Se încarcă pagina ...

"România nu mai există azi decât cu numele" - interviu cu Părintele Iustin Pârvu

Data publicarii: 14.01.2011 09:35:00

 

Parinte, cu durere observam ca Romania nu mai are puterea si valoarea de altadata, pentru ca ea nu face decat sa execute ordinele marilor puteri ce conduc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noastra, atat material cat si spiritual. Credeti ca mai exista o Romanie libera?


Romania, azi, nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de altfel. Realitatea popoarelor nu mai este controlata de ele insele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Romanie libera pentru ca guvernul Romaniei este condus de marile puteri care stau ascunse in spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internationale. Democratia nu exista in realitate, ea este numai in aparenta si ne da noua impresia ca suntem liberi. A ramas doar o rezistenta formala a natiunilor, astfel incat sa le mai poti numi Romania, Bulgaria, Serbia. Realitatea este doar in mainile comitetului central care dirijeaza toata viata popoarelor. Este o evidenta inabusire a vointei popoarelor si o tendinta evidenta de amestecare a neamurilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai identitatea ca neam, iar mai apoi identitatea ca om, creatie a lui Dumnezeu. Nu vedeti experimentele americanilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara , ca sa amestece culturile si obiceiurile natale? Pe ei nu ii intereseaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pentru prostimea asta a lumii. Natiunile, la ora actuala, sunt descompuse.

Si cei care nu cred in aceasta falsitate a pacii lor cum sa se opuna?


Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majoritatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infiltreze oamenii lor ca sa le deturneze rostul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvratim si protestam. Noi avem impresia ca Europa are un sistem democratic la baza, dar Europa este tot sovietizata, o Europa sovietica. Este acelasi mare lagar sovietic al Moscovei decat cu alta sapca, iar dincolo, in Occident, avem de-a face cu lagarul capitalismului. In aparenta, intre rusi si americani pare a fi o diferenta politica si economica, dar in spatele lor este un singur stapan, care atunci cand isi va desavarsi puterea asupra tuturor statelor, se va incorona drept conducatorul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta putere dirijeaza si controleaza totul pana la pretul unei paini, totul e controlat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri electronice, ca sa te controleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.


Vedeti aproape un eventual razboi?


Este posibil, dupa cum se deruleaza evenimentele. Si, pe de alta parte, este aproape si sfarsitul acesta al lumii si trebuie sa se implineasca toate prorocirile Apocalipsei. De aceea ei cumva se si grabesc si vor sa diminueze numarul acesta al consumatorilor, ca sa ii poata stapani mai usor. Vor veni vremuri grele – nu ai sa poti sa mai iei un medicament, o bucata de paine, si comunicarea si intrajutorarea dintre noi va fi anevoie de facut. Se va face, si asta deja s-a inceput, uciderea omului la nivel oficial, prin otravurile care ni le introduc in mancare, prin otravurile ce ni le introduc in aerul ce-l respiram, prin otravurile din vaccinuri – toate se fac la nivel oficial. Iar noi le luam pe toate de bune, pentru ca asa spune ziarul ori televiziunea. Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub conditia sclavului de altadata. Pentru ca sclavul inainte stia cui se supune, dar omul de azi a devenit un rob care nu isi cunoaste stapanii. El nici macar nu stie ca este rob.


Deci aceasta criza economica considerati ca trebuie rabdata asa sau sa cautam alte solutii economice si politice? Cum ne putem opune?


Grevele nu au nicio valoare, ele fac parte din planul lor. Romanul, de altfel e foarte puturos, s-a invatat cu comoditatea si nu suporta sa munceasca ceva. Au gradini la tara cu pomi fructiferi si nici ca se duc sa ingrijeasca gradina sau sa adune prunele. Ei vor ceva confortabil; de pilda aici la noi, in zona, abia gasesti un instalator sa iti repare chiuveta sau pe cineva sa iti varuiasca sau sa iti tencuiasca in casa. Ne-am invatat boieri. Eu cred ca aceasta criza este si din iconomia lui Dumnezeu, pentru ca ne indeamna la o viata mai austera, la o seriozitate in viata noastra crestina de zi cu zi, la lacrima si pocainta. Sa multumim lui Dumnezeu ca nu ne-a pedepsit mai rau pentru cat am fi meritat. Poate ca va mai trezi pe unii criza asta. Prea multa necredinta si prea multa faradelege este pe pamant. De aceea, daca vom avea constiinta pacatoseniei noastre, ne vom asuma si criza in care traim. Mai bine sa ne rugam ca Sf. Siluan pentru intreaga omenire decat sa protestam. Pentru legea lui Dumnezeu nu stim sa protestam, dar pentru marirea salariilor da. Cand marsaluiesc homosexualii, cand ni se pun cipuri, cand ni se omoara copiii prin vaccinuri, nu protesteaza nimeni, sau foarte putini. Iata ca avem posibilitatea sa revenim la asceza crestinismului de altadata.
Pentru noi, crestinii, este o binefacere aceasta saracie, pentru ca ne invata sa fim mai cu stapanire de sine, mai grijulii, mai cu frica de Dumnezeu. Nu vedeti ca popoarele mai emancipate, care au toate la indemana, nu mai cred in Dumnezeu? Primul act pe care il fac, atunci cand se simt in bunastare, este sa uite de Dumnezeu. Unde este o Franta, unde este o Spanie, o Italie de alta data? Dar sa crezi ca un sistem politic sau economic te mai poate izbavi, este o mare inselare, pentru ca societatea este alterata ca si conducatorii lumii pana in adancurile fiintei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem alta solutie decat rugaciunea.

 

Si cum sa ne rugam? In spital, la Cluj, imi spuneati ca va pare rau ca nu ati indemnat oamenii mai mult spre rugaciune, ca nu i-ati invatat sa se roage.

 

E foarte important sa stii sa te rogi. De multe ori si noi, calugarii, stam in manastiri si nu ne rugam, doar ni se pare ca ne rugam. Nu e de ajuns sa mergi la biserica, la slujbe si sa stai acolo ca si cum ti-ai facut datoria, din obligatie. Trebuie sa insistam pe lucrarea launtrica. Degeaba zicem multe rugaciuni cu gura sau cu mintea, daca nu aprofundam, daca nu traim ceea ce ne rugam. Acum si mirenii trebuie sa aprofundeze rugaciunea din inima, pentru ca va fi singura noastra izbavire – rugaciunea din inima. Pentru ca in inima este radacina tuturor patimilor si acolo trebuie sa lucram. Pana acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau inainte, nu va fi de ajuns. Daca nu vom avea rugaciune cu strapungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru ca au metode nevazute de reeducare a mintii. Astazi mi se pare ca nepasarea este cel mai greu pacat. Nu mai simtim nimic la rugaciune, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rau. Cu mintea omeneasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau. Vor fi mari inselari si numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inselarii! Pentru ca numai prin rugaciune putem primi harul lui Dumnezeu. Daca nu ne rugam si perseveram in lenevia si nepasarea noastra fara pocainta, atunci este posibil sa pierdem instinctul indreptarii. Sa ne fereasca Dumnezeu sa pierdem instinctul indreptarii!

Dar nu exista riscul ca, in aceste stramtorari si pe fondul unei saracii de proportii, oamenii sa intre in panica si sa se ridice unul impotriva celuilalt si sa nu mai existe bunavointa crestina?
 

Pai tocmai de aceea vom avea nevoie sa invatam rugaciunea launtrica, sa ne putem stapani in aceste situatii si sa nu ne paraseasca harul lui Dumnezeu. Ei asta si urmaresc – instaurarea anarhiei, ca astfel sa ia amploare ura si dezbinarea intre oameni, pana si intre crestini. In incheiere am vrea sa ne spuneti cum ati depasit greutatea bolii si totodata un cuvant de incurajare pentru crestinii care trec prin boli grele si suferinte trupesti.
As vrea sa le multumesc din nou tuturor celor care s-au rugat pentru nevrednicia si neputinta mea si Maica Domnului sa rasplateasca rugaciunea si osteneala fiecaruia. Dar sa stiti ca intotdeauna bolile si necazurile sunt consecinta pacatului, de sus pana jos. Fiecare este pedepsit de Dumnezeu dupa raspunderea pe care o are – mica sau mare. Stateam si ma gandeam pe patul spitalului de la Cluj: Care o fi cauza suferintei mele, de nu vrea Domnul sa ma ridice deloc? Si cauza nu eram decat eu, pacatele mele. Si cand am constientizat ca pentru pacatele mele sufar aceasta boala, atunci m-a si ridicat Dumnezeu. Mandria mea este pricina bolii. Acum mi-a mai dat Dumnezeu si schiopatatul asta la piciorul drept – si asta are o cauza: ca mergeam prea tantos asa. Prea credeam eu ca toata lumea e a mea si eu sunt buricul pamantului. Dar iata ca nu sunt nimic, decat iarba uscata. Asa ca sa dam slava lui Dumnezeu in boli, pentru ca prin boala invatam smerenia, bunatatea, rabdarea si asa primim mantuirea. Toate sunt spre smerenia si mantuirea noastra. Fara smerenie nu ne putem mantui.

(interviu realizat de Monahia Fotini, 5 iunie 2010; interviul complet, in revista Atitudini)
 

Sursa: Blogul Lilianei Bertea
 

Afisari: 2265
Autor: Monahia Fotini
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: NagyAttila(Puli) (Jan, Sun 30, 2011 / 14:07)
Ma scuzati, ca asta nu este un comentariu scris direct aicea, dar totus pun aicea ca comentariu, ca are legatura cu articolul asta, ma inspirat.

Panoul aparut la com Chichis, la intrare in Secuime, cu inscriptia "Székelyföld", era ceva propagandistic de partea udemereului, ca era inainte de alegerii.

Dar totus in punctdeveder a secuilor nu este nesemnificativ, ascunde un lucru foarte important, la secui la maghiari, semnele exterioare, adica suprafata e important, de a arata, dar nu intereseaza, ca in interior oare exista suport spiritual, e autentic exteriorul, sau exteriorul este accentuat chiar din criza identitatii, ca sa ascunda. La noi identitatea nationala confundat cu orgoliul national gol, cu orgoliul cultural care depreciaza ce este in imperejur?!

Europa, UE, este un nou turn de Babel. Europa va fi sufocat de mijloacele sale multe si multiple.

Eu de la romanii am invatat valoare simplitatii, care este depreciat de orgoliul cultural maghiar. Iorga scrie in cartea s-a despre vitalitatea romanilor, foarte frumos ce putine si simple era mijloacele voievozilor romanii, cu care au condus tara. Cand inmultesc mijloacele scade vitalitatea poporului.
Nume: NagyAttila(Puli) (Jan, Sun 30, 2011 / 14:09)
(continuare)
Tot Iorga scrie, ca forta romanului era interiorul, si nu ordinul exterior. Filozoful roman Vasile Bancila atentioneaza, ca statul modern, este numai ceva teoretic, exterior. Parintele Iustin Parvu intr-un interviu, in Certitudine, zice: "Romania nu mai exista azi, decat cu numele", dar asta inseamna ce a spus Bancila, dominatia teoreticului, exteriorului. Episcopul orotdox Andrei Saguna, in Ardeal in secolul XIX. cand tinerii romani din Ardeal invatau la Pesta, spunea ca nu este important, ca oua gaini cine cloceste, e important, ca gaina va fi din oua. Adica trebuie sa fi ce esti in interior, trebuie urmezi tiparele interiorului. Gherorghe Sarac, solist din Bihor, spunea la radio, ca noi romanii in istorie in ardeal nam avut cetatii din pietre, ca unguirii, cetatea noastra era sufletul nostru si cetatea suflet romanesc a invins, cetatea maghiara din pietre. Cred ca asta era cea mai mare invatatira dat de un roman ungurilor, ca interiorul poate sa si invinga exteriorul, adica pe teoreticul, cum spunea Bancila. Spusele solistului e o mare atentionare daca gandim la autonomie, daca in istorie, cetatile noastre, exteriorul teoretic, nu a aparat pe noi ungirii, secui, o noua forma a teoreticului, autonomia, oare va fi eficient. Am spus secuiului e important exteriorul, fara suport interior, cetatile noastre nu au avut suport interior, cetatea maghiara nu a fost cladit pe archetipul interior al cetatii, care este o sursa de energie, care vitalizeaza piatra exterioara.
Nume: NagyAttila(Puli) (Jan, Sun 30, 2011 / 14:10)
(continuare)
Dar unde intalnim aicea noi ungurii, secui cu romanii. Cioran scrie, ca pierderea identitatii unui neam se incepe cu uzarea cuvintelor. Mi se pare, ca uzuala a inceput sa cuprinda si pe romani. Mai precis ce este comun in soarta noastra?! Teoreticul nu este in apararea noastra. Autonomia e o iluzie, daca ne uitam ce pericol reprezinta occidentul. Mijloacele exterioare sant uzate, cuvintele sant uzate. In interviul in Certitudine Parintele Iustin Parvu spunea, ca navem mijloace exterioare, nici o forma de protest impotriva occidentului, numai interiorul a ramas, lucrarea interiorului, rugaciunea inimi - a trecut timpul peste religiozitate pur formala, numai apara.

Cum putem sufla vitalitate in cuvinte. Da vitalitate cuvintelor arhetipurile, chipurile sufletului, semnele transcendentei, dar si inacelasi timp si prezenta transcendentei. Chipurile sufletului primesc vitalitate, se activeaza in liniste. Linistea va fi cel mai simplu mijloc de a apra identitatea nationala.

Invatatura lui Sfantu Grigorie de Palama despre energiile necreate ale Domnului, trebuie sa fie o realitate in sufletele noastre. Energiile Domnului, da vitalitate, chipurilor, cuvintelor, cu care putem confrunta occidentul. Energiile domnului sant active in liniste.
Nume: NagyAttila(Puli) (Jan, Sun 30, 2011 / 14:12)
(continuare)
In liniste putem practica trezvia. Inamicul pacaleste, ocoleste cu tehnica rafinata rezistenta prin forme, prin institutii, prin teoretic, adica rezistenta in vazut. Trebuie rezistam in nevazut, cu atentia spiritului, cu atentia sufletului. Nui destul daca pastram identitatea nationala numai in forme, trebuie pastram, formele cu o atentie spirituala, prin traire a identitatii in interiorul nostru, prin trairea chipurilor ale sufletului, care duc la transcendenta.

Voi romanii trebuie sa amintii ce a spus Iorga, Saguna. Trebuie sa-l urmatii pe calugarii, isihasti vostri, ca natii nu atii pierdut inca totul, inca aveti fantanii curate, cu ape proaspete, in ortdoxia voastra.

Noi ungurii, avem o situatie mult mai precara si de mult, ca nam avut niciodata un suport adevarat spirituala, ca ortodoxia pentru romanii, din cauza asta am confruntat totdeauna cu o criza identitara, cu o criza spirituala, asta este adevarata probleme ale noastre si nu asa numiti inamicii exterior. Dar totus solutia ultima este comuna, cetatea interiorului. Cand ultima sansa a noastra este cetatea interiorului, nare sens, nare loc, ca sa ne confruntam intre noi, secui cu romani si invers.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Carmen Sylva
I.L. Caragiale
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru

Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Popovici, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Dorel Vişan, Florian Colceag, Florin Chilian, Ion C. Rogojanu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Marius Ionescu, Mircea Coloşenco, Miron Manega, Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Stela Covaci

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter
Vremea
Judet:
0° C
Curs valutar
EURO:
4.1532 RON
USD:
3.3840 RON