Am presimţirea că românismul, spiritul românesc, va supravieţui numai în mănăstiri, în stihie. Pământul va fi luat de alţii, legal, la notar, şi nu va fi cultivat în spiritul şi cu sufletul ţăranului român. Eu nu zic că stăm şi ne uităm cum se schimbă lucrurile în favoarea hoţilor legali, occidentali, dar trebuie să fim conştienţi de gravitatea situaţiei. Occidentalismul pare să fie un tsunami care mătură tot ce-i stă în cale.

Din păcate, mi se pare că hotărârea, voinţa, decizia raţională nu vor fi de ajuns. Totul se distruge, căci lipseşte prezenţa sufletului, acela în care stă toată identitatea omenească, religioasă, naţională. Nu va fi suficient să luptăm numai pe bază de forme contrarii împotriva occidentalismului. Formele cu care ne impunem trebuie să fie forme ale sufletului, căci occidentul vine cu formele lui fără suflet, adică cu forme moarte. Una dintre formele sufletului, imaginea sufletului, este şi pământul cu suflet viu, din care trăieşti şi tu, românule.

Cândva, când tineri români învăţau la Pesta, în universităţile maghiare, Andrei Şaguna a zis: "Nu contează ce pasăre cloceşte oul de găină, important este că din ou va ieşi tot găină". Oul este simbolul tuturor posibilităţilor şi păstrătorul identităţii speciei. Oul este o imagine a sufletului, imaginea totalităţii, imaginea începutului. Uitarea Începutului ne pune în pericol sufletul. Toate problemele unei naţiuni, indiferent că e vorba de secui sau de români, sunt probleme ale sufletului, ale Începutului, de unde izvorăsc toate, inclusiv pământul şi ce se creşte pe el. Începutul este garanţia reînnoirii, din cauza asta este cel mai important. Orice gândire care renaşte, renaşte din Verbul Necreat, care este nucleul Începutului.

O schimbare formală a gândirii nu este suficientă, ea trebuie făcută după tiparele Verbului Necreat. Dar, din păcate, gândim după tiparul occidental, care este clădit numai pe baza efortului omenesc, care n-are legătură cu tiparele reînnoitoare ale Începuturilor. În gândirea occidentală, începând cu creştinismul occidental (posibil să fie şi influenţa gnostică), există o mare prăpastie între spirit (suflet) şi materie, de parcă materia ar fi un inamic a sufletului. În studiilor mele despre orotdoxie nu am găsit aşa ceva; un ortodox poate să iubească materia, pământul, cu o iubire spirituală, ca pe o exprimare a Transcendenţei, şi nu ca o pe o avere. Imaginile naturii sunt imagini ale Transcendenţei, reflectă Transcendenţa. Pământul roditor tot un semn al Începutului este – pământul-mamă, care naşte.

La baza tuturor relelelor stă nemulţumirea. Occidentalismul este clădit pe baza nemulţumirilor. Întotdeauna când criticăm pe cineva, trebuie să ne criticăm, să ne evaluăm, şi pe noi înşine. Crtica unilaterală a celuilalt este foarte periculoasă, căci te face să uiţi posibilitatea de a fi şi tu la fel. Această posibilitate există în fiecare, oricând poţi fi la fel cu cel pe care l-ai criticat. Omul este nemulţumit, dacă sufletul sau nu este prezent în deplinătatea lui. Sufletul are grijă să nu fim la fel ca occidentalul, iar dacă deja suntem, ne ajuta să recunoaştem acest lucru. Lupta împotriva occidentalului poate să fie exprimarea unei nemulţumiri de acelaşi tip, care numai formal ne deosebeşte de aceştia. O munca spirituală, introspectivă, în care este prezent şi sufletul - care cunoaşte problemele noastre - ne protejează.

Sursă: LIGA DISTRIBUTISTĂ