mare cu apă rece. Căţărări cu unghiile pe ziduri. Metanii, neîntrerupt, până la leşin. Excremente mâncate. (Se socoteşte privilegiat cel care-i pus să şi le mănânce pe ale sale). Mâncare enormă urmată de patruzeci şi opt de ore petrecute într-o celulă ticsită, fără tinetă şi cu uşa, fireşte, zăvorâtă. Preoţi siliţi să facă onanie.
citeste tot >>
JURNALUL FERICIRII (XVI). Lumea lui Dumnezeu nu e lumea reală, ci lumea adevărată. E lumea lui Don Quijote
17.09.2016 12:40, NICOLAE STEINHARDT
Lumea e creaţia lui Dumnezeu, dar lumea contaminată prin păcat şi intrată în complicitate cu diavolul, lumea aceasta - care nu mai e cea originară - , lumea pe care Satana i-o oferă şi i-o aşterne la picioare lui Hristos ca fiind a lui şi având dreptul s-o dea cui voieşte (şi Domnul - Luca 4, 6 - nu-l contrazice), întrucât nu e decât imagine secundară, deformată, deviată - şi care-i iluzie, pe care ţăranii şi târgoveţii o văd, o cred cârciumă, dar Don Quijote o ştie că e castel - e lumea lui.
citeste tot >>
JURNALUL FERICIRII. "Poartă-Te, Doamne, cu mine, cum m-aş purta eu cu Tine!"
23.08.2016 17:05, NICOLAE STEINHARDT
N-am ştiut. Trăisem ca un dobitoc, ca o vită, ca un orb. La închisoare, înspre amurg, am aflat ce-i aia bunătate, bună cuviinţă, eroism, demnitate. Vorbe mari! Vorbe goale! Vorbe mari şi goale pentru şmecheri şi pentru turnători; vorbe mari şi de mare folos şi pline de înţeles când le simţi răcoarea în iezerul de foc şi le poţi gusta farmecul experimental. Creadă fiecare ce vrea, de valoare absolută nu am căderea să vorbesc, una ştiu: că vorbele acestea mari şi însuşirile pe care le semnifică erau acolo mai de preţ decât un şiret, o aţă, un cui (cuiul pe care a învăţat să-l respecte şi Geo Bogza în puşcăria de drept comun), o hârtie sau alt obiect interzis, de natură să-şi fericească posesorul.
citeste tot >>
JURNALUL FERICIRII (XV). Dumnezeu nu este un imens papagal rosu
08.08.2016 22:16, NICOLAE STEINHARDT
Dumnezeu, care 1-a părăsit pe Hristos pe cruce, nu e cu totul absent şi pentru noi? Un lucru pe care nu vrem să-l înţelegem, pe care nu-l înţelegeau nici contemporanii Domnului. Cei ce aşteptau venirea lui Mesia în slavă. Ce nu puteau înţelege ei, ce nu putem înţelege noi: că Dumnezeu, cum spune Kierkegaard, nu e un imens papagal roşu. Dacă în piaţă ar apărea dintr-odată şi din senin o uriaşă pasăre violent colorată, de bună seamă că toată omenirea s-ar năpusti să vadă şi ar pricepe că nu e lucru obişnuit. Credinţa, pocăinţa în felul acesta ar fi prea uşoare. Mură-n gură. Na-ţi paraua, dă-mi sarmaua.
citeste tot >>
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircia Chelaru, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter