Cei mai crânceni şi mai străluciţi soldaţi sunt cei ai popoarelor religioase. Când mori sub drapel, te gândeşti că te duci la strămoşi. Dar o armată care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns.

Prima funcţie a unei religii reale este consolatoare, fiidcă fără religie am lătra precum cîinii. Ne naştem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim şi murim. Şi întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitaţie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita neliniştea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filosofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.

Cine n-a putut fi înlocuită? Religia! Iar filosofia care speculează autonom, face onanie mintală. Şi dacă vrea să scoată, să extragă esenţe din ştiintele naturii, e parazit. Atât! Nu îndrăzneşti să spui despre religie, teologal vorbind, - dacă eşti cinstit - că a fost înlocuită de filosofie sau de ştiinţă. Un creştin îţi spune că adevărul se defineşte prin jocul celor două lumi: cea de aici o oglindeşte imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dacă poţi!

Religia este principiul uniformizator al speciei umane şi este singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate.

Religia transformă poporul într-o masă de oameni culţi.

Între un laureat al premiului Nobel, care nu s-a idiotizat complet şi a rămas religios, şi un ţăran analfabet nu există nicio diferenţă.

Nivelul meu intelectual, chiar dacă sunt savant, nu depăşeşte nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul.

Ştiinta se mişcă asimptotic spre absolut. Arta se mişcă asimptotic spre absolut. Ştiinta este sediul folosului şi arta este sediul plăcerii.

Religia este sediul adevărului transcendent în esenţă şi unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situează peste ultimele speculaţii teoretice ale ştiinţei, prin adevărul absolut unic, care e Dumnezeu. Să vină un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o să-mi spună el? O babă care cade în faţa icoanei Domnului străbătută de absolut e om, iar ăla e dihor laureat.

În Ispita de pe munte - Retro Satana! - Iisus spune: ''Împărăţia mea nu e din lumea aceasta'' Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăţia Lui cu trenul sau cu racheta, dacă poţi. Nu poţi! Înotăm în Univers ca mormolocii, şi lumea lui Hristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern.