Se încarcă pagina ...

Despre dumnezeul unui preot-ateu

Data publicarii: 27.07.2017 23:50:00

Un portal de știri deja remarcat ca fiind echilibrat, prin acordarea dreptului la replică, ne aduce în prim planul dezastrului generalizat care s-a așternut peste biata noastră țară mioritică, întâmplarea tristă, cum că un preot, Ilie T., doctor în teologie, cadru didactic universitar, a abjurat, demisionând din preoție și declarându-se ateu! 

 

Am citit ceea ce s-a scris, am urmărit mărturisirea lui filmată și m-am crucit! Nu avusesem încă dimensiunea clară a neștiinței de carte în cazul unui teolog, cadru didactic universitar și doctor pe deasupra… Acum o am. Dezastru!  Iată de ce… 

 

Prin decizia sa, teologul universitar Ilie T. e suficient de confuz ca să-și dea seama exact de ce a ieșit din clerul ortodox și de ce e defazat! Omul, cred, nu are nici o problemă în a-L admite pe Iisus Hristos! Confuzia din capul ‘mnealui rezidă dealtfel dintr-o altă mare confuzie pe care o perpetuează Biserica  (instituția umană…): anume amestecul imaginii lui Dumnezeu cu cea a unui dumnezeu-drac, ucigaș de oameni, prezent prin Vechiul Testament. Un dumnezeu care i-a pus pe evrei să facă purcoi șapte neamuri canaanite în numele unei alegeri discriminatorii (cu care ”sfânta” noastră ortodoxie cochetează culpabil), în ciuda poruncii de a nu ucide  pe nimeni! Este deja știut cum ipocriții, tot atât de ortodocși ai timpului lor, au avut tupeul să-i zică lui Pilat: „nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni!” (Ioan 18, 31), după ce toată istoria lor au umplut-o de sânge nevinovat de copii, de femei gravide, de fecioare răpite și violate în numele ascendenței asupra Canaanului… 

 

 Fostul preot Ilie Toader (dreapta), slujind la biserica Banu din județul Buzău

 

În fața unei asemenea orori, pe care o învăța încă din seminar, ca fiind lucrare dumnezeiască, teologul universitar Ilie T. a cedat pur și simplu!.. Pentru că, săracul de el, probabil se tot întreba: dom’le, oare până la urmă ce fel de Dumnezeu tămâiem noi? Un dumnezeu care, deși spune „să nu ucizi!”, se arată total nederanjat de faptul că Ilie proorocul junghie la pârâul Chișonului patru sute cincizeci de preoți ai lui Baal și patru sute de preoți ai Așerei? (3 Regi 18, 19); un dumnezeu care zice „să nu ucizi!”, dar ucide el însuși – dumnezeul care, la cuvântul lui Ilie, trimite foc din cer și mistuie în două rânduri pe căpeteniile de peste cetele de cincizeci de ostași precum și pe oamenii lor? (4 Regi 1, 10; 1, 12); un dumnezeu care zice „să nu ucizi!”, dar îl gratulează pe regele Iehu bucuros că acesta junghiase pe cei șaptezeci de copii ai lui Ahab (4 Regi 10, 11) și pe cei patruzeci și doi de frați ai lui Ohozia (4 Regi 10, 14) precum și pe toți preoții care umpluseră templul lui Baal din Samaria de la un capăt la celălalt? (4 Regi 10,21); 

Acum problema teologului universitar Ilie T. poate deveni problema întregului cler ortodox: Ce dumnezeu slujim? Un dumnezeu cinic care găsește plăcere în a-și pune proorocii și regii credincioși să ucidă? Un dumnezeu care se bucură la miros de sânge și de carne pusă la proțap?...

 

Cum vi se pare cuvântul acesta?:

 

„Şi a zis Domnul către Iehu: «Pentru că tu cu plăcere ai făcut ceea ce era drept în ochii Mei şi ai îndeplinit împotriva casei lui Ahab tot ceea ce aveam la inima Mea (adică uciderile la care fac referire mai sus), feciorii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe tronul lui Israel».” 

Ce anume pare a fi drept în ochii acestui dumnezeu? Uciderea pe care tocmai a oprit-o prin porunci? Și ce-i poate fi atât de drag inimii acestui dumnezeu? Sângele împroșcat pretutindeni de Iehu?

Ce dumnezeu sănătos la cap poate porunci lui Moise să-și masacreze propriul popor în chip aleatoriu, fără să țină seama de judecăți și de vinovății? Auziți poruncă dată de „Dumnezeu”, la puțină vreme după ce Moise coboară din Muntele Legii:

 

 

 

„Iar Moise le-a zis: «Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Să-şi încingă fiecare din voi sabia sa la şold şi străbătând tabăra de la o intrare până la cealaltă, înainte şi înapoi, să ucidă fiecare pe fratele său, pe prietenul său şi pe aproapele său». Şi au făcut fiii lui Levi după cuvântul lui Moise. În ziua aceea au căzut din popor ca la trei mii de oameni. Căci Moise le zisese fiilor lui Levi: «Afierosiţi-vă astăzi mâinile voastre Domnului, fiecare prin fiul său sau prin fratele său, ca să vă trimită El astăzi binecuvântare!»” (Ieșire 32, 27-29).

 

Mie dați-mi voie să mă îndoiesc de „binecuvântarea” unui astfel de dumnezeu! Vă spun clar: nu acesta este Dumnezeul nostru și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos! 

 

Și atunci ce dumnezeu slujim? Ce jertfe aducem? Suntem oare slujitorii lui Remfan sau slujitorii lui Moloh sau ne închinăm stelelor, ori oștirii cerului? (Fapte 7, 42-43) Pentru ce a murit Hristos? Pentru a da satisfacție unui astfel de dumnezeu meschin și ucigaș? Nicidecum!  

 

Teologul universitar Ilie T., în chip legitim poate avea o nedumerire cu privire la acest fapt; poate avea în chip legitim o răfuială cu dumnezeul care i-a poruncit lui Moise să ucidă neamurile canaanite după ce el tocmai purtase tablele „cu dumnezeiești slove” pe care scria foarte clar: „SĂ NU UCIZI!”? 

 

În fine, Ilie T. cred că se dă ateu tocmai pentru că este neîncredințat cum că acel dumnezeu altfel al V.T. ar fi același cu Cel pe care și-ar fi dorit să-l slujească. Păi, pentru a-și lămuri această dilemă nu este nevoie de tam-tam în presă și declarații filmate… Înțelegi lucrurile în firescul lor și în discernământul bunului simț care te luminează și te face să pricepi definitiv că Dumnezeu Care poruncește ”să nu ucizi!” nu-și ia înapoi vorba și te trimite apoi să extermini cetăți întregi… 

 

Mă întreb acum și eu cu Ilie T.,… sau fără el, chiar nu se găsește nimeni prin Ortodoxie să lămurească toate aceste referințe biblice în spiritul moral cu care Biserica se legitimează?!...Sau e o chestiune de manipulare în baza căreia instituția bisericească (deloc divină în acest caz) dorește să mențină frica și groaza în rândul propriilor actanți, manevrându-le în voie spaimele, superstițiile, credulitatea și nu în ultimul rând, banii?!... 

 

Teologul universitar Ilie, proaspăt demisionat din meseria de preot, desigur trebuie consiliat. Chiar și în ceea ce privește ”revelația” pe care zice că a avut-o în New York-ul Americii unde, la o bibliotecă, tocmai a aflat că Iisus Hristos nu a instituit nicio euharistie… Se pare că zborul spre America i-a răsturnat în cap sensurile teologice pe care tocmai și le asumase atunci când slujea de-a dreapta IPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei…  

 

Ca orice teolog care se respectă, mai dinainte de a concura pentru acea sesiune de studii, el trebuia să știe despre masa de Chaburah (masă a prieteniei ținută adeseori de iudei în ajunul marilor sărbători). De fapt, cineva ar fi trebuit să-i explice cum stă treaba, însă, omul se pare că a dat buzna cam repede pe scara avionului spre America… 

 

 

 

Ideea că la Cina cea de Taină ucenicii au mâncat pur și simplu, nu scoate din ecuație lucrarea Tainei! Să ne înțelegem: Cina Domnului din acea seară de Joi nu rămâne o simplă masă de Chaburah,  ci trece dincolo de contextul pascal în articularea dramatică, ultimativă, a Răstignirii lui Hristos. În acest context Mesia Hristos se va înfățișa înaintea întregii lumi ca adevăratul Miel Pascal care ridică păcatele lumii. În aceste condiții Cina – altminteri un eveniment de viață de un banal absolut - capătă încărcătura întregului context ultimativ, se umple de întreaga tensiune a acelui moment al Răstignirii și convertește gestul simplu al ritului mesei de Chaburah în evenimentul dominant care pecetluiește pe veci legătura de conștiință și de credință cu Hristos! Astfel Taina Cinei se împlinește în Răstignirea de pe Sfînta Cruce!
 

De ce Miel Pascal? De ce jertfa de Sine? De ce Trupul Său? De ce Sângele Său? Pentru că Taina aceasta transfigura până în temelii așezământul de jertfă impus umanității (pe care, în măsura în care l-a înțeles, și l-a asumat și poporul evreu…). Ca să fie și mai clar: Taina Euharistiei desființa la nivelul conștiinței obediența față de toți dracii din V. T.! Mi-l și imaginez pe Iuda alergând la mai marii Sanhredinului să le spună (pe lângă cele deja consemnate) și asta: „ne-a îndemnat să-I mâncăm Trupul și să-I bem Sângele!...”. Știm cum au primit această veste cei care, tocmai de așa ceva se temeau grozav! Ca nu cumva acel așezământ sângeros să fie pe veci spulberat! Ca nu cumva ceea ce făceau ei prin templu (și mai ales prin catacombele acestuia), să fie dat în vileag!  Altfel cum vă puteți explica faptul că Iuda primește „o trupă de ostași” (grecescul speïra indica o treime dintr-o cohortă, deci aproximativ trei sute de soldați), „precum și slujitori de la arhierei și de la farisei, (Iuda) a venit acolo cu felinare și cu făclii și cu arme”? (Ioan, 18,3). E bine de înțeles că, pe lângă ostașii iudei din garda templului, la arestarea lui Iisus a participat și o formație militară romană! Și, gândiți-vă, cum, așa peste noapte, Iisus și apostolii săi devin atât de periculoși dintr-o data, încât este nevoie de atâta mobilizare de forțe?!... Ce miză putea să aibă în joc Sanhredinul? Bineînțeles, alta decît aceea că „S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 19:7).  Pentru această „blasfemie” nu L-au arestat pe loc, așa cum ar fi fost în logica  lor… De ce anume se temeau, v-am spus mai sus…

 

 

 

Teologul nostru se smintește ca un copil care nu înțelege de ce nu încape cu totul în mașinuța lui de jucărie! Dacă masa de Chaburah  în vremea căreia fiecare fel de mâncare era binecuvântat, tocmai a smintit un teolog, atunci nu mai rămâne nici o nădejde ca neteologii să înțeleagă vreodată ceva! Dacă pe teologul nostru l-a smintit faptul că gazda acelei mese de Chaburah sau capul familiei - în numele tuturor participanților - rostea în final binecuvântarea deasupra unui pahar cu vin (paharul binecuvântării) din care gustau mai apoi toți ceilalți, nu mai rămâne nici o nădejde ca lumea noastră cea de acum să înțeleagă ceva din ceea ce s-a întâmplat acolo.

 

Ce poate fi atât de smintitor în asta? Ei, bine, da! Cina cea de Taină a fost o masă iudaică de Chaburah! Și ce-i cu asta? Ceea ce trebuie să știm și să trăim de-aici mai departe este faptul că niciodată, de la acea Cină încoace, «Frângerea Pâinii» – în care stăruiau apostolii (Fapte 2, 42) și «Paharul binecuvântării» (I Cor. 10, 16) nu au mai încărcat sensul unei simple mese de Chaburah, ci au fost momente tainice ale reactualizării Jertfei de pe Golgota. Paharul acela iudaic va fi încreștinat de-acuma pentru vecie, numindu-se «Paharul Domnului» (I Cor. 11,27), de aceea Apostolul Pavel va fi îndemnat de cuget să spună: „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?”(I Cor. 10,16). Oare doctorul în teologie Ilie T. n-a citit niciodată acestea? Dacă nu, e de mare jale!

 

Oare aceste „amănunte” ale învățăturii nu se cuvine a le ancora mai adânc în conștiința teologilor debutanți? Oare nu se poate explica mai pe înțeles, de la nivelul unei catedre universitare, în ce anume constă Taina Sfintei Euharistii? Nu mă refer la poezia despre euharistie, pe care o repetă până la epuizare orice scolastic „erudit” de prin învățământul teologic universitar, ci la adevărata Sfântă Euharistie, instituită de Mântuitorul Hristos pe Cruce, în actul Răstignirii, cea care, odată primită și asumată, te schimbă, te responsabilizează, te transformă. Acea Euharistie pe care, primind-o și asumându-o, un episcop ortodox, ar înțelege cu înfrigurare că, din acel moment, nu mai poate vorbi în fața mulțimii despre sărăcie, împopoțonat ca un faraon egiptean, având la gât un kilogram de aur, ci tocmai pentru că se purtase până atunci în asemenea hal, și-ar pune în cap un făraș de cenușă, cerând public iertare că l-a batjocorit pe Hristos! Acea Sfântă Euharistie a instituit Domnul Iisus Hristos cel Viu, părinte Ilie T.! Si Nu „euharistia” banului și a slavei deșarte de care te speriași dumneata în America!... 

 

De aici, din România aceasta, a noastră, poți să înveți un lucru simplu despre Biserică și cler: când porți brâie și cruci și pampoane și trene și lanțuri de aur - în numele așazisei credințe - ÎL NEGI PE DUMNEZEU în chip fundamental! Când primești bani pentru a te ruga (exact ca la târg), trebuie să știi că banii aceia primiți de tine anulează, în sensul cel mai profund, însăși rugăciunea!  Trebuie să fii grav bolnav la suflet să nu înțelegi așa ceva!... 

 

Și când te gândești că toți ”mărturisesc” cu tupeu că se apropie cu SMERENIE  de această slujire....

Și ne mirăm că „Sfânta noastră Biserică” este supusă, zilele acestea, unui adevărat tir de invective!... Ei, uite că oamenii se trezesc  din prostie!...

Acum, hai să trecem concret la treabă și, pentru că tot te atacară ăștia prin presă, părinte Ilie, ia de notează ce anume întrebări să-i adresezi domnului Bănescu de la Patriarhie:

 

1.    Cine l-a pus pe Samuel să-l belească pe Agag, regele amalecit? Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos? Înaintea cărui Dumnezeu l-a junghiat Samuel pe Agag? Înaintea Preasfintei Treimi? (Doamne ferește!... Apără și păzește!... ).

„Şi a tăiat Samuel pe Agag înaintea Domnului în Ghilgal”. (1 Regi 15, 33)

(Răspunde, dom’ Bănescu!...). 

2.     Cine l-a pus pe Ilie să ucidă pe proorocii lui Baal și pe slujitorii Astartei? Ce Dumnezeu era acela pentru care Hristos își mustră ucenicii zicându-le „nu știți fiii cărui duh sunteţi”? (Luca 9, 55). 

„Iar Ilie le-a zis: "Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!" Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo. (3 Regi 18, 40). Cine este cel depre care Hristos a zis că dintru început a fost ucigător de oameni? (Ioan 8, 44).

 

 

…vezi mai jos: 

 

„38. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru, diavolul.

40. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.  

42 Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.  

43. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.

44. Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan, 8, 38-44).

(Zii dom’ Bănescu!..., cum e?...)

3.     La ce anume face referire Sfântul Arhidiacon Ștefan, Întâiul Mucenic, atunci când zice:

„42. Şi S-a întors Dumnezeu şi i-a dat pe ei să slujească oştirii cerului, precum este scris în cartea proorocilor: „Adus-aţi voi, Mie, casă a lui Israel, timp de patruzeci de ani, în pustie, junghieri şi jertfe?
43. Şi aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-aţi făcut, ca să vă închinaţi la ele! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon".
44. Părinţii noştri aveau în pustie cortul mărturiei, precum orânduise Cel ce a vorbit cu Moise, ca să-l facă după chipul pe care îl văzuse;
45. Şi pe acesta primindu-l, părinţii noştri l-au adus cu Iosua în ţara stăpânită de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din faţa părinţilor noştri, până în zilele lui David,
46. Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească un locaş pentru Dumnezeul lui Iacov.
47. Iar Solomon I-a zidit Lui casă,
48. Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini, precum zice proorocul:
49. „Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce casă Îmi veţi zidi Mie? - zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele?
50. Nu mâna Mea a făcut toate acestea?
51. Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum și părinţii voştri, aşa şi voi!
52. Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi, acum,
53. Voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de îngeri şi n-aţi păzit-o!”
(Fapte, 7, 42-53)

(Dom’ Bănescu, dacă ne-o zici și pe-asta, nici nu trebuie să-ți mai dai demisia!...Hai, curaj!...)

Părinte Ilie, Hristos exact de-aia a venit: să ne scoată de sub robia înfricoşării lumii cu uciderile dumnezeului-drac care a uzurpat întreg Vechiul Testament...

Ce vrea să spună Hristos când îi mustră pe iudei cu aceste cuvinte?:
 
„Oare nu Moise v-a dat Legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi?” (Ioan 7, 19)
 
Nu cumva dorește să ne spună chiar faptul că nici măcar Moise, care a dat Legea, n-a ținut-o? Ce înseamnă acel „nimeni nu ține Legea”? Nimeni dintre voi, cu Moise cu tot? Sau nimeni în afară de Moise?

 

Acum, amintindu-ți că ești teolog, îmi vei aduce poate argumentul privitor la evenimentul de pe Muntele Tabor. Că Moise și Ilie erau prezenți acolo să-L confirme pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu în ochii apostolilor (așa cum te-au învățat profesorii frăției tale pe la seminar și facultate…). Înțelege în duh că aceia erau acolo tocmai pentru a se converti ei înșiși! Pentru a înțelege cine este de fapt Adevaratul Dumnezeu al bunătăţii și iubirii! Pentru că abia pe Tabor, Moise și Ilie înțeleg ceea ce lumea veche nu pricepuse până atunci, anume: cine este Adevăratul Dumnezeu. Așadar, părinte Ilie, pe Tabor se convertește, la Adevăr, întregul Vechi Testament! 

 

Hristos a venit să ne scoată de sub manipularea infectă a „părintelui vostru - diavolul” (Ioan 8,44) care a deturnat un decalog pe care nu l-a respectat nimeni dintre evrei. Cei aflați sub asuprirea Legii, cu decalogul pe frunte, au umplut lumea de sânge, și ne-au umplut și pe noi de sângele lui Iisus.

 

Dacă aceia ar fi ținut legea, Iisus n-ar mai fi fost ucis și nici n-ar mai fi fost vărsare de sânge în lumea iudaică. Or, iudaismul și, laolaltă cu el, iudeo-creștinismul de paie (adică acel creștinism deturnat de mințile aburind a teologie, de prin universitățile noastre), nu sunt departe de islamismul vărsării de sânge.

 

De-asta a venit Hristos: să pună capăt manipulării și vărsării de sânge. Și nu ca să confirme sau ca să certifice, ori ca să „încununeze Legea” - cum obișnuiesc să spună teologii scolastici de pe la noi - ci ca să o arate în întreaga ei neputință! 

 

Despre decalog putem spune că n-a ajutat suficient, de vreme ce a fost nevoie să vină Hristos în lume. De aceea, decalogul nu poate fi socotit drept temelie pentru nimic altceva decât, (exact așa cum s-a și dovedit a fi)  pentru călcarea de Lege… 

 

Pentru noi, creștinii, Hristos este temelia. Nu decalogul! Decalogul nu a ajutat la nimic, pentru că principiul lui de funcționare este tot atât de defect, pe cât de afectată este natura umană.

 

De ce? Pentru ca relația dintre lege și călcarea legii se sprijină pe calitatea naturii umane și pe capacitatea acestei naturi în a SE SUPUNE de frică. Or, frica vine din IAD. Ceea ce înseamnă că însuși resortul Legii - dacă nu-și împletește firul cu cel al iubirii de Dumnezeu, este un resort al ancorării în Iadul Fricii! 

Dacă relația dintre om si Dumnezeu este o RELATIE DE FORŢĂ, aceasta este ISLAMISM și nu Creștinism. 

De-aceea este „defect” decalogul – pentru că se impune din afara naturii umane. Hristos, însă, răsare dinăuntru naturii umane, pe care o îmbracă in iubire. 

Astfel, Legea prohibitivă de din afară trece, odată cu Hristos, înlăuntrul firii umane, fiind scrisă nu în chip exterior și punitiv, pe tablele de piatră, ci pe tablele emotivității, pietății și senzitivității implicite (interioare) naturii umane, adică pe tablele de carne ale inimii despre care vorbește Pavel (II Corint. 3, 3). 

Această prefacere, adică această transformare de ordine emoțională și cognitivă, mută accentele credinței în intimitatea persoanei. Ești legat de Dumnezeu nu prin Legea Fricii, ci prin unitatea ta de natură cu El. Natura umană a lui Hristos este PUNTEA NECESARĂ pentru legătura ta de natură și de voință cu El, în orizontul împărtășirii tale de Natura Sa dumnezeiasca. 

Astfel, omul se face PĂRTAŞ DUMNEZEIEŞTII FIRI prin Hristos! (2 Petru 1, 4)

Despre ce decalog vorbim?

Despre ce Islam vorbim?

Totul până la Hristos a fost manipularea dracilor.

Părinte Ilie, în contextul celor zise, mai întreabă-l pe Dl. Bănescu și chestiunea asta:

La cine s-a referit Hristos când a zis: „Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat”(Ioan 10,7-8).

Cine sunt furii și tâlharii? Nu cumva dracii care au manipulat Legea Vechiului Testament? Ei... și noi cui mai slujim acum, dacă toți cei ce au venit mai înainte de Hristos sunt furi și tâlhari? Nu cumva vrem să slujim doar lui Hristos și nu altor împielițări de jertfe, daruri, ranguri și hanguri!? Așa să fie!

 

 

 

Apropo! Ce caută, zugrăvit în biserici, regele Solomon, cel care a avut şapte sute de femei şi trei sute de concubine moabite, amonite, idumeiene, sidoniene, hetite şi amoriene? (3. Regi 11,1; 11,3) E și asta o întrebare, nu? A se vedea: Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, unde Solomon este menționat între „Sfinţii prooroci" (Ed. Sophia, Bucureşti, 2000, p. 87). 

Dacă la nivelul acesta s-a ajuns în Biserică, viața morală e ca și cum am spune: „Vacs Albina! Crema Puka”

Părinte  Ilie T., până îți va răspunde purtătorul de cuvinte patriarhale, să revenim la problema ta. Nu te grăbi, că nu știi ce pierzi!... Hai să ne lămurim cu ei și vedem apoi ce facem… 

Până atunci, trebuie să ții totuși cont că, în niciun caz, „calitatea” de homosexual la care faci referire în monologul înregistrat, nu le-ar da unor americani gândul cel bun de a săvârși binele de care ești impresionat. Ci faptul că acolo, în lumea aia a lor, chiar nu te prea joci deloc cu legea. A fost întocmită cu multă vreme în urmă, cu Coltul și Winchesterul… Binele la ei e deja o stare de normalitate, nu o faptă de bravură socială… 

Hai să auzim ce ne mai spune Bănescu!...

Și fii credincios!

 

Afisari: 744
Autor: Ioan Teodor Basarab - teolog
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircia Chelaru, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter