Unii ce se cred mai înÈ›elepÈ›i decât e cazul, din dorinÈ›a de a păstra o pace care nu e pace, le tot explică dreptmăritorilor creÈ™tini că trebuie să ierte fără condiÈ›ii.

Mi s-a întâmplat È™i mie de nenumărate ori să întâlnesc astfel de învăÈ›ători. Diverse persoane mă supăraseră cu atitudinea lor nedreaptă È™i după ce le-am mustrat È™i nu s-au îndreptat mi-am spus păsul celor pe care îi consideram fraÈ›i. Unii dintre ei, chiar dacă acceptau că am fost nedreptăÈ›it, erau prea laÈ™i ca să meargă cu mine È™i să îl mustrăm împreună pe cel ce greÈ™ise iar alÈ›ii îmi cereau să îl iert fără a mi se cere iertare pentru că noi trebuie ”să iertăm toate pentru Înviere”. AceÈ™tia din urmă îmi pare că dădeau dovadă de ipocrizia cea mai mare.

Domnul Hristos ne cere să iertăm toate pentru Înviere, dar ne spune È™i ce trebuie să facem până la acordarea iertării È™i ne spune È™i cui trebuie acordată iertarea. Iată paÈ™ii ce trebuie urmaÈ›i È™i condiÈ›ia acordării iertării:

MATEI (18,15-17)

"De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur.

Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.

Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.

Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii;

iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş".

Prin urmare, dacă mi-ai greÈ™it, te cert între patru ochi. Nu îÈ›i ceri iertare, te pârăsc. Nu asculÈ›i nici de doi sau trei, te spun preotului, episcopului, Bisericii. Nu asculÈ›i nici aÈ™a, eÈ™ti un păgân È™i un om ce meriÈ›i tot dispreÈ›ul chiar dacă eu o să te iubesc în continuare. Până nu îÈ›i recunoÈ™ti greÈ™eala È™i nu îÈ›i ceri iertare, nu te iert È™i nici Dumnezeu nu te iartă.

Păi dacă Dumnezeu nu ne iartă dacă nu ne cerem iertare, cum ar putea să ne pretindă nouă să iertăm fără să ni se ceară iertare? Și nu numai că nu ne pretinde dar ne È™i spune să certăm. Vrea El ca să certăm atunci când suntem nedreptăÈ›iÈ›i. De ce? Pentru că e posibil ca cel care ne nedreptăÈ›eÈ™te să nu îÈ™i dea seama È™i pentru că nu are amestec lumina cu întunericul.

Am mai discutat acestă problemă È™i mi s-a adus ca È™i contraargument faptul că Dumnezeu ne cere să întoarcem obrazul când suntem loviÈ›i. FireÈ™te că o să fac aceasta, dar după ce te declar public păgân È™i vameÈ™. Cât timp te afirmi a fi frate cu mine te voi certa. După ce ne vom lămuri că nu-mi eÈ™ti frate o să întorc liniÈ™tit obrazul È™i îÈ›i voi spăla picioarele.

Nu trebuie să uităm însă că trebuie să mustrăm la început cu multă blândeÈ›e căci scris este: ”certa-mă-va dreptul cu milă È™i mă va mustra” (Psalmi 140,5). Dar dacă omul stăruie în răutate putem înfige tot mai adânc sabia duhului.

Și pentru că orice expunere teoretică parcă nu e suficient de convingătoare dacă nu se aduce È™i un exemplu practic, vă invit să vă gândiÈ›i la atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur atunci când a fost răpită via văduvei de către împărăteasa Eudoxia. I-a cerut Sfântul Ioan văduvei să o ierte pe împărăteasă fără să o mustre? Deloc. Mai mult, È™i-a înÈ›eles menirea pe care o avea de la Dumnezeu de a fi apărător al celor nedreptăÈ›iÈ›i È™i a mustrat-o pe împărăteasă până a fost trimis în exil.

Noi de ce nu facem aÈ™a? Pentru că nu e via noastră È™i pentru că nu avem atâta dragoste încât să fim defăimaÈ›i È™i exilaÈ›i pentru via altora!

Vă întrebaÈ›i poate ce a rezolvat Sfântul Ioan Gură de Aur È™i ce rezolvăm noi cu o asemenea atitudine. Le vom aduce pace în suflet celor nedreptăÈ›iÈ›i arătându-le că Hristos este împreună-pătimitor cu ei în nedreptatea ce o suferă È™i aducându-le această mângâiere È™i pace ne vom învrednici È™i noi a fi numiÈ›i fii ai lui Dumnezeu È™i fraÈ›i ai Domnului Iisus Hristos.

ToÈ›i cei care sunt puÈ™i de Dumnezeu să fie garanÈ›i ai dreptăÈ›ii sociale È™i se fac că nu văd suferinÈ›a celor nedreptăÈ›iÈ›i să È™tie că îmi sunt ca niÈ™te vameÈ™i È™i niÈ™te păgâni până nu îÈ™i cer iertare È™i nu îÈ™i schimbă atitudinea, fie că sunt patriarhi, episcopi, preoÈ›i, împăraÈ›i, regi, preÈ™edinÈ›i, prim-miniÈ™tri, judecători, poliÈ›iÈ™ti, directori, profesori, părinÈ›i, fraÈ›i, etc.

Iar de mă veÈ›i vedea făcând eu aÈ™a ceva vă spun bucuros că a venit vremea să mă certaÈ›i.

Să ne cerem iertare È™i să ne iertăm unii pe alÈ›ii căci doar aÈ™a ne vom putea oferi sărutarea păcii.

P.S.:

1. Știu că sunt enervant. Îmi iese chiar È™i fără să vreau. :)

2. Cei care se întreabă cine sunt eu ca să mi se ceară iertare le răspund că sunt unul din aceia mici pe care le-a a zis Domnul Iisus Hristos să nu-l dispreÈ›uiască È™i le-a mai zis că decât să îl smintească mai bine să primească să moară. Eu zic că decât să muriÈ›i mai bine să vă cereÈ›i iertare È™i vă asigur că vă iert ca să fiu È™i eu iertat. IertaÈ›i-mă!

Sursa: Sinaxa.wordpress.com

Titlu original: “Dreptatea È™i pacea s-au sărutat”