Nu există nici un studiu serios asupra tineretului din România. Există doar o constatare că din zece inşi pleacă nouă. Este tragic pentru că este o hemoragie a valorii. Criza fundamentală este în ruptura dintre potenţialul acestei ţări şi câmpul de manifestare a ei, în toate domeniile. Se pare că tinerii pleacă, nu pentru bani, ci pentru că ei nu pot să se manifeste în acest câmp. Tinerii nu sunt atât de ambalaţi în probleme financiare cât mai ales în problema de expresie spirituală.
Pe de altă parte, am putea spune că tineretului de astăzi nu-i lipseşte nimic şi din cauza aceasta îi lipseşte totul. Au de toate. Au un soi de linşaj informaţional, linşaj alimentar. Este o inflaţie de produse în jurul lor. Sunt adimensionali, nu mai au dimensiune. Şi atuncea le lipseşte totul. E ca vorba aceea: vom ajunge să cunoaştem totul şi să nu mai înţelegem nimic. În viaţă nu e prea bine să ai totul. Este bine ca tot ceea ce ai să ai după muncă, după un câştig onest, nu să-ţi vină totul de-a gata. În clipa în care-ţi vine totul de-a gata te degenerează. Informaţia de pe computer nu e totuna cu ceea ce dă dascălul, numai că şi dascălul astăzi a devenit curea de transmisie pentru nişte informaţii idioate. Toate mecanismele acestea de transmitere a tradiţiei, a învăţământului au fost bruiate şi atunci tânărul este undeva suspendat. Este suspendat nicăieri şi problema nu se mai pune la el, problema se pune la noi. Dacă devenim foarte agresivi, certându-l pentru ceea ce este greşim, pentru că el este ceea ce este ca rezultat la ceea ce este.