Se încarcă pagina ...

TIPOLOGII BISERICESTI. Termosensibilul purist, smereniacul remaniat si altii

Data publicarii: 01.07.2017 18:29:00

Termosensibilul purist 

 

Are obsesia curentului. La două vorbe spune: ”m-a tras curentul!” Închide dvera totdeauna altcândva, mai devreme, justificând: „E nenorocire! Nu se mai poate cu tirajul ăsta!”

 

Existența lui e o chinuitoare distorsiune termo-sensibilă. Ba îi e frig, ba îi e cald, ba e soare, ba plouă, ba îl dor oasele, ba se sufocă. Slujba lui ține între două văicăreli imposibile.

 

Poartă neapărat pe piele două maieuri și unul în geantă. Zice că unul deja e transpirat, cel de-al doilea îi protejează cămașa de transpirație, iar fără cel din geantă se sufocă de grijă - deși nu apucă să-l pună niciodată – nici nu ar avea unde să-l schimbe, altundeva decât la proscomidiar.

 

Iarnă/vară are capul ciulit între urechi, tuflit invariabil în marginile potcapiului anticurent.

 

Spaima lui cea mai mare o constituie strânsoarea hainelor. Când își potrivește legăturile mânecuțelor suflă precipitat zicând: „Uf! Mânecuțele astea mă strâng de gât! Nu se mai poate! Mor!”

 

Uită întotdeauna să facă fundă la felonul legat în spate peste stihar. La dezlegare e isteric. Se pierde, se panichează, tremură – cheamă paraclisierul să-i desfacă nodul executat invariabil pescărește.

 

Zice: „desfă-l mai repede mă sufoc! Of! Mișcă-te, că am o pernă în gât!”

 

La terminarea slujbei e bine să nu îi stai prin preajmă. E transpirat, nervos, ponosit, epuizat. Recomandabil în astfel de momente e să-i sugerezi delicat alternativa de a servi un pahar cu apă. Dar nu prea rece! Sigur se va văita că o să-l doară gâtul.

 

Strănută des. Nu suportă praful. E o tortură pentru el să vadă pâcla de praf plutind în dâra de lumină pe care soarele o lasă dinspre fereastră, jos pe podea.

 

Se spală des pe mâini. Primește pupături pe mâini cu mare stres. Se șterge, se înăcrește! Clătește paharele de mii de ori înainte de a le folosi. Nu atinge niciodată prosopul comun de la samovar. Trage legăturile de deschidere ale dverei tapându-le cu colțul epitrahilului...

 

Smereniacul remaniat

 

Un reverend ponosit, neglijent cu sine. Imaginea lui te trimite flagrant la înfățișarea șoarecelui abia scăpat din ghearele mâței. Are fața plină de griji, ochii goi, gânditori, ușor speriați de năluci trecute prin parbrizul ochelarilor, mintea plină de pungi cu idei încă nedesfăcute. Printre ele, cavități largi, pustii!

 

Dacă se va hotărâ să-ți dea șansa vreunei conversații, îți va vorbi molcom, plăpând, leșinat. Își va alege vag cuvintele lăsându-ți impresia erudiției. În urmă, mestecând ideile, vei constata că nu-ți spusese nimic tocmai pentru că ar fi vrut să-ți repete în altfel de cuvinte exact ceea ce vruseseși.

 

E blajin. Te lasă să vorbești peste el. Se simte ușurat să facă asta. Nu te contrazice - dimpotrivă, chiar își însușește paternitatea zicerilor tale. Deși ideile provocate nu-i aparțin, fiecare frază de-a sa va începe cu „ziceam mai devreme că...”

 

Îți induce impresia că se subapreciază gratuit – în fond e sincer, chiar știe pe unde se află. Folosește însă smerenia ca un atu! Simte că a privi umil, sec, ușor tâmp, poate fi calitatea care să-l apropie de oameni.

 

E tipul de la care înveți că a nega e o mare prostie, că a avea idei e cea mai cumplită nenorocire.

 

Dacă vei dori să fii temperamental ”de succes”, ocolește-l! Ca om e mult prea puțin decât îți poți imagina despre el! 

 

Predicatorul xeroxist

 

Citește rar, disciplinat, școlărește, orice text - opintindu-se doar la semnele de punctuație. Obstacolul lui de căpătâi este cratima. Are oroare de exclamații, nu știe să interpreteze corect interogația. Întrebările sună în gura lui a mirare tâmpă.

Se teme de public! Vorbește liber doar la telefon și nici atunci destul, ci după listă!

Predica este pentru el culminația unei îngrijorări pe care nu și-o poate ascunde nici atunci când doarme. Caută foile în somn, țipă, se frământă gata să plângă ca un copil după jucăria preferată. Trezirea din vis e răsplata supremă pentru chinul neostoit al literelor.

 

Știe precis unde găsește omiliile din cărțile de predici. Mai nou și-a sporit baza de date luând de pe net absolut tot opul sermonial.

 

Totuși...preferă predicile vechi, de Slevoacă, sau pe surioarele lor (de-acum tot vechi) de Păcuraru. Sunt scurte! Nu transpiră prea mult citindu-le în fața poporului binecredincios. Satisfacția lui are sensul de a vedea pe buzele celor din față cuvintele care urmează... 

 

Introspectul fimiturist 

 

Vrea să știe tot ce mișcă. E isteric! Îi plac amănuntele. Le reține, le procesează. În dezbaterile de idei vorbește totdeauna despre el, despre ce simte, despre ce cred alții că simte, despre ce crede el că știu alții că el simte.

 

În fața Sfântului Antimis adună scame frenetic, punctează miridele cu degetul arătător, le vânează satisfăcut, bucuros să nu piardă nimic. Are disponibilitatea cercetării detaliilor. Pierde timp adunând concluzii, păreri, aprecieri, nonsensuri. 

 

Gestionează bine cartea de slujbă. Nu-i scapă nimic, nicio greșeală de interpretare a textului. Găsește variante noi, le notează pe telefon în timpul ce slujește, le dezbate mai apoi cu sine, cu ceilalți, cu primul venit sau cu ultimul plecat. 

 

E confesorul care dă impresia că te ascultă, dar se gândește la ale lui, se frământă cu amănuntele existenței, se chinuie să vadă ceva ce nu mai vine; capul lui interior strigă îngrozit după ideile care vin și pier în decor precum țânțarii care trec asurzitor pe lângă timpane, ca mai apoi să dispară misterioși. 

 

Când vorbește îți dă impresia că a încheiat chiar în acea clipă ultimul start de 100 metri garduri. E alert, repezit, amănunțit, obositor!

 

După o zi de stat în preajma lui trebuie să-ți iei concediu de odihnă și să te gândești să pleci undeva departe, foarte departe. 

 

(Fragment din volumul de eseuri „pastorale” De veghe în lanul de neghină,  de Ioan Teodor Basarab)

 

Afisari: 295
Autor: Ioan Teodor Basarab - teolog
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircia Chelaru, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter