Se încarcă pagina ...

DESCUMPĂNITARIUL (III). Bizant după Bizant, după Bizant (sau despre ceea ce habar n-avea Iorga)

Data publicarii: 14.04.2017 20:26:00

Azi am fost la bisericã, însã n-am reuÈ™it sã mã rog. Era o învãlmãÈ™ealã obositoare È™i un du-te-vino, încât imi pãrea rãu cã n-am plecat undeva într-un loc liniÈ™tit sã mã regãsesc împreunã cu Dumnezeu, sã pot sã plâng pãcatele mele în liniÈ™te, în pace.

 

Pe toÈ›i oamenii aceia care se îmbulzeau la racla cu sfintele moaÈ™te, îi înteleg. Poate cã asta simt ei cã le este izbãvirea. Chiar dacã, unii revenind acasã reiau totul de la capãt în conflictul cu vecinul, în procesul cu fratele, în toate apucãturile cele rele. Or fi oare fericiÈ›i cã au un argument pipãibil care sã le garanteze cã se mântuiesc aÈ™a, fãrã sã lase de la ei nimic? Cine È™tie? Numai Dumnezeu È™tie.

 

Spuneam cã pe oameni, pe creÈ™tinii pelerini îi înÈ›eleg. Ce nu înÈ›eleg, însã este parodia jucatã în altar de preoÈ›ii aceia tineri, care rostind ectenia se piÈ›igãiau È™i urcau vocea, prelungind ostentativ cuvintele, aÈ™a încât toatã lumea sã se minuneze de darurile cu care i-a nãscut mãmica lor. Mã întreb, când o sã revinã oamenii aceÈ™tia la normal? Când or sã realizeze penibilul È›ipetelor lor în microfoane? Mi-e dor de o slujbã la lumina lumânãrilor! Undeva pe un coclau fãrã curent electric, fãrã microfoane, fãrã foÈ™gãiala de veÈ™minte scumpe, fãrã È›ipete de operetã, cu slujitori sãnãtoÈ™i la suflet. Mi-e dor de normalitate în Biserica unde am primit botezul! 

 

Întorcându-mã spre casã am ascultat undeva, întâmplãtor transmisiunea directã din dealul Patriarhiei. Trimisul special al postului radio "Trinitas", un preot!, nu-i mai reÈ›in numele, intervieva înflãcãrat un pelerin, într-un ritm alert de crainic sportiv: "stimaÈ›i ascultatori, ne aflãm la numai câÈ›iva paÈ™i de racla cu moaÈ™tele Sfântului Dimitrie Basarabov, aici la catedrala patriarhalã din BucureÈ™ti, tocmai stãm de vorbã cu unul din sutele de mii de credincioÈ™i veniÈ›i aici în pelerinaj la sfintele moaÈ™te, spuneÈ›i-ne, vã rugãm, cu ce gânduri aÈ›i pãÈ™it astãzi la racla cuviosului pãrintelui nostru Dimitrie Basarabov, ce sentimente deosebite vã încearcã acum la ceas de mare sãrbatoare creÈ™tineascã?" La care acela, gâtuit de emoÈ›ie, raspunde: "am pãÈ™it astãziii... la racla Sf. Basarabov cu gânduri bunee..., cã o sã fie È™i mai binee... de acum încolo, cã o sã avem de toatee...sãnãtatee...È™i la copiiii..., la toatã lumea!...
 
Am avut brusc senzaÈ›ia cã suntem cu numai un an în urmã, când, în pragul secÈ›iei de votare nu stiu care, tot un asemenea "trimis special" lua interviu unui alegãtor sârguincios, întrebând: "spuneti-ne vã rog, cu ce gânduri aÈ›i votat astãzi?" I se răspunde invariant: "am votat cu gânduri bunee.., cã o sã fie mai binee... de acum încolo, cã o sã avem de toatee...sãnãtatee...È™i la copiiii..., la toatã lumea...". Mã întreb contrariat, de ce anume seamãnã atât de mult situaÈ›ia asta cu cealaltã? Votare... SfinÈ›i în cer. SfinÈ›i pe pãmânt... AceiaÈ™i alegãtori!... 
 
Înainte de a ajunge acasã, intru în magazinul Unirea, la parter. Doream sã cumpãr o icoanã, È™tiam acolo un stand, È™i era în drumul meu. SimÈ›eam nevoia sã termin ziua de azi aducându-mi încã o icoanã în casã. La standul respectiv, sunt multe icoane. Icoana cu SfinÈ›ii împăraÈ›i Constantin È™i Elena este plasatã între douã iatagane turceÈ™ti È™i o sabie ninja. Alãturi, icoana Sfântului Nicolae, are o tabachere de inox, un cutit lung de vânãtoare È™i statuia lui Budda, puÈ›in mai în faÈ›ã. Printre alte iconiÈ›e cu Sfânta Fecioarã si Pruncul sunt plasate la vedere, tirbuÈ™oane, mãÈ™ti de Halloween, parfumuri "diavolo" a la Banderas, farduri È™i creme demachiante.
 
 
Sunt oripilat. Ies grãbit sã nu mai vãd si alte blasfemii. O sã-i scriu patriarhului. Cât o mai avea timp, sã dea o enciclicã, sã interzicã expunerea pentru comercializare a icoanelor în locuri neruÈ™inate. Eu cred că o icoana nu trebuie vândutã. Ea se oferã cu pietate între credincioÈ™i. Dar È™i comerÈ›ul cu moaÈ™te e tot din BizanÈ›... Nu mai am nici o pretenÈ›ie... Nu-i mai scriu nimic... Ajung acasã. Vecinul de deasupra ascultã manele. La televizor se vorbeÈ™te din nou ceva despre Becali. Schimb canalul È™i dau peste Bãsescu povestind la CNN despre cum a ordonat incinerarea a peste 40.000 de gãini. Mã întristez. Totul seamãnã cu o gãinãrie ieftinã...Vreau sã fac un dus, sã încerc apoi sã mã odihnesc. Ghinion, azi e ziua fãrã apã caldã. Cred ca o sã plec din nou. Voi cãuta în tot BucureÈ™tiul o bisericã ortodoxã fãrã microfoane si fãrã artiÈ™ti de operetã. Gãsesc eu pânã la urmã ceva...  

Cuvioase Pãrinte Dimitrie Basarabov, roagã-L pe Hristos Dumnezeu ca sã dea iertare de greÈ™eli sufletelor noastre!... 

 

(Fragment din volumul de eseuri „pastorale” De veghe în lanul de neghină, 2014)

 

Afisari: 263
Autor: Ioan Teodor Basarab
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter