Se încarcă pagina ...

INTERVIU CU DAN PURIC: "Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional"

Data publicarii: 19.01.2010 21:08:00

Dan Puric, „Marele Mut” (aşa l-au numit chinezii) a cărui expresivitate uluitoare înnobilează străvechea artă a pantomimei, este un vorbitor extrem de nuanţat, pe suportul unei gândiri surprinzătoare şi complexe. De aceea, mai mult decât orice consideraţie din afară, pe Dan Puric îl definesc cel mai bine propriile fapte şi propriile vorbe.

 

Această formidabilă locomotivă de imagine a României n-are probleme cu atingerea performanţei, ci cu obţinerea diurnei. Din fericire pentru noi - şi din nefericire pentru trepăduşii pseudoculturii - Dan Puric este (încă) tânăr, puternic şi extraordinar de motivat în ceea ce face. Luptă singur pentru promovarea “brandului România”, deşi nu e luat în considerare de proiectele MCC.

 

 

 

“Capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură”

Un interviu cu Dan Puric, dacă eşti acordat pe frecvenţa lui de emisie, devine, în mod fatal şi fericit, o tulburătoare maieutică despre adevărurile fundamentale ale lumii în care trăim, văzute de pe scândura scenei pe care trudeşte. “Când faci un bine pentru ţară - spune el - nimeni nu-l recunoaşte. Este ca într-o caricatură dintr-un ziar franţuzesc: o mamă scapă copilul din braţe într-un râu. Un tânăr, care se afla pe acolo, îşi riscă viaţa, sare în râu şi salvează copilul. Vine mama copilului şi, în loc să-i mulţumească salvatorului, îl întreabă: <Dar basca unde este?>. Ei bine, asta mi se întâmplă mie de 20 de ani, cu autorităţile din România: mă întreabă de bască. Şi-mi dau diurna după ce mă întorc din străinătate. Ba îmi mai şi scot ochii că mi-au făcut o favoare, lăsându-mă să plec, să joc la Teatrul Regal din Anglia”.

 

V-aţi raportat vreodată la dimensiunea economică a actului de creaţie artistică pe care îl comiteţi?

Înainte de toate, trebuie făcută o trecere în revistă a schimbării de context istoric. Este evident că, după 1989, teatrul, arta în general, a funcţionat conform statutului impus de ghetoul neocomunist: ca o instituţie de supravieţuire. Elementul de viaţă era nul. În acest sens, trebuie să ne gândim la două etape: până în 1989 şi după 1989. Până în 1989, destinul profesionalismului şi al valorii era cel al monopolului ideologic. Puterea politică fiind monocefală, confisca valorile, pentru a se legitima prin ele, le instrumenta în scopuri ideologice, propagandistice, pe ideea de naţionalism comunist sau de comunism pur şi simplu.

Naţionalismul comunist nu e cumva o aberaţie, o struţo-cămilă? Căci, se ştie, comunismul este în esenţă cosmopolit, internaţionalist, iar naţionalismul ţine mai mult de doctrinele de dreapta...

Cei care au inventat comunismul l-au făcut iniţial internaţionalist. Pe parcurs li s-a stricat jucăria şi s-a ajuns la naţionalismul de tip comunist, care este diferit de naţionalismul creştin-ortodox sau cel de tip masonic.

Adică la un naţionalism “de partid şi de stat”...

Exact. Aici, condiţia artistului era una de lagăr. El era folosit pentru a preamări, pentru a lăuda. Doar zona de divertisment era ceva mai liberă, dar şi aceea era cenzurată. Asta nu înseamnă că, în aceste condiţii, nu s-au produs opere de artă, chiar în zonele de cenzură. În clipa în care, în 1989, s-a spart zidul şi am intrat în neocomunism, iar “eşalonul doi” a devenit mafie, forţă economică, n-a mai fost nevoie de propagandă prin sectorul artistic. Valoarea a fost lăsată de izbelişte, nu mai prezenta nici un interes, căci capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură.
 

 

“Haimanalele politice n-au avut nevoie de legitimarea prin artă”

S-a întâmplat atunci un contrafenomen care ţine de antropologia culturală: tot ce a fost pseudo-cultură înainte de 1989, tot ce a fost de proastă calitate (“Cântarea României” de exemplu, dar nu în totalitatea ei, căci s-au petrecut acolo şi lucruri bune), a ieşit la vedere, s-a cristalizat şi a creat o piaţă. O piaţă falsă, o piaţă a nonvalorii.

A amatorismului?

Nu, nu a amatorismului, pe care nu e bine să-l jignim, căci el reprezintă o fază a dezvoltării artistice. Şi eu vin din zona aceea. Aici e vorba de o piaţă a nonculturii.

Caracterizaţi în câteva cuvinte noncultura.

Promiscuitate, pornografie, kitsch.

Ce s-a întâmplat cu valorile culturale? Cum au supravieţuit?

Cum spuneam, oamenii noştri politici – haimanalele politice, de fapt – n-au mai avut nevoie de legitimarea prin artă. În aceste condiţii, marii artişti, dezamăgiţi şi deprimaţi, s-au retras în instituţii bugetare, cu economii de tip primitiv, în care toată lumea este egală. În zona de subzistenţă economică, mai exact. Iar în zonele performante, de televiziune să zicem, au apărut oameni de calitate îndoielnică din toate punctele de vadere.

România e vinovată în totalitate de ce i se întâmplă pe acest spaţiu al culturii?

Nu putem să aruncăm această vină numai pe spatele României, pentru că procesul de mitocănizare e internaţional. “Familia Bundy”, sitcomurile, toate cultivă instinctele gregare. Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional. Mai există şi o problemă de antropologie culturală: nivelul cultural al unei ţări are legătură cu gusturile conducătorilor politici şi ale liderilor economici. Ei bine, aceşti lideri, cei din ’90 încoace, vor manele, de fapt cultură de tip manea. Să nu se înţeleagă că aş avea ceva cu maneliştii, căci nu existenţa acestui tip de noncultură este problema, ci frecvenţa şi întinderea apariţiei lor la televizor, în zona divertismentului de proastă calitate, a băşcăliei, care a luat locul umorului.
 

 

“După 20 ani de imbecilizare, calitatea este respinsă”

Care este, de fapt, diferenţa dintre băşcălie şi umor?

Înainte de ’89, un Toma Caragiu sau un Amza Pellea practicau umorul, care este o valoare a inteligenţei. Ca orice act artistic –vorba lui Heidegger - umorul te trezeşte din rutină. La noi el a fost o armă de apărare şi de rezistenţă. Umorul are dimensiuni sacre, spre deosebire de băşcălie, care desacralizează totul. Băşcălia este de tip ateu, neantizant, ea îşi bate joc de orice fel de valori şi repere. Acest sistem demolant al valorilor, care aparţine omului mic, a ieşit în faţă. Şi atunci a început să se creeze pe bandă rulantă doar acest gen de divertisment, invocând ratingul. Ceea ce este un fals, atâta timp cât excluzi alternativa.

Telenovelele fac parte din categoria incriminată?

Telenovelele sunt specifice lumii a treia. Ele sunt nocive chiar şi pentru actori. Eu nu-mi acuz colegii, Doamne fereşte, pentru că săracii nu mai au unde să-şi practice meseria. Acceptă aşadar să joace în telenovele, amestecându-se cu amatorii. E ca şi când un neurochirurg ar avea mâna dreaptă un brancardier, care mai e şi murdar pe mână. Imediat se face infecţie. Prin analogie, aşa ajungi să vezi un actor profesionist înconjurat de doi-trei amatori. Şi ştiţi ce se întâmplă? Profesionistului îi scad reflexele, are loc o contaminare inversă şi toţi actorii par amatori. Revenind la noncultură în sensul larg, efectele ei sunt dezastruoase în timp pentru consumatori. Hrana aceasta surogat devine din ce în ce mai agresivă şi aproape o chestiune de şantaj. După 20 ani de imbecilizare, dacă oferi calitate, ea este respinsă, căci între timp s-a creat dependenţa. Vorba lui Socrate: piaţa este plină de lucruri de care n-am nevoie. Acum consumatorii au false necesităţi, false determinări.


“Au făcut din cultură un fel de rezervaţie”

Spuneaţi ceva de alternative. Unele televiziuni au programe culturale.

Este doar o mimare a alternativei. Şi când spun asta mă gândesc la TVR Cultural sau TVR Internaţional care sunt nişte catastrofe. Ei, săracii, nu înţeleg că actul de cultură este un organism plin de vitalitate şi nu ştiu să lucreze cu aşa ceva. Au făcut din cultură un fel de rezervaţie, un muzeu. Cultura înseamnă coeficient de putere naţională. Să ne uităm puţin la ţările civilizate. Şi acolo este o luptă acerbă între structurile de market şi cele culturale. Şi totuşi, cu excepţia unor canale super-elitiste cum este Mezzo, ei reuşesc să-şi managerieze inteligent potenţialul cultural, performanţele culturale, pe care le “injectează” în programele şi emisiunile Tv, alături de alte emisiuni, unde cultura funcţionează mai bine decât izolată. La noi programele culturale sunt îngheţate şi convenţionale...

Ca la un parastas...

Chiar aşa. Şi-atunci, omul de cultură, artistul, care este viu, n-are unde să se ducă: la muzeu nu vrea, în partea cealaltă nu-l primeşte nimeni.

V-aţi confruntat cu această situaţie?

Bineînţeles. Eu am filmat la BBC, la RTL, în Anglia, în Franţa, peste tot, cu spectacole de pantomimă. În România nu am apucat să intru în nci o televiziune. Nu m-a primit nimeni, nici chiar în Televiziunea Română. Şi n-o spun ca să mă plâng, vă răspund la întrebare.

Poate n-aţi insistat destul...

Ba da. M-am înscris inclusiv la concursul de scenarii. Dar, vedeţi dumneavoastră, ei mă consideră tot out-sider, n-am fost ales. Au pus tot murdăriile lor ieftine, care le ilustrează perfect natura inferioară. Pentru că oamenii superiori sunt responsabili. De exemplu, dacă un om ajunge director al unui teatru naţional, sau al unei televiziuni naţionale, el este responsabil faţă de naţiunea respectivă. Şi toată strategia sa managerială trebuie să ţină seama de această exigenţă majoră, a interesului naţional.

 


 

“Există două culoare de jogging către cimitir”

Ce strategie culturală ar trebui aplicată în România?

O politică a certitudinii. Eu nu fac exerciţii socratice asupra mamei mele. Pe de altă parte, cum să faci exerciţiu de democraţie în valorile naţionale, punând-o pe Mădălina Manole alături de Noica sau Eminescu? Henry Coandă a spus că avem atât de multe genii că putem da cu împrumut. Este o certitudine. Iar certitudinile încep cu conştiinţa. Am fost debusolat pe vremuri, când un secretar literar de la Iaşi mi-a spus că Eminescu a fost şi poet. “Cum ŞI poet?” – l-am întrebat eu, indignat. “Păi da, mă, că a fost mai întâi o conştiinţă”. O afirmaţie care face cât toată istoria literaturii a lui George Călinescu.


Ce perspective avem să ieşim din situaţia în care suntem acum?

Ştiţi ce coeficient de inteligenţă şi de talent are poporul ăsta? Vă rog să mă credeţi, pentru că vorbesc în cunoştinţă de cauză, în două săptămâni Televiziunea Română poate deveni, în materie de divertisment, cea mai performantă din lume. Ceea ce, evident, nu se va întâmpla, din cauza acestei dictaturi a nonvalorii.
Dar vine o generaţie foarte bine înarmată genetic împotriva acestor rechini, care le va pune mari probleme peste 10-15 ani. Asta este, în cultură depunerile sunt lente. Mai ales că acum avem o şcoală de teatru distrusă, o ciupercărie de academii de teatru din care actorii ies fără pregătire şi fără perspective... În momentul de faţă există două culoare de jogging către cimitir: pensionarii, care sunt morţi de vii, şi tinerii, care sunt deja pensionari.

Există alternativa emigrării…

Da. Şi asta este, de fapt, criza tineretului de la noi: din zece inşi nouă pleacă afară. Iar problema este că ei nu pleacă din cauza banilor, ci din cauza imposibilităţii de a se manifesta. Această criză a potenţialului care n-are unde să se manifeste, a fost creată de nonvalorile iresponsabile din România, care nici măcar nu-şi pun problema ce face tineretul după ce termină şcoala. Iar reacţia acestuia de a pleca, este corolarul replicii vulpii din “Micul prinţ”: “Dacă vrei să fim prieteni, îmblânzeşte-mă, educă-mă. Dacă m-ai educat, eşti responsabil”.

Deci, încă o dată, există o soluţie de supravieţuire?

Noi, ca popor, pentru a supravieţui, trebuie să ne retragem în munţi - în cultură. Altfel ne calcă gorilele cu Jeep-ul.

 

Afisari: 20301
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: munteanu mircea (Mar, Fri 05, 2010 / 08:24)
Felicitari!
Nume: Catalin Colniceanu (Apr, Thu 01, 2010 / 11:53)
Un interviu care mi-a mers direct la inima mai ales ca il admir de ceva vreme pe maestrul Dan Puric. Felicitari!
Nume: DANA PAUN (Apr, Tue 27, 2010 / 09:24)
MA DOARE SUFLETUL ORI DE CATE ORI CITESC SAU ASCULT A D E V A R U L EXPRIMAT DE DOMNUL DAN PURIC... INTRADEVAR EXISTA, CHIAR SI DEPARTE DE ROMANIA, O PUTERNICA "REZISTENTA" A MASELOR DE CONATIONALI FATA DE CULTURA, MAI ALES CAND E VORBA DE CEI CRESCUTI INTRE '80 SI 2000! ASTFEL MAI IMBINAM, CUMVA "FORTATI DE IMPREJURARI", CATEVA MANELE IN FONDUL MUZICAL AL INTALNIRILOR NOASTRE CA SI COMUNITATE ROMANEASCA...CE SA-I FACI, EXISTA CERERE! NU CREDEAM ACUM ZECE ANI CA AS PUTEA ACCEPTA ASA CEVA, DEALTFEL CA SI MULTE ALTE ASPECTE PE CARE "NU CREDEAM SA-NVAT A"...LE SUPORTA!
Nume: Daniel Paun (Apr, Tue 27, 2010 / 14:39)
Felicitari! O adevarata arta, modul in care vorbeste Dan Puric, avem nevoie de unitate, avem nevoie de ADEVAR!
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!
Nume: Ion Varlam (Jun, Wed 23, 2010 / 16:00)
Mare minune cà  un periodic atât de slugarnic fatà  de categoria celor pusi în cauzà  de Dan Puric, în coloanele cà ruia ceea ce nu-i strict economic si financiar este diversiune purà , publicà  un astfel de text!
Mà  întreb chiar dacà  aceastà  performantà  nu este ea însà si o diversiune, precum sunt falsele desbateri arbitrate de Robert Turcescu, care prin corectitudinea lor au menirea sà  ne facà  sà  credem cà  presa noastrà  este independentà  si cà  nu constituie mijlocul de manipulare a opiniei publice pe care se întemeiazà  functionarea neo- totalitarismului politically corect, în care diversiunea si coruptia au înlocuit cu succes teroarea si spaima ca mijloace de exercitare a arbitrarului nelimitat al puterii.
Nume: Felicia Colda (Jul, Thu 08, 2010 / 13:23)
Un articol bun, de care avem nevoie!Altfel aveam senzatia ca joc mereu tenis cu peretele!Traim intr-o societate bolnava, scindata. E mai mult decat obositor. Astfel de intalniri Intru Cuvant sunt tamaduitoare. Doamne ajuta!
Nume: nicolae (Jul, Sat 24, 2010 / 23:30)
Sa fiti iubit si sa va tina Dumnezeu, d-le Dan Puric!!! Emulatia culturala a poporului acesta nu va disparea. Retragerea in munti va veni de la sine, chiar daca nu cultura sau lipsa ei ne va aduce acolo. Dar e un pas prin care vom trece toti "simtitorii", dureros dar dulce, (de vom ajunge acele vremuri in veacul asta).
Mult succes!
Nume: ioan (Sep, Tue 07, 2010 / 19:00)
fain !
da culura a ajuns intr-un hal fara de hal
normal, imbecilizarea actuala , a transformat omul in prima ta. Adica prima da ta se gandeste la burta.
jenant fiindca au fost ceva oaemni cu pretentii care au stat la carma culturii transformand-o intr-o manea portocalie.
Nume: Mitache sanda (Sep, Tue 07, 2010 / 19:31)
Stralucitor text de fapt este un lucru normal o gandire cu inalt nivel etic si cultural Stimate fost coleg TE FELICIT si raman credincioasa efortului inimaginabil pe care l am facut sa nu cedez zonei amintite din care pana la urma a trebuit sa dispar Sper ca jocurile sa nu fie incheiate si ma gandesc energic sa o iau de la capat in parfumul alb de neinlocuit al camforului
FELICITARI
Nume: Mitache sanda (Sep, Tue 07, 2010 / 19:31)
Stralucitor text de fapt este un lucru normal o gandire cu inalt nivel etic si cultural Stimate fost coleg TE FELICIT si raman credincioasa efortului inimaginabil pe care l am facut sa nu cedez zonei amintite din care pana la urma a trebuit sa dispar Sper ca jocurile sa nu fie incheiate si ma gandesc energic sa o iau de la capat in parfumul alb de neinlocuit al camforului
FELICITARI
Nume: irimia ioan (Sep, Tue 07, 2010 / 22:36)
superb...
Nume: Mircea Narcis (Sep, Wed 08, 2010 / 12:52)
Si mie imi place mult felul domnului Dan Puric de a exprima starile de fapt de la noi din tara, insa am un of...
Domnule Dan Puric, de ce nu analizati mai profund si eventualele solutii la multitudinea de probleme? Sunteti lider de opinie in tara asta, si totusi nu aveti opinii bine structurate cand vine vorba de "ce trebuie facut". Cel putin nu unele folosibile, pentru ca solutiile care se bazeaza pe potentialul de bune intentii ale politicienilor sunt nule. Avand in vedere ca aveti o nisa de oameni care va respecta ideile... incercati sa identificati din ce e compusa nisa asta si sa o influentati prin interviuri sa porneasca la... "fapte".
Nume: O proasta (Sep, Wed 08, 2010 / 13:55)
Frrumos interviu!
Romanul, destept prin definitie are o vorba: " canii latra ursul merge inainte". Zicala valabila in ambele sensuri. Adica fiecare spune ce vrea si in final face cam tot ce vrea( poate). Nonvaloarea este ridicata la mare rang in sens global nu numai in Romania. Doar nu toata lumea poate sa " pricepe" cultura. Accesul la ea e limitat de prorpiile valori culturale si economice. Aceste valori nu se nasc in politica sau in societate ci acasa. Cum nucleul familiar este din ce in ce mai snob sau mai sarac nu are cum sa se aplece spre arte. Pentru ca partea materiala a existentei, bine lansata la moda internationala, a cucerit spiritul, dorinta de cunoastere si explorare. Este foarte greu azi sa ii explici unui copil importanta lecturii cand el creste dorindu-si ceea ce altii ii impun sa- si doreasca , adica kitsch si scump. Ii poti pune in mana o carte bine colorata dar cu un cuprins scris in mod dubios. Cartea antica cu litere negre e putin interesanta, iar pedagogii moderni au innennbunit pamantul cu descoperirile lor putin savante. Lectiile astea le puteam lua din exemplul celor care au trait in democrazie mai mult decat noi. Cel putin acolo arta supravietuiesti tot din dorinta celor putini, adica a privilegiatilor cunoasterii.Dar nu am fost capabili.
Am impresia neta ca suntem da un popor de destepti, dar ne caracterizeaza superficialitatea si prostia de a- i critica pe altii uitand de "parul din propriul ochi" si ca poate ar fi mai de folos sa ne schimbam individual. Colectiv am avut demonstratia ca nu se schimba prea multe.
Scuzati- mi prostia
Nume: Imposibil13 (Sep, Tue 21, 2010 / 22:50)
am citit , m-am incantat ,m-am descantat :), sunt putin obosit dupa o zi de cules mandarine , dar acasa inca ploua ! "Dacă vrei să fim prieteni, îmblânzeşte-mă, educă-mă. Dacă m-ai educat, eşti responsabil" sper sa sa fiu iertat de studentii de acasa care vor incepe scoala cu un prieten (fizic) mai putin , ma :( si ma :) , hmmmm , dar mai invat si eu despre oameni , si am sa le povestesc .......
Nume: caruntu (Dec, Sat 25, 2010 / 14:52)
incantator
Nume: Catana Marina (Feb, Wed 02, 2011 / 22:09)
Apreciez foarte mult faptul ca inca mai exista lucruri de citit care sunt interesante...desi acestea dezvaluie adevarul crunt despre lumea in care traim...e pacat...
Nume: alex (Apr, Tue 19, 2011 / 11:51)
Dan Puric incepe sa imi placa din ce in ce mai putin"¦mimeza un optimism exagerat, este teribil de populist, pentru vremurile pe care le traim"¦de falsi profeti cu interese ascunse sint mult prea scirbit ca sa mai pot acorda cuiva prezumtia de buna-intentie"¦
Nume: francesca (May, Fri 20, 2011 / 11:28)
Cultura respinsa NU pentru ca EI sunt ....( neslefuiti, agresivi, interesati financiar, etc ) ci pentru ca Omul Simplu nu are voie sa CREASCA .
Nume: KNPiiMWSKlNqi (Oct, Sun 16, 2011 / 12:21)
You're a real deep thienkr. Thanks for sharing.
Nume: Milia (Jan, Sun 15, 2012 / 11:09)
Citeste, este foarte interesant !
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Carmen Sylva
I.L. Caragiale
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru

Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Popovici, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Dorel Vişan, Florian Colceag, Florin Chilian, Ion C. Rogojanu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Marius Ionescu, Mircea Coloşenco, Miron Manega, Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Stela Covaci

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter
Vremea
Judet:
29° C
Curs valutar
EURO:
4.1532 RON
USD:
3.3840 RON